Poți investi egal în copiii tăi?

investiți în copii

A investi în copii înseamnă nu numai a te asigura că au tot ce le trebuie, că merg la cele mai bune școli, că urmează cursuri extrașcolare și că participă la activități menite să le dezvolte cunoștințele. A investi înseamnă să le asiguri și cele mai frumoase vacanțe, cele mai frumoase experiențe ce vor constitui apoi amintiri de neuitat. Și, nu în ultimul rând, a investi înseamnă să le acorzi timp și atenție pentru a se dezvolta frumos.

Atunci când ai un singur copil, toată atenția părinților se îndreaptă către el și toate eforturilor se materializează în lucruri făcute pentru el. Marea mea frică, atunci când am rămas însărcinată cu al doilea copil, a fost că nu voi putea să le acord aceeași atenție și afecțiune ambilor, la fel cum nu voi putea să le satisfac toate cerințele și necesitățile celor doi copii. Nu am greșit să mă tem, căci am ajuns la concluzia că, într-adevăr, nu pot. Și nu numai eu. Într-un studiu publicat pe psyhologytoday.com de către specialistul în psihologie Frank T. McAndrew, acesta a ajuns la concluzia că, în unele situații, în special în cazul familiilor cu mai mulți copii, chiar este aproape imposibil să nu faci nici o discriminare atunci când vine vorba de investiții în copii.

A investi înseamnă a-i oferi încredere în viitor

Când eram mică, tot timpul o șicanam pe mama că pe fratele meu mai mare îl iubește mai mult, că lui îi acordă mai multă atenție și că tot lui îi face toate poftele. De fapt, el era plecat mai tot timpul la facultate într-un alt oraș, iar când venea acasă, mama se dădea peste cap să-i facă toată poftele în cele 3-4 zile cât ne vizita. În rest, eu eram pe lista priorităților, însă nu vedeam asta. În sufletul meu știam că ne iubește la fel, raportul de investiții în fiecare dintre noi nu era niciodată egal. Poate că în el a investit mai multă atenție, însă în mine a investit mai multă afecțiune. Poate cu el a petrecut mai mult timp (lucru normal de altfel, căci el s-a născut primul și din start a avut 8 ani de stat numai el cu mama înainte să apar eu), însă în mine a investit mai mulți bani, oferindu-mi cea mai aleasă educație.

La scurt timp după ce am plecat de acasă, am început să culeg roadele investițiilor pe care le-au făcut părinții mei în mine. Erau minunate. Educația primită m-a ajutat să ajung destul de sus, să am o slujbă bună, să pot să ajung foarte repede pe picioarele mele și să pot să am casa mea. Afecțiunea mamei mi-a creat cele mai minunate amintiri după care tânjesc enorm. Și probabil au mai fost multe alte investiții care și-au pus amprenta asupra individualității mele din viața de adult.

Acum, știu clar că celui de-al doilea copil nu-i acord la fel de mult timp și atenție cum am făcut-o cu primul, însă simt că afecțiunea pentru el mă copleșește. Financiar, sper să reușesc să investesc în amândoi în mod egal, măcar la acest capitol să nu fac nici un fel de discriminare.

Voi reușiți să investiți în mod egal în copii?

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()