Vacanța cu doi copii nu are nicio legătură cu vacanța cu un singur copil și este opusul vacanței fără copii
Vara aceasta am experimentat pentru prima dată mersul în vacanță cu cei doi copii. Am avut și anul trecut o tentativă, însă nu o voi pune la socoteală deoarece al doilea copil era încă bebeluș și cumva se putea numi o extensie a corpului meu.
Anul trecut a fost relativ simplu, căci trebuia să mă joc doar cu copilul cel mare, în timp ce bebelușul era mai mereu agățat de gâtul meu, fără prea multe pretenții, fără prea multe provocări. Mânca doar lapte, scâncea când îi era foame sau somn și în rest nu punea prea multe probleme.
Vacanța începe cu planificarea și bagajele
Încă de dinainte de plecare, totul a părut puțin mai complicat decât în alți ani. Fiind doi copii, trebuia să facem stocuri de pălăriuțe, prosoape, jucării de plajă, creme și șlapi, totul la dublu.
Copiii se agitau pe lângă noi, fericiți că mergem la mare deși cel mic nu înțelegea pe deplin această noțiune. Era un haos general și, chiar dacă prietenii mă cunosc drept o foarte bună organizatoare, am simțit de multe ori că pierd controlul.
Dacă în mod normal terminam de împachetat bagajele pentru vacanța cu un copil în cel mult trei ore, de această dată am avut nevoie de o zi întreagă. Așa cum spuneam, dintr-o dată aveam mult mai multe lucruri de pus în bagaje, plecând de la haine și accesorii, terminând cu cănițe, castronele, biberoane, gustări și lucruri de igienă personală.
La final, rezultatul a fost următorul: noi, părinții am aveam un bagaj de maxim 5 kg, iar pentru copii, împachetasem șase genți mari și grele cu de toate. Inclusiv cârlige de rufe, prelungitor, videofon și lampă de veghe.
Partea cea mai distractivă era că eu împachetam, iar în spatele meu, cei doi năzdrăvani agitați și fericiți că vor pleca în călătorie, despachetau tot.
Vacanța la mare, un vis împlinit
Într-un final, am urcat copiii în mașină și am pornit spre mare. Drumul este relativ scurt, așa că nu m-am pregătit temeinic cu activități pentru petrecerea timpului în mașină gândindu-mă că oricum jumătate din el vor dormi.
Așa a fost, numai că cealaltă jumătate a fost epuizantă. A trebuit să ne oprim din 20 în 20 de minute să caut gustări în portbagaj, să le dau apă, să facă pipi și tot așa, astfel încât, în loc să facem două ore și jumătate până la mare, am făcut patru.
Ajunși acolo a început distracția. A trebuit să organizăm repede un program astfel încât să profităm de fiecare zi la maximum și să avem parte la minimum de crize provocate de oboseală, soare prea puternic, foame îngrozitoare etc.
Iată și programul:
6.30 trezirea
7.00 micul dejun
8.00 plecare la plajă
11.00 întoarcerea de la plajă
11.15 duș pentru toată familia
12.00 prânz
14.00 somn de după-amiază
17.00 plecarea la plajă
18.30 plecarea de la plajă
18.45 duș
19.00 cina
22.00 somn de noapte
Odată pus în practică, a fost mai ceva ca un antrenament militar. Pentru toate aceste plecări la plajă trebuia să pregătesc bagajele cu prosoape, loțiuni de plajă, haine de schimb, pălării de soare, gustări și apă. Nu trebuia să uit nimic! Seara, după ce adormeau copiii, picam frânți și nu vroiam să mai auzim de nimic.
Asta ca să nu mai punem la socoteală certurile dintre copii, colindatul pe plajă pe la alte cearșafuri, alergatul după cei mici care ”furau” jucăriile altor pitici, cursele printre mese la restaurant, grija de a nu ieși singuri pe balcon, atenția la pericole etc. Toate acestea au fost mari consumatoare de energie pentru noi, părinții.
Acum, după câteva zile de la vacanță ne amintim doar cât de bine s-au simțit copiii la mare. Ne amintim că au mâncat foarte bine, că au dormit câte trei ore la prânz, că s-au jucat ore întregi în nisip și s-au bălăcit ca niciodată. Ne bucurăm să-i vedem atât de bronzați și ne vin în minte numai imaginile cu ei râzând în hohote când alergau pe plajă.
Acum, că ne-am făcut mâna, ne pregătim pentru încă o săptămână la mare, de această dată departe de casă, într-o țară mai îndepărtată. Dacă nu mi se termină bateriile, revin curând cu impresii.
