Drum bun și viață pe îndelete!

TOTUL DESPRE MAME
Bogdan, Nicol, Lilu, Tesa și Bebe
Bogdan, Nicol, Lilu, Tesa și Bebe

Astăzi, prietenii noștri care s-au decis să-și trăiască viața pe îndelete au pornit la drum pentru un an, cu rulota lor cea simpatică, prin Europa! Le spunem „drum bun!” și așteptăm cu sufletul la gură primele poze din călătoria lor pe îndelete.

Dar, până atunci, hadeți să aflăm care este povestea lor și cum au transformat în realitate visul de a călători un an prin Europa, cu o rulotă și cu trei copii mici. Am fost în vizită la ei chiar înainte de plecare și am tras cu ochiul la ultimele pregătiri pentru călătoria lor pe îndelete.

 

Dar cine sunt ei?

Nicoleta (designer de hăinuțe foarte simpatice de copii) și Bogdan Ionescu (designer de interior și scenograf) sunt părinții a trei copii frumoși și haioși: Lilu (5 ani), Tesa (3 ani) și Bebe (7 luni). Mi-au povestit că ideea de a pleca din țară le-a venit într-o iarnă, acum vreo doi ani. Nu s-au grăbit, ci s-au gândit îndelung la acest plan. Așa au realizat că, de fapt, nu își doresc să plece într-un anumit loc, ci în mai multe, și astfel s-a născut ideea acestei călătorii „pe îndelete” care se va întinde pe un an de zile. Vor avea libertate, vor merge prin toată Europa cu rulota și vor sta mai mult acolo unde se vor simți bine.

Nicol și Bogdan sunt preocupați de un viitor frumos pentru copiii lor și vor să construiască o alternativă cât mai firească la stilul de viață stresant pe care cu îl avem cu toții. Vor să le ofere copiilor oportunități pe care nu le pot avea acasă. Și, nu în ultimul rând, vor să arate că o călătorie cu trei copii nu e un stres!

 

În vizită, pe îndelete 

Cu câteva zile înainte de plecare am fost la acasă la Nicol și la Bogdan. O casă măricică, drăguță, în afara Bucureștiului, cu o curte spațioasă, în mijlocul căreia se afla rulota. Muream de curiozitate să văd cum arată înăuntru! Nicol m-a invitat imediat să vizitez „toată casa”, adică toată rulota, așa cum face cineva când își cumpără un apartament, dar nu în stilul „aici este bucătăria, acolo dormitorul, iar dincolo e baia”, pentru că în rulotă totul era deja aici. Aici era dormitorul, tot aici era camera de zi, tot aici era masa, bucătăria și tot aici și baia. Micuță pentru o casă, mare pentru o rulotă, dar în orice caz suficientă pentru cei cinci membri ai familiei Ionescu. (Bine că nu au și o familie de pisici, un hamster și un papagal, atunci ar fi fost mai complicat.)

Hainele copiilor erau deja aranjate în dulapurile de deasupra patului și încă mai încăpea câte ceva. Era totul pus la punct și aranjat pentru marea plecare. „Dar stai să vezi ce haos e în casă, aici e totul aranjat”, mi-a zis Nicol întărindu-mi convingerea că haosul e întotdeauna un locatar de lux care nu se simte bine în spații mici. „Aici trebuie să întreții ordinea și curățenia ca să fie spațiu”. (M-am gândit să mă mut și eu într-o rulotă cât de curând, chit că n-o clintesc de pe loc. Măcar ar fi ordine!)

Am intrat în casă, unde mă așteptam să văd haosul. De la ușă se auzea Bebe chicotind și Lilu jucându-se în șoaptă. Se juca în „liniște” pentru că pe canapea dormea Tesa: „e singura care își respectă programul de somn”. Nu era haos. Sau, mamă de băiat fiind, eu am o imagine distorsionată asupra haosului. Era o casă obișnuită, cu jucării peste tot.

Când am apărut noi, mai ales eu – elementul nou – am fost ca o infuzie de energie pentru Lilu. L-am întrebat dacă vrea să stea lângă noi când înregistrez și să spună ce vrea să vadă în călătorie, dar a dispărut undeva în bucătărie imediat după ce eu am fost servită cu ciocolată de casă. Întrebase dacă are voie o bucățică…

Distracție de băieți, în rulotă

Bebe a cerut să treacă din brațele bunicului în brațele mamei, iar Lilu a apărut și a abordat un stil de joacă pe care îmi era greu să-l urmăresc, foarte energic. „E clar că te place, d-aia face așa”. Ne-am așezat pe canapeaua pe care dormea Tesa, Nicol stând turcește cu Bebe pe lângă ea și cu Lilu trecându-i peste cap, pe spătar, iar eu în fața ei, ca la momentul adevărului. Bogdan nu era acasă, așa că am amânat să începem povestirea „oficială”, dar tot despre plecare am discutat. Mai aveau de sortat, călcat și aranjat haine și o altă serie de spălat. Și-au luat mai multe lucruri de vară, pentru că până la iarnă mai e destul timp și nu are sens să ocupe spațiu inutil. La fel vor proceda și cu jucăriile. Deja le-au spus copiilor că nu vor lua prea multe cu ei și nici nu vor cumpăra altele de pe drum. Iar dacă o vor face, totuși, vor renunța la o jucărie veche ca să îi facă loc uneia noi.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa