Numele de băiat Basarab este vechi și cu faimă în istoria noastră, frecvent atestat ca nume de familie. Numele poate fi de origine fie traco-dacică, fie persană, fie germanică veche.
Din punct de vedere lingvistic, “Basaraba” este o combinație între titlul de “ban” (cuvânt de origine persană cu semnificația de “posesor, stăpân, bărbat ilustru”) și numele de familie “Saraba”, de origine traco-dacică.
Potrivit publicației istorice Historia, ”N. Drăganu menţiona că majoritatea cercetătorilor sunt de părere că sufixul aba(apa) din cuvântul Basarab, fiind de origine cumană, ar însemna tată ori bunic. Mai multe controverse apar în legătură cu semnificaţia cuvântului Basar, care constituie temelia antroponimului în cauză – cel foarte bun, cel foarte sfânt, nume de câine, târg. Autorul îi dă dreptate lui Gh. Brătianu, că numele nu întotdeauna indică originea etnică a celui care îl poartă. Chiar dacă termenul basarabar fi de origine cumană ori pecenegă, influenţa ar putea fi pusă pe seama vecinătăţii acestora. N. Drăganu aminteşte şi de lucrarea lui N. Iorga, Imperiul Cumanilor şi domnia lui Basarab, în care marele istoric român, cu referire la un articol al lui R. Bruse Boswell (din „The Slawonic Rewiew”, 1927, p. 68-85) şi la unele surse interne, prezintă exemple de nume cumane din istoria naţională şi universală – Toxabă, Talabă.”
B. P. Hasdeu spune că Basaraba este cuvântul cel mai important din întreaga istorie a românilor. Pe această temă face o demonstrație foarte documentată și interesantă demonstrație în ”Etymologicum magnum romaniae”.
El consideră că Basarabii n-au fost o familie, ci o castă, iar autorul încearcă să-i refacă istoria, pe care o vede întinzându-se pe o lungă perioadă de vreme, din epoca dacilor dinaintea cuceririi romane până acum câteva secole.
Numele Basarab este atestat documentar înca din secolul XIII-lea în sud-vestul Transilvaniei și din secolul XIV-lea în Țara Oltului. A fost purtat de numeroși domnitori ai Țării Românești. Primul dintre aceștia este Basarab I Întemeietorul (1310 – 1352), urmează nepotul acestuia, Vladislav I (sau Basarab, baron de Făgăraș), între 1364- 1377, apoi Basarab cel Mare sau Vlad Dracul (1436 – 1447).
În zilele noastre Basarab este mai degrabă nume de familie.