În limba greacă numele este Homēros, care se traduce „ostatic”.
Există o teorie care spune că numele Homer său ar fi provenit dintr-o societate poetică numită Homeridae, care tradus literal înseamnă „fiii ostaticilor”, respectiv descendenții prizonierilor de război. Cum acești oameni nu erau trimiși la război din pricina incertitudinii în privința loialității lor pe câmpul de luptă, ei nu puteau fi uciși în bătălie. Astfel, erau însărcinați să memoreze stocul de poezie epică a regiunii și evenimentele trecute, până la timpul sosirii unui învățat ce le putea scrie.
Numele Homer își are originea, fără niciun echivoc, în numele poetului grec, căruia i se atribuie scrierea Iliadei (Ἰλιάς) și Odiseei (Ὀδύσσεια). În antichitate, i-a fost atribuit uneori întregul Ciclu Epic, care includea și alte poeme despre Războiul troian, precum și poeme tebane despre Oedipus și fiii săi. Alte opere, precum corpul Cântecelor religioase homerice, mini-epopeea comică Batrachomyomachia (Βατραχομυομαχία, „Războiul dintre broaște și șoareci”) și epopeea Margites i-au fost atribuite, însă în prezent aceste fapte sunt privite cu incertitudine.
