Eu sunt genul de om căruia îi place teribil, îngrozitor, fantastic de mult să intre total într-o carte, la nivel mental, şi să înţeleagă tot ceea ce se întâmplă acolo ca şi când ar fi un personaj real din filele ei. În cartea „V de la varză sau Povestea oii galactice When-When”, de Ileana Muntean, am reuşit cu brio să fac acest lucru.
Ca să fiu şi mai clară, vă spun că am reuşit să mă cufund atât de bine în paginile cărţii, datorită faptului că ea este scrisă de un om mare ca şi când ar fi un om… mic. Mai precis, Ileana Muntean dă glas unui băieţel de 12 ani care are o soră, Vichi, şi un căţel, Anaf, şi căruia nu-i prea place schimbarea culinară pe care o pune mama lui în practică, realmente îngrijorată de faptul că familia ei nu consumă, pe cât ar trebui, alimente sănătoase.
Cartea ”V de la varză – poveste oii galactice When – When”, de Ileana Muntean, apărută la Editura Multi Media Est Publishing, este disponibilă AICI.
Concepută ca un jurnal în care băiatul cel mare al familiei dă glas tuturor nemulţumirilor, confuziilor şi comploturilor interioare sau familiale, cartea tratează cu umor, dar şi cu foarte mare acurateţe, aventurile unui puşti care se vede pus în faţa unei situaţii ce cu greu o poate accepta: mama lui a luat-o pe un alt drum culinar şi s-a hotărât să-i limiteze accesul la produsele mai puţin sănătoase care-i făceau odinioară plăcere şi la care avea liber. Tot mama a instaurat în casă regula consumului de mâncare adevărată, tata a fost cooptat în implementarea regulii, iar copiii au fost nevoiţi să se conformeze.
Un fel de manual deghizat în poveste
Partea bună este că, pe măsură ce povestea curge, iar disperarea care îl încearcă pe băiat creşte ca un bulgare de zăpadă, aflăm într-o maniera cât se poate de cursivă şi de naturală care este impactul alimentelor nesănătoase asupra noastră, ce rol are hrana bună pentru organism şi cum putem sa o procurăm. Iată doar un singur pasaj, perfect integrat în poveste, aşa cum e spus el de personajul principal: Bunica nu înţelege deloc de ce fructele şi legumele de la Ilona nu sunt bio, că doar sunt din natură. Mama spune că foarte multă lume nu înţelege diferenţa uriaşă dintre BIO şi NATURAL. Bio vine de la bios, adică viaţă. De exemplu, dacă un măr e natural, pentru că e făcut de un pom, nu înseamnă că este şi bio, adică n-a fost stropit cu chimicale ca să nu facă viermi sau boli. Cică un măr natural poate să conţină peste douăzeci de chimicale periculoase. La fel cum oul făcut de o găină care a mâncat concentrate şi medicamente, nu mâncare bio, este natural, dar nu este bio.
Despre o serie din aceste ingrediente este vorba şi în ultima parte a cărţii, parte importantă dedicată reţetelor simple, cu ingrediente puţine şi foarte uşor de făcut, ce îi vor ajuta pe copii să aprecieze gustul unei mâncări bune şi plină de nutrienţi. Pe lista reţetelor se numără fulgii de ovăz cu lapte de migdale, supa crema de broccoli, curcanul cu quinoa sau supa crema de linte roşie.
Cartea este plină de peripeţiile celor doi copii, pe care vă las să le descoperiţi singuri, dar şi de un final neaşteptat 🙂
