Povestea Herminei Gheorghe din Orodel, Dolj, pare un scenariu crunt de film american: soțul i-a fost ucis, primul copil i-a murit la 14 ani de leucemie, iar pe cel de-al doilea i l-a luat statul danez la câteva săptămâni după naștere. După moartea fiului celui mare, femeia a avut câteva episoade depresive, în timpul cărora a încercat să își ia viața, iar acesta este motivul pentru care statul danez i-a luat bebelușul.
Disperată, femeia a trimis o scrisoare Gazetei de Sud, în care împloră să fie ajutată să își recupereze copilul și să poată veni cu el în România, să îl crească alături de familia ei de aici. Ea este plecată de 15 ani în Danemarca.
În urmă cu șapte ani, Herminei îi murea băiatul, bolnav de leucemie. Îl crescuse singură de la trei ani, când tatăl copilului fusese ucis, în împrejurări pe care femeia nu le precizează.
”Copilul meu a fost internat 18 luni, diagnosticat cu un tip grav de leucemie. Am stat lângă el neîncetat, iar mult timp ultimele lui cuvinte mi-au răsunat în minte, privirea lui, disperarea lui şi a mea… E greu de explicat, doar un părinte care trece printr-o asemenea tragedie mă poate înţelege. Pe 29 decembrie 2008, la ora 12.30, doctorii au decis că nu mai e nimic de făcut, am văzut cum copilul meu se stinge… Aceste momente grele şi-au pus amprenta pe mine. Am simţit că viaţa mea nu mai are nici un sens, mă simţeam a nimănui, lipsită de putere. Este adevărat că am încercat să-mi iau viaţa. Îmi veneau în minte ziua când copilul meu s-a născut, când a spus primul cuvânt – care a fost mama, când a plecat în picioruşe… Ani buni am avut căderi puternice de calciu, eram distrusă, mergeam la muncă cu dureri insuportabile. Am mers atunci la doctorul de familie, i-am povestit despre durerile îngrozitoare pe care le aveam la spate şi picior, însă mi-a spus că nu am nimic, sunt depresivă“, a scris femeia.
În urmă cu doi ani, când era internată în spital după o tentativă de suicid, Hermina a aflat că este însărcinată.
„Am născut prematur, iar actele pentru a-mi lua copilul erau deja gata. Mi-au permis să stau lângă micuţul William Cristian zece săptămâni. Iniţial, m-au dus împreună cu copilul la o familie, pentru a fi supravegheaţi. Asta până a făcut copilul zece săptămâni, după care mi l-au luat. Mi-au adus tot felul de acuzaţii, că nu mi-am uitat primul copil, că încerc să îl folosesc pe William ca tratament. Absurd, fiecare copil are un loc aparte în inima mea! Cum să-i ceri unei mame să-şi uite copilul mort? De ce nu m-au internat cu copilul într-un centru special pentru mamă şi copil, de ce mi l-au smuls de la piept? Sunt vizitată de psihologi o dată la câteva săptămâni şi de fiecare dată mă întreabă dacă mi-am uitat copilul decedat… Dacă plâng în faţa lor, menţionează că sunt depresivă, dacă râd spun că sunt nebună. Dacă îmi mângâi copilul spun că este prea mult, dacă încerc să mă abţin să nu îl iau în braţe, să îl pup, spun că sunt indiferentă. Au interpretat până şi cuvintele mele. Cum spunem noi, românii, dacă Dumnezeu a vrut să mi-l ia pe primul, mi-a dăruit un alt sufleţel când nu mă aşteptam. Au trecut în documente că am zis că William e reîncarnarea lui Flaviu… Au notat în rapoarte că micuţul meu nu mă priveşte în ochi, că nu există contact viual… Nu au venit niciodată cu translator la mine la evaluări şi din acest motiv au şi existat interpretări ciudate, cuvinte pe care eu nu le-am spus niciodată. Sunt o femeie simplă, care nu ştie limba perfect. Am un copil minunat, extrem de zâmbitor, care se bucură de câte ori mă vede. Au precizat în rapoarte că William pare un copil bine dezvoltat, bine proporţionat, cu abilităţi motorii şi lingvistice normale. Este un copil zâmbitor şi liniştit, care a adormit în braţele mele atunci când a fost obosit. Cu toate acestea, autorităţile au considerat că nu sunt pregătită să-mi dea copilul“, a povestit Hermina Gheorghe.
Femeia este hotărâtă să lupte pentru copilul ei și a cerut sprijin Ambasadei României de la Copenhaga, precum şi Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului. A solicitat repatrierea ei şi a copilului, iar dacă cererea nu i se soluționează favorabil, va cere sprijin la CEDO.
Dacă ți-a plăcut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.
