Ce facem când copiii se îngrașă?

cand-copiii-se-ingrsa-totul-despre-mame

În căutarea echilibrului și a celor mai sănătoase soluții atunci când copiii se îngrașă

Am văzut pe Netflix, zilele astea, cât mai am luna gratuită- un documentar senzațional, Fed Up, despre obezitate la copiii americani.

Am urmărit povestea unei familii cu un copil diagnosticat cu diabet de tip 2, al cărei meniu se învârtea în jurul cutiilor de pizza congelată, hamburgeri, cookies, candies și așa mai departe. Spre finalul documentarului, familia decide să mănânce sănătos. Taie ceapă, fierb un pui de la magazin, adaugă legume, revelație! E mâncabil și mai ieftin decât de la fast-food. După o lună și jumătate, toți sunt mai slabi, mai sănătoși, mai fericiți. După alte trei luni, s-au îngrășat la loc. Nu merge cu gătitul.

Noi mâncăm bine, în concluzie. Dar…

În comparație cu americanii, noi stăm bine la capitolul ăsta. Nu cred că există vreo mamă care să se entuziasmeze când toacă o ceapă pentru că face asta, pentru prima dată, pe la 40 de ani. Nici vreun tată care să se uite fascinat la puiul de la magazin că are formă de pasăre. Nu ne-am îndepărtat atât de tare precum mulți dintre confrații de peste ocean de ceea ce înseamnă mâncare neprocesată, iar la noi prin case pizza congelată e excepția de la tocănițe, ciorbe sau pandișpan cu vișine făcut cap-coadă în casă. Și totuși, și copiii noștri se mai îngrașă. Al meu, cel puțin, are perioade când se pufoșește și apoi își revine. Însă nu așa, ca prin minune, ci cu un pic de efort și din parea lui, și din partea noastră.

Când copiii se îngrașă, e momentul să ne reamintim că sportul este atât de important!

Multe teme, fobia generalizată parcă din cele mai multe instituții de învățământ față de ideea de lăsat copiii să se joace în curte, în pauze. Calculatorul, tableta, televizorul. Toate îndeamnă la stat, unele și la ciugulit. Înțeleg perfect nevoia, eu însămi aș sta cu orele la seriale, în pat, alternând prietenește ciugulitul de sărături cu cel de dulciuri. Nu îmi permit pentru că se vede imediat! În fine, nu îmi permit des. Însă dacă remarci comportamentul la copilul tău, înscrie-l repede la un sport, scoate-l în parc, pune-l să danseze, să înoate, să se joace în aer liber. Să se miște, oricum îi face plăcere, dar nu îl lăsa să învețe să fie sedentar!

Mâncăm conștient?

Ori de câte ori mâncăm la televizor sau cu o carte în mână, creierul nostru e prea ocupat cu ceea ce are de asimilat ca să fie conștient că organismul primește hrană. De aceea avem tendința să mâncăm mai mult, indiferent de vârstă, dacă nu suntem conștienți – și atenți! – la faptul că mâncăm. Când sunt mici și le numărăm înghițiturile, e tentant să-i așezăm în fața desenelor și să le dăm cât vrem noi, nu cât au ei nevoie. Este un obicei păcătos și distructiv! Copilul trebuie să simtă foame când se așează la masă, să simtă gustul și textura mâncării, să o savureze și să se oprească atunci când s-a săturat.

Atenție la zahăr!

Din păcate, mai toate alimentele au zahăr. Când înfuleci o ciocolată, știi ce faci și te știi cu musca pe căciulă. Însă zahăr este și în pâine, în ketch-up, în iaurt, în cereale, în salamuri… Nu mă crezi? Citește chiar acum etichetele lucrurilor din frigider și ai să te iei cu mîinile de cap, cum m-am luat și eu. Și pentru că și fiul meu îmi cere, uneori, sucuri din comerț, l-am rugat să citească împreună cu mine eticheta de pe un pahar mare de suc, cum ar fi vrut la cinema. Apoi, a cântărit singur, pe cântarul meu de bucătărie, cele 44 de lingurițe de zahăr. A fost șocant și, ce să vezi, parcă nu i-a mai venit să-mi spună că nu-l iubesc când am refuzat – din nou! – să-i cumpăr așa ceva.

Calorii rele și calorii bune

Tot în documentar am descoperit de ce 500 de calorii din migdale, de exemplu, sunt mult mai puțin nocive decât 500 de calorii dintr-un suc. Migdalele au fibre care permit o digestie lentă. Ficatul are timp să prelucreze ce are de prelucrat, în timp ce în cazul unui suc, zahărul inundă ficatul brusc și cheamă în ajutor pancreasul. Acesta secretă insulină, iar insulina transformă tot acel surplus de zahăr în grăsime. Nu știe altfel! Este esențial să ne educăm copiii să înțeleagă cu advărat de ce trebuie să fugă de anumite alimente tentante, dar periculoase. Să le spui că sucul nu e bun e o păcăleală. Sucul e tare bun… la gust! Însă foarte prost în alte privințe, iar pe acestea trebuie să le pricepi de-adevăratelea ca să te poți abține din propria-ți inițiativă.

Zahărul din fructe?

Fructele sunt alternativa cea mai sănătoasă a dulciurilor. Chiar dacă instaurăm o zi pe săptămână de dat iama în ciocolată, hai ca în restul de șase să o înlocuim cu fructe. Fructe ca atare, ori tăiate feliuțe, sau sub formă de salată de fructe sau de compot de casă. Însă mai puțin sub formă de suc! Când storci fructele, se pierd tocmai fibrele care nu lasă fructoza să dea năvală peste ficat. Fibrele ajută digestia și dau senzația de sațietate pe termen mai lung. Fructele nu sunt periculoase, așadar, cu condiția să le mâncăm cum ni le-a lăsat Dumnezeu.

Gustările dintre mese

Ideal ar fi să nu existe gustări între mese. Dar oameni suntem! Ți-aș propune să încerci cipsuri de casă. Însă mie mi-a luat vreo trei ore să obțin un bolișor de cartofi tăiați fin și ținuți la cuptor pe foc miiiic, cu întors și mega-atenție să nu se ardă, cel puțin nu toți. Există, însă variante mai simple și foarte gustoase. Fructe uscate, semințe – cu măsură și ele -, crutoane de casă cu ulei de măsline și imaginația este limita! După ce încep școala, desigur că e și mai tentant să desfaci punga de la chioșc în clasă. Însă eu mă țin tare, deși mi s-a spus de către propria progenitură că mamele bune le dau copiilor la ei pizza de la chioșc la școală. Am înghițit în sec și am pus mâna și am făcut pizza de casă. Am făcut și șaorma de casă, fără cartofi prăjiți. Am făcut câte și mai câte. Eu zic că merită efortul. Ca să nu-mi frustrez copilul de tot, avem și momente când călcăm strâmb, dar ȘTIM că asta facem și că nu va deveni un obicei.

E cazul de doctor?

Dacă crezi că ai un copil cu probleme de greutate îi care pot afecta sănătatea, nu ezita să mergi cu el la medicul de familie. Va avea nevoie de un set de analize care să arate dacă există o problemă de sănătate sau/și de sfatul unui nutriționist care să îi creeze o dietă personalizată, echilibrată. Iar efortul va trebui făcut în familie tocmai pentru ca regimul să nu devină o frustrare sau un stigmat. Așadar, mâncați toți echilibrat, faceți sport în familie, luați decizii la nivel de familie. Un copil cu probleme de greutate are nevoie de tot sprijinul familiei sale. Dar sprijin proactiv, nu de consolarea cu încă o clătită! Când copiii se îngrașă, facem toți un efort ca să ne fie bine, nu ne ascundem sub plapumă și mâncăm împreună. Din păcate, nici societatea nu este îngăduitoare, mai ales când e o societate de copii. Tachinările, cuvintele batjocoritoare vor răni copilul și cu atât mai mult are nevoie să simtă că are, cel puțin acasă, o echipă pe care se poate bizui. Trebuie să slăbească pentru propria-i sănătate, nu ca să nu mai râdă copiii de el. Trebuie să slăbească pentru că va putea să se miște mai ușor, să fie mai sănătos, mai activ și se va simți mai bine în pielea lui. Însă ține cont că tachinările vor exista și dor.

Genetica, bat-o vina!

Poate că ai un copil genetic predispus să se îngrașe. Nici asta nu înseamnă că pur și simplu “e în familie”. Va trebui să fii mai atentă decât în cazul mamelor cu copii slabi, activi și fit indiferent cât ar mânca. Vei avea mai mult de lucru, mai multă imaginație de pus la bătaie, mai multă inventivitate să gătești bine și sănătos. Însă obiceiurile pe care i le insufli acum copilului îi vor rămâne întipărite în minte pentru tot restul vieții. Ar fi bine să nu asociem mâncarea sănătoasă cu sacrificiul și frustrarea, ci cu sănătatea, energia și respectul de sine. Să dăm savoare mâncărurilor sănătoase cu condimente, să facem în casă cât mai multe dintre ingredientele pe care le folosim și să negociem cu papilele gustative ale copilului, care poate foarte bine să se implice în gătit și să vină cu propriile idei.

Poftă sănătoasă!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație