Tot ce trebuie să știi despre mei, un aliment sănătos și prietenos
Mă plictisesc repede în bucătărie de eternii cartofi și de garniturile de orez. Recent, în bucătăria mea a intrat un nou aliment, numit mei.
Am aflat despre el pe când făceam un research despre dieta… papagalului nostru. Atunci am descoperit că meiul se găsește și în varinta decorticată, numai bună de adăugat în dieta umană.
Calitățile meiului
În primul rând, ar trebui să înțelegem că meiul nu se încadrează, din punct de vedere tehnic, în categoria cerealelor, ci a semințelor, fiind considerată o pseudocereală. Nu conține gluten, așa că se potrivește bine în dieta persoanelor cu alergie la gluten sau care doresc, pur și simplu, să îl evite. O cană de mei gătit are un indice glicemic mic și conține cupru, fosfor și magneziu în cantități destul de impresionante față de clasicii cartofi sau orez. Prima încercare a fost la recomandarea unei prietene, care m-a convins că, în cazul în care nouă nu ne place, putem să îl cedăm papagalului. Am zâmbit pe sub mustăți și l-am pus într-un sertar. Evident, mi-a ieșit din minte și l-am regăsit într-o pană de idei culinare.
Citește și: Când îi dăm bebeluşului mei?
Ce facem cu meiul?
Rețeta cea mai simplă și mai populară la noi în casă seamănă cu un pilaf. Călesc ceapă, morcov și ardei, adaug o cană de mei spălat și o mână de stafide. Le bag la cuptor într-un vas de yena uns cu unt și torn peste apă clocotită. La foc mediu, este gata în aproximativ 40 de minute, timp în care ar fi bine să verifici dacă nu mai cere apă (sau supă clară de legume ori de pui). Stafidele sunt opționale, desigur, însă nouă ne plac pentru că dau o dulceață interesantă acestei garnituri care, pentru mine, stă foarte bine în picioare și pe post de fel principal, nefiind o carnivoră convinsă. Cealaltă variantă este să prepari ceva dulce. Fierbi meiul în apă, apoi îl scurgi bine și adaugi lapte, îl mai dai într-un clocot, amestecând să nu se prindă. Poți adăuga zahăr sau miere, dulceață de casă, scorțișoară, vanilie sau orice preferi. Meiul este un aliment pe care îl poți introduce și în dieta copilului încă de la începutul diversificării. Pentru că nu conține gluten, înlocuiește de minune orezul sau cerealele din comerț. Un alt punct în favoarea păsărescului mei este că nu conține cantități măsurabile de oxalați sau purine.
Mei undercover
Ca regulă de bază, meiul se gătește cam ca orezul. Însă poți face și piure din el. Îl tratezi ca pe cartofi. Fiert bine, se dă la blender cu lapte, unt și sare și devine cremos ca un piure de cartofi. Personal, nu m-a convins în varianta cremoasă, însă poate și pentru că îmi plac la nebunie cartofii. În schimb, copilul l-a adoptat cu mare drag, în special pentru că este și felul de mâncare preferat al papagalului nostru.
De unde vine meiul?
Acum, că am stabilit că meiul nu este o mâncare strict dedicată păsărilor, i-am studiat și istoria. Originar din Etipia, Africa de Nord, este consumat de oameni încă din vremuri preistorice – este menționat chiar și în Biblie, ca un ingredient potrivit pentru pâinea nedospită. De altfel, și strămoșii noștri îl consumau, fiind un aliment de bază în țările din Europa de Est din perioada Evului Mediu, în special înainte de apariția cartofului și a porumbului. Iată că acum se întoarce în forță și nu vine singur, ci însoțit de beneficii pentru sănătatea noastră.
Alte beneficii ale meiului
Fiind o sursă bună de magneziu, meiul protejează sănătatea inimii, reduce severitatea astmului și ajută în combaterea migrenelor. Fosforul ajută la prevenția diabetului de tip 2 și la metabolismul lipidelor din sânge. Ce mai îmi place mie la nou-venitul mei este conținutul mare de fibre care ajută la digestie, spre deosebire de mai puțin prietenosul orez. Pe lângă toate aceste avantajele, n-aș lăsa pe ultimul loc nici gustul neutru, care permite multe variante de gătire și nici ideea că mai variem, pur și simplu, alimentele din bucătărie. Pentru că nu sunt străină de penele de idei, când pur și simplu privești cu groază spre frigider și nu ai habar ce să mai gătești. Mei! De ce nu?
