„Corabia timpului”, de Monica Pillat, ilustrații de Rareș Ionașcu, Editura Humanitas, 2013
Citind cartea Monicăi Pillat cu mintea unui adult devenit părinte, nu m-am putut întreba când ar fi momentul potrivit să i-o citesc fiicei mele. Îmi răsunau în urechi cuvintele lui Amos Oz, care povestea cum mama lui îi spunea cele mai bizare povești din lume, unele de-a dreptul înspăimântătoare sau lugubre.
Uneori, ni se pare că literatura pentru copii trebuie să se înscrie unor principii și convenții pe care noi înșine le stabilim. Le respingem pe cele mai violente, pe cele fără tâlc, pe cele care ne înspăimântă. Le respingem pe cele din care nu înțelegem noi mare lucru. Pe cele care îndrăznesc prea mult.
Uităm de multe ori că fantezia și capacitatea de înțelegere a copiilor depășește granițele pe care noi le stabilim și le trasăm, riguros și previzibil. Plictisitor. Prințesele, vrăjitoarele, animalele fantastice sunt așa și așa, pentru că așa și așa le-am cunoscut și le-am catalogat noi. Dacă ar scrie cei mici poveștile, cred că ne-ar părea de-a dreptul bizare.
O pisică vegetariană, un mops pistolar și alte personaje in-cre-di-bi-le
Cam așa e cartea Monicăi Pillat, Corabia Timpului. În aparență bizară, populată de personaje stranii mânate de scopuri incerte, povestea se așază încet-încet într-o matcă plină de simboluri și interpretări foarte personale.
Iar dacă prietenia dintre un băiat curajos, un șarpe invincibil, un mops pistolar, o pisică vegetariană și un măgar timid vi se pare curioasă, cum ar fi dacă v-aș spune că din gașca aceasta pestriță mai fac parte și o barză, niște șoricei, o șopârlă și încă niște vietăți simpatice? Sunt treisprezece, iar asta nu poate fi o întâmplare. Ce îi aduce pe toți aceștia împreună? Eu aș zice dorința de aventură. Dar e numai părerea mea. Alții ar spune că urmăresc dezlegarea unui mister. Iar asta, ohooo, nu e treabă ușoară și îi poartă pe niște tărâmuri fascinante. (Poate că ajung chiar și în viitor, după opinia unora, mai îndrăzneți.)
Proaspătă și inovatoare, Corabia Timpului depășește convențiile în același fel în care o face visul. De fapt, să citești această carte este ca și cum ai pătrunde în visul cuiva (poate al unui copil, de ce nu?), acceptând că nu mai există limite și convenții, că totul este posibil și că fantezia poate fi sinonimă cu libertatea.
Mai profundă cu fiecare citire, povestea Monicăi Pillat poate fi citită în diverse chei. Fie că este privită ca o satiră a societății de consum, cu nevoia ei de manipulare și control, fie că este privită ca o poveste despre regăsirea purității, a copilăriei, a fanteziei și a iubirii, fie că vă descoperiți o nouă cheie de lectură, personală, cartea are o broască pentru cheia fiecăruia.
Mie mi-a plăcut foarte mult ultima parte a cărții, un fel de nuvelă polițistă pentru copii, plină de mister și suspans. Și mi-a plăcut mai ales sfârșitul, care înseamnă pentru fiecare personaj redescoperirea unui timp uitat, timpul prieteniei fără sfârșit, timpul culorilor adevărate, timpul luminii, timpul care a fost și timpul care începe iar. Este în fapt un timp al nostalgiei, pe care fiecare dintre noi îl poate așeza acolo unde are nevoie. Acolo unde s-au născut libertatea, prietenia și iubirea, acolo unde cu toții tânjim să ne întoarce, puri ca niște copii mici.
Și, ca să revin la întrebarea care mă tot bântuia în timp ce citeam cartea, acum cred că am găsit răspunsul. Acesta este cât mai repede. Da, această carte poate fi înțeleasă, iubită și acceptată cel mai bine de cei fără prejudecăți, fără inhibiții, fără convenții. De cei a căror fantezie este liberă, neîngrădită, sălbatică. De cei mai mici dintre copiii noștri.
Despre Monica Pillat
Monica Pillat este nepoata poetului Ion Pillat și fiica scriitorului Dinu Pillat. Dinu Pillat a fost judecat de către regimul comunist în cadrul cunoscutului proces Noica-Pillat și condamnat la închisoare, alături de intelectuali marcanți ca Nicolae Steinhardt, Alexandru Paleologu sau Constantin Noica. Monica Pillat a dus mai departe tradiția literară a familiei sale, în ciuda condițiilor vitrege în care și-a petrecut copilăria, refuzându-i-se chiar accesul în liceu, deși era o elevă foarte bună. Prima variantă a cărții Corabia Timpului se numea Cei 13 și Misterul și a fost publicată în 1967. A fost tradusă în germană, rusă și engleză și a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România, la secțiunea Literatură pentru copii.
Aici puteți descoperi o altă lectură de vacanță fascinantă, Aventurile Domnului Bliss, de J.R.R Tolkien.
Găsiţi acest volum pe rafturile librăriei Cărturești. Acum nu vă rămâne decât să vă pregătiţi o cană de ceai, să vă aşezaţi în fotoliu şi să citiţi liniştiţi preţ de cinci minute, până când se trezeşte copilul, vrea să facă pipi sau toarnă borcanul de miere pe pisică.
