Cred că nu e mamă din România care să nu ştie că supa de morcovi, ţelină, dovlecel şi păstârnac este aproape literă de lege în momentul în care, în jurul vârstei de 6 luni, bebeluşul începe să primească şi altceva de mâncare în afară de lapte. Reţeta vehiculată local de zeci de ani pare să fie varianta cea mai agreată atât de specialiştii, cât şi de mamele din ţara noastră în ceea ce priveşte debutul diversificării unui sugar. Dar lucrurile nu stau la fel şi pe alte continente, unde diversificarea alimentației copilaşilor este cu adevărat… diversă.
Să pornim, aşadar, într-o călătorie gastronomică destinată celui mai mic target din lume: bebeluşii!
Diversificarea alimentației în Africa
Banana gătită la aburi şi denumită matoke este primul lucru nou introdus în alimentaţia sugarului din cele mai multe ţări africane, după ce acesta a împlinit şase luni. O dată familiarizat cu acest gust, bebeluşul primeşte piure de porumb, cartof dulce sau tapioca, dar şi peşte. În Nigeria, însă, majoritatea bebeluşilor mănâncă în momentul diversificării exact ceea ce consumă adulţii, făcut piure, sau gbegiri, un preparat colorat pe bază de fasole şi făină de ignamă, o legumă asemănătoare cartofului dulce. Comun este şi piureul de porumb, mei şi sorgul (o cereală uzitată în prepararea pâinii) numit pap, akamu, ogi sau koko.
Sucul proaspăt de portocale, dar şi alimentele bogate în proteine (atât carne şi gălbenuș, cât şi legume) se mai regăsesc şi ele printre preferatele părinţilor în ceea ce priveşte primele alimente solide oferite copiilor lor. Întâlnit este şi orezul care a fost fiert la foc mic în bucăţi de pui şi supă de legume, dar şi supa în care s-au adăugat ghimbir şi usturoi prăjit.
Diversificarea alimentației în America de Nord și America de Sud
Cerealele sunt alimentul predilect în diversificarea alimentației pe întreg continentul american,nu doar în Statele Unite ale Americii. În America de Sud, grâul se amestecă cu mierea, iar combinaţia cu pricina este primul aliment ingerat de bebeluş, în afara laptelui. Deşi în cultura noastră şi a altor ţări europene mierea este evitată până la împlinirea vârstei de un an, din pricină că este considerată a fi un posibil factor declanşator al botulismului, în această parte a globului dulcele produs al albinelor nu este considerat periculos. Tot printre primele alimente introduse în alimentaţie se numără fructele exotice pentru noi, ca avocado, papaya, mango, banana, dar şi orezul.
În Insulele Caraibe, legumele sunt primele introduse în alimentaţia bebeluşilor, iar dovleacul, tapioca, un fel local de spanac şi mai multe soiuri de cartof dulce se numără printre acestea. Pe lângă legume, care sunt amestecate cu arorut, un condiment pe bază de amidon, mamele le oferă copiilor şi orez, porumb şi mazăre.
Există, însă, şi unii copii care îşi încep mult mai târziu diversificarea, faţă de alţi bebeluşi de pe glob. Este vorba despre copiii inuit, eschimoşii din Alaska, ai căror mame îi alăptează chiar şi până la patru ani şi pentru care diversificarea nu începe neapărat la împlinirea vârstei de şase luni. Dar ce mănâncă aceşti copii în afară de lapte? Alge de mare, muktuk (bucăţi de carne de balenă care conţin grăsime şi piele), carne de ren, fructe de pădure şi felurite rădăcini de plante.
În Mexic, lipia tortilla este aleasă de părinţi pentru bebeluşii lor, la fel ca mâncărurile tradiţionale, supele din legume, orezul şi fasolea, în timp ce un amestec de piureri făcute din fasole boabe şi fasole verde este primul aliment solid introdus în meniul bebeluşilor din Republica Dominicană. În Puerto Rico, piureul de cartofi, banane tip plantain, orez, mango şi sucurile proaspete de fructe, adesea diluate, sunt primele alimentele cu care fac cunoştinţă cei mici.
Bebeluşii din Canada încep să consume alimente care au mult fier, iar carnea de vită, miel şi peştele se numără printre acestea. Nu sunt neglijate nici gălbenuşul de ou, tofu-ul şi leguminoasele boabe.
Diversificarea alimentației în Asia
Cea mai consumată cereală de pe continentul asiatic nu putea să nu-şi dovedească utilitatea în primul an de viaţă al copilului, aşa că a devenit şi primul aliment solid introdus în alimentaţia bebeluşilor. Este vorba despre orez, plantă care provine din această zonă a lumii şi care este introdusă în alimentaţia bebeluşului sub formă de budincă moale sau terci amestecat cu lapte matern sau cu formulă. Ulterior, acestui terci i se adaugă legume sau fructe făcute piure, aşa cum sunt morcovul, cartoful dulce, mărul şi para. Spre exemplu, bebeluşii din China, Filipine, Vietnam şi cei din Malaezia sunt familiarizaţi începând cu cea de-a şaptea lună de viaţă cu budinca de orez numită congee, xifan sau lugaw. Gradual, pentru diversificarea alimentației, aceasta se combină cu diferite legume, carne şi peşte.
Copilaşii din Tibet încearcă pentru prima dată tsampa, o făină de orz măcinată fin şi amestecată cu un lichid pe bază de unt de iac, cei din Indonezia mănâncă un terci de orez intitulat air tajin, care este amestecat cu ficat şi legume precum morcov şi spanac, în timp ce bebeluşii din Japonia încep diversificarea cu supă miso, terci de orez combinat cu peşte prăjit şi legume sau dovleac pasat, paste udon mărunţite in supă sau ca atare, peşte crud şi tofu.
În unele părţi din India un amestec de linte şi orez intitulat khichdi este asociat cu debutul diversificării, în alte zone se alege un tip de mazăre tropicală intitulată toor dal, fiartă şi făcută piure, în timp ce în sudul ţării se preferă budinca de mei (ragi), amestecată cu lapte şi zahăr. Trebuie menţionat că în India copiii fac cunoştinţă încă de la începutul diversificării cu mâncarea plină de tot soiul de condimente, aşa cum sunt coriandrul, menta, turmericul şi scorţişoara, aceste mirodenii caracterizând din plin, de altfel, faimoasa bucătărie locală.
Bebeluşii din Israel, în schimb, primesc printre primele alimente de la începutul diversificării nişte pufuleţi făcuţi din arahide, deveniţi faimoşi sub numele de Bamba, fără ca părinţii lor să se teamă că aceştia ar putea declanşa anumite alergii. Paradoxal, studiile întreprinse de specalişti au demonstrat că numărul cazurilor de alergii la alune de pământ în această ţară este de zece ori mai mic decât cel din SUA, loc în care arahidele nu sunt deloc recomandate până la vârsta de 3 ani.
În Orientul Mijlociu bebeluşii încep să consume în afară de lapte alimente cu conţinut mare de carbohidrati, precum supele din legume, orezul, leguminoase boabe şi budincile din cereale şi lapte, proteinele din carne şi din ouă fiind evitate.
Diversificarea alimentației în Australia
Multe mame din Australia încep diversificarea alimentației cu cereale, orezul fiind cea mai populară dintre acestea. După o perioadă de acomodare, orezul este combinat cu dovlecei, morcovi, cartof şi cartof dulce, carne, peşte, tofu şi leguminoase bogate în fier. Acestea sunt urmate de fructe precum banane, pepene, avocado, pară sau măr şi, în momentul în care bebe s-a obişnuit perfect cu gustul lor, se introduce gălbenuşul de ou.
În Oceania, mamele mestecă peşte, ficat sau larve (doar corpul acestora din urmă, nu şi capul) şi le dau apoi copiilor hrana mărunţită, iar în Polinezia favorit este Poi Poi, un amestec de cremă de nucă de cocos şi arbore de pâine, care promite să fie delicios.
Diversificarea alimentației în Europa
În apropierea noastră, lucrurile sunt ceva mai asemănătoare cu ce ştim noi. Copiii din Suedia şi din alte ţări nordice primesc pentru început fructe pasate, precum banana, sau budincă de cereale şi legume făcute piure. În Italia, supa de legume asezonată cu ulei de măsline este recomandarea din debutul diversificării, în Polonia mărul şi morcovii ajung primele în farfuria unui bebeluş, iar în Germania morcovii sunt nelipsiţi de la masa diversificată, la fel şi carnea de pui. Iar în Franţa începutul diversificării nu se face cu croissant, baguette sau macarons, ci cu o varietate de legume, printre care se află morcovii, dovleacul, andivele, dovleceii, spanacul, mazărea, prazul şi sfecla elveţiană.
Voi ce alimente le-aţi oferit copiilor voştri când ați început diversificarea alimentației?
