Bunul doctor Korczak și moștenirea pe care a lăsat-o lumii

korczak totul despre mame
Dr. Korczak (1878-1942)

Janusz Korczak a fost un medic polonez, care a trăit între anii 1878-1942. În timpul vieții, prin scrierile și activismul său, a schimbat cu totul lentila prin care erau priviți copiii. Moștenirea lăsată de el lumii este, astfel, un fel cu totul nou de a trata copiii, de a le recunoaște și respecta drepturile și opiniile.

„Copiii nu sunt oamenii de mâine, ci oamenii de azi. Ei dreptul să fie luați în serios, să fie tratați cu blândețe și respect. Trebuie să le dăm voie să devină cine erau meniți să devină. Necunoscutul dinlăuntrul lor e speranța noastră pentru viitor.” (Janusz Korczak)

Iubirea. Uleiul de pește.

Janusz Korczak a fost un medic polonez care a scris literatură. A fost un asistent social care a citit povești la radio pentru copii. A fost un director de orfelinat, în vreme de pace și timp de două războaie, clădit după toate regulile unei familii extinse. A fost un educator evreu care a luptat în fiecare zi a vieții lui pentru demnitate, democrație și spirit critic în rândul comunității defavorizate pe care a îngrijit-o.

Nu uit figura unuia dintre copiii lui Korczak – devenit un pictor octogenar, supraviețuitor, care a reușit să fugă în Israel – a cărui figură se luminează de câte ori îi pomenește numele și care povestește cum Korczak a fost și gardianul micilor pahare cu ulei de pește, pe care fiecare copil le înghițea în fiecare dimineață, dar care aveau gust de dragoste și familie și blândețe.

(Uleiul de pește transgresează și în literatură: Mateiaș Întâiul, cu toate prerogativele sale regale, nu scapă de corvoada zilnică a înghițirii detestabilei unturi. Dar despre Mateiaș Întâiul citiți mai jos.)

Metafora. Democrația.

Literatura pentru copii a lui Janusz Korczak e angajată, dacă e să poarte un nume, așa cum a fost întreaga lui viață. Se spune că la scurt timp înainte să fie deportați, Korczak a regizat pentru copiii lui o piesă (în care ei erau actori) de-a lui Rabindranath Tagore, Post Office, în care urmărim încercările unui copil bolnav de a evada din spațiul său de suferință, un copil care moare, în cele din urmă, moartea fiind aici privită ca o eliberare din chingile unei lumi cumplit de nedrepte.

Korczak a scris și a vorbit mult despre copii și pentru copii. A avut emisiune la radio, a scris articole și cărți de specialitate despre grija pentru copiii orfani sau din medii defavorizate, dar a crezut cel mai mult în puterea terapeutică a literaturii, în empowerment, cum i-am zice poate azi. El a dat copiilor forță , demnitate și drepturi prin literatură, prin pedagogia lui democratică, prin joc și teoriile atașamentului avant-la-lettre.

Poate cea mai cunoscută scriere a lui (sigur cea mai tradusă) este cea care a apărut și în limba română cu titlul „Regele Mateiaș Întâiul”. De aici plecasem în explorarea mea, voiam să aflu cu ochii și inima mea cui e de recomandat cartea asta deloc ușor de încadrat.

La intersecția între carte de aventuri și bildungsroman, „Mateiaș Întâiul” e o carte atașantă, plină de umor. Primul volum se ocupă de împrejurările extraordinare în care Mateiaș ajunge ocupantul tronului, participă la un război, petrece câteva anotimpuri în tranșee, dar rămâne un copil onest , care nu știe geografie, dar e generos cu prietenii: Irenkăi îi face pe comandă o păpușă înaltă până-n tavan, iar pe amicul Felek îl proclamă (prin decret regal!) Favoritul Regelui, să aibă tovarăș de joacă prin preajmă.

Firește că nu-i ia prea mult să se dumirească ce e cu condusul țării și începe să facă reforme:

„Una dintre clădirile parlamentului era destinată deputaților-oameni mari, cealaltă era proiectată pentru copii. În parlamentul copiilor totul era croit pe măsura lor : clanțele de la uși erau mai joase, ca până și deputații cei mai mici să poată deschide singuri ușile, scaunele erau și ele mici, ca să nu le atârne picioarele, ferestrele, de asemenea, ca să se poată zgâi pe străzi, când ședințele erau mai plictisitoare.”

În al doilea volum, Mateiaș e luat prizonier, exilat pe o insulă pustie, nevoit să își pună întrebări filosofice, descoperă liniștea și natura și în cele din urmă moare (în urma unui accident).

Cartea e pentru oameni mari, dar și pentru oameni mici, poate măcar un ecou al ei ar trebui să ajungă și la copii, dacă nu întreaga poveste, poate învelită într-o mantie magică, cu anumite ascunzișuri, care să îi mascheze cel puțin o vreme zonele mai colțuroase și de nepovestit.

Literatura. Libertatea.

Copiii lui Korczak au învățat, într-o epocă în care istoria n-a ținut cu ei, niște lecții aproape de necrezut pentru noi, observatorii înduioșați de secol XXI.

Copiii din orfelinatul pentru minori evrei condus de Korczak își puseseră cap la cap un tribunal, în fața căruia toți, inclusiv adulții, erau egali. Judecătorii erau aleși din rândurile copiilor și erau supuși realegerii odată la trei luni. Toți își puteau aduce supărările și nedreptățile în fața judecătorului și puteau nădăjdui la o judecată dreaptă. Copiii învățau despre drepturi și aveau drepturi.

Poate marcând prima astfel de aventură în istoria jurnalismului, Korczak a fondat și un ziar, extrem de popular, numit Mica Revistă, creat, editat și redactat în întregime de copii, cu corespondenți copii, care trimiteau subiecte din întreaga țară.

În familia extinsă care era orfelinatul nu exista personal de îngrijire. Copiii mari aveau grijă de copiii mici, făceau cu rândul și le serveau masa, fiecare copil având propriile lui mici sarcini.

Cifrele. Agonia

În 1878 se naște la Varșovia Henryk Goldszmit (care adoptă pseudonimul literar de Janusz Korczak).

În 1939 Polonia e ocupată de Germania.

 

La 22 iulie 1942 începe deportarea masivă a locuitorilor evrei din ghetto-ul din Varșovia. În următoarele 52 de zile, până la 12 septembrie 1942 , 300.000 de oameni sunt transportați către Treblinka, lagărul morții.

Korczak primește zeci de oferte de a fi salvat, le refuză pe toate.

La 6 august 1942, Janusz Korczak pornește în marș către Treblinka, alături de cei 200 de copii din orfelinat.  Merg câte patru, ținându-se de mână, purtând cele mai bune hăinuțe și câte o păpușă în mână. După această dată, istoria nu mai consemnează nimic despre soarta lor, dar soarta celor care au ajuns la Treblinka a fost una singură: moartea.

În Polonia, în timpul celui de-al doilea război mondial, peste 90% din populația evreiască a fost ucisă. Există estimări conform cărora între 40.000 și 120.000 de evrei au supraviețuit ocupației, ascunși fie în păduri, fie în gospodării, în ciuda pedepsei cu moartea instituită de naziști.

În jur de 1.000.000 de polonezi au participat, sub o formă sau alta la ajutorul acordat populației evreiești.

În jur de 50.000 de oameni au murit în Polonia, uciși de germani pentru a-i fi ajutat pe evrei.

Post scriptum

Ideile lui Korczak despre educaţie au dat naștere, între altele Convenției ONU cu privire la drepturile copilului, adoptată în 1989.

Între drepturile copilului se numără:

  • Dreptul la opinie
  • Dreptul la educație
  • Dreptul la îngrijire medicală
  • Dreptul la liberă exprimare
  • Dreptul la viață privată
  • Dreptul de a fi protejat împotriva oricărei forme de violență
  • Dreptul la timp liber

Alte lucruri rostite pe temă:

Articol The Guardian

Articol The New York Times

Supliment Observator Cultural

Filme, mai lungi sau mai scurte:

Povestea unui supraviețuitor.

Filmul lui Wajda despre Korczak

Cele trei cărți apărute în limba română:

Regele Mateiaș Întâiul

Regele Mateiaș Întâiul pe insula pustie

Cum iubești un copil

Nu uita să ne dai un like pe Facebook, dacă nu ne-ai dat deja, pentru a fi la curent cu tot cele mai interesante lucruri pe care le publicăm!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()