Cum să facem poze

TOTUL DESPRE MAME

Ghid pentru părinţii – fotografi amatori, grăbiţi sau începători

Trăiesc în casă cu un fotograf amator care ne ajută pe noi, restul familiei, să colecţionăm amintiri frumoase. Soţul meu, căci despre el este vorba, este mereu la datorie atunci când e ceva de fotografiat. Trebuie să recunosc că suntem norocoşi să avem poze minunate pe care să le înrămăm, dar mai ales să le postăm în reţelele de socializare. (Staţi, nu mă invidiaţi, pentru că fotograful nostru amator are şi defecte: nu vrea să modifice nicio poza în Photoshop. Are el o vorbă „aşa arăţi, aşa ieşi şi în poză”, un fel de „nu alterăm adevărul că ne minţim pe noi înşine”, vorbă care pe mine nu mă prea consolează atunci când mă surprinde ba cu prosopul în cap, ba nemachiată şi cu părul vâlvoi, ba dintr-o poziţie în care mi se văd cele zece straturi de guşă.)

 

Dar, când vine vorba de copilul nostru, sunt mulţumită de fiecare poză pe care i-o face. Şi pe bună dreptate, căci e absolut adorabil ăsta micu’ cu mâncare în cap, cu muci la nas sau cu fructe întinse pe toată faţa. Dar haideţi să fim sinceri: nu toţi părinţii au ochiul format şi cred că veţi fi de acord cu mine când zic că unii dintre noi mai bine ar plăti un fotograf în loc să îşi chinuie în zadar copiii.

Uneori am un şoc când răsfoiesc cu mouse-ul albumele foto din reţelele de socializare de care vă spuneam mai sus: văd adesea copii cu ochii roşii, ca nişte vampiri în miniatură, copii cu copaci sau blocuri în construcţie ieşindu-le din cap, bebeluşi cu grimase horror care ar putea ilustra capitolul despre colici din cărţile de pediatrie, sau poze în care copiii nu se văd mai deloc, în schimb se vede foarte bine că n-a avut nimeni timp să facă ordine în casă în ultima lună şi că e praf în bibliotecă.

 

De altfel, şi eu mă număr printre cei care habar nu au cum să facă o poză frumoasă. Sunt de vreo câţiva ani în aceeaşi etapă de începătoare într-ale fotografiei, aşa că m-am gândit să fac cursuri intensive cu soţul meu.

 

Iată mai jos câteva sfaturi de bază:

1. Apropie-te de copil şi fă poze de detaliu: faţă, ochi, mâini, picioruşe. Evită să faci poze de la distanţă, copilul este mic şi rişti să se vadă doar patul ori decorul.

2. Încearcă să eviţi bliţul pentru că bebeluşul se poate speria din cauza lui, iar nuanţele pielii ies mai naturale şi mai calde fără bliţ.

3. Explică-i ce faci atunci când îl fotografiezi şi arată-i aparatul foto. Curios din fire, cel mic îl va urmări cu ochii peste tot, iar tu vei avea la sfârşit poze în care copilul priveşte în obiectiv.

4. Ai răbdare! Pe cât posibil, în funcţie de viteza cu care copilul se repede la aparat, încearcă să ai răbdare când faci poze copilului. Fă mai multe cadre până se plictiseşte de alergat peste tot. În felul acessta va uita de el şi de tine şi îl vei surprinde în ipostaze naturale, el fiind prin definiţie cel mai natural subiect. Uite şi o frază pe care o poţi ţine minte pentru sesiunile de fotografie: copiii nu ştiu să fie falşi în faţa camerei foto, aşa că profită de reacţiile lor sincere.

5. După ce ai o poză reuşită, arată-i poza. Se va bucura mai mult decât tine să se vadă în poze şi acest lucru îl va motiva să mai stea la pozat şi data viitoare.

6. Lasă-l şi pe el să îţi facă poze, s-ar putea să ai surpriza să ai în casă un mic artist în devenire.

7. Când încadrezi, ai grijă că în spatele lui nu se afle vreun copac, vreo fântână cu apă sau vreo sabie care să iasă din capul lui (dacă eşti cu cel mic la muzeu). Poate părea funny, dar nu e o poză de pus în ramă.

8. Nu-i face zece poze în aceeaşi poziţie, nu e nimic mai plictisitor decât să răsfoieşti albume cu copilul care ba are ochii închişi, ba semideschişi, ba cască, ba se întinde în acelaşi decor.

9. O fotografie bună trebuie să spună o poveste despre subiectul ei, aşa că, înainte de a-l fotografia din nou sprijinind un copac, gândeşte-te dacă e ceva important de spus despre acel moment. Ah, dacă tocmai trecuse de prima lui căzătură cu bicicleta şi din poză vedem că lângă acel copac copilul se liniştise din plâns şi ne arăta mândru juliturile, atunci da, e o amintire.

 

Poza de sus este făcută de soţul meu, iar cea de jos este făcută de mine. Înţelegeţi acum de ce trebuie să fac cursuri intensive?

 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa