Poveste de naștere. „În travaliu, am plecat în capot, cu dureri, să ajung la propria cununie”

travaliu
Mămica a născut prin cezariană în cele din urmă, iar viața ei și a fetiței au atârnat de un fir de ață.

Cititoarea noastră ne-a scris o poveste de naștere impresionantă, care a avut loc într-o localitate din Hunedoara, în 1999. Pentru că familia insista ca fetița să se nască într-o familie, mămica s-a cununat, în spital, în timpul uneor contracții puternice. 

”Povestea pe care va urma sa o povestesc aș vrea să o intitulez Nimic fără Dumnezeu.

Dureri mari, dilatație mică

Era o iarna cumplită, în Decembrie 1999, când ma așteptam la durerile nașterii primului meu copil, eu neavând încă împliniți 20 de ani. Termenul era 24 Decembrie, dar în 11 au apărut dureri destul de puternice, cam la 5 minute. Am ajuns la spital, într-un oraș din jud Hunedoara. Era sâmbătă seara, în jurul orei 20:00. Medicul, în grabă, le-a spus asistentelor că el crede că în curând o să nasc, cu toate că nu eram dilatată decât 2,5.

Și-a luat rămas bun de la colegele asistente și moașe, spunându-le că dacă sunt probleme serioase să îl sune, și a plecat. Eu aveam dureri tot mai puternice și deja erau la scurt timp. Trecea timpul si din sala de travaliu auzeam plansetul altor bebeluși.

Nu pot descrie durerile în cuvinte

Era ora 7 dimineața, duminică, când simțeam că îmi pierd puterile și mă întrebam de ce eu nu pot să nasc. Orele treceau și exact în acea zi era totul pregătit pentru căsătoria mea, și cei din familia soțului au insistat să se încheie acest act în spital, pentru ca fiica mea, când se va naște, să apară cu numele de familie.

Era ora 14, iar eu, fiind îmbrăcată doar cu o cămașă de spital, și învelită cu un capot, să pot să apar și eu la căsătoria mea…. nedormită de o noapte și o zi, cu stări de rău și dureri cumplite, simțeam că e un vis din care nu mă mai pot trezi.

Doctorul s-a enervat că nu a fost chemat

A trecut și acea duminică, eram deja o doamnă căsătorită. În cuvinte nu vă pot descrie durerile și nimeni nu mă ajuta cu nimic. Eu, fiind foarte tânără, nu mi-am dat seama că puteam să cer să fiu dusă în alt oraș mai mare. Aici, asistentele îmi spuneau mereu că nu sunt dilatată.

A venit ziua de luni, 13 decembrie, acel doctor a revenit la serviciu și, când a văzut în ce hal arătăm, l-am auzit certându-și personalul că nu a fost sunat. În momentele care au urmat, s-au întâmplat următoarele: m-a întrebat dacă sunt de acord cu operația cezariană, eu răspunzând să facă ceva cât mai repede, că nu mai pot.

Cezariană cu complicații: o doamnă îmi dădea palme și îmi spunea să nu adorm

Apoi, medicul a ieșit pe hol la soțul meu, spunându-i că va urma operația și nu se poate apuca până nu își primește drepturile. La ora 9 dimineața, eram pe un pat de spital, obosită, mă durea tot corpul, dar o durere puternică simțeam deasupra pieptului. Auzeam asistentele foarte încet că erau alertate că mi-a scăzut tensiunea și că voi muri.

Și totuși, voiam să dorm… Dar încă nu, îmi spuneam, până nu aud plânsul  fetiței mele. Am simțit apoi cum eram pălmuită de o doamnă, care mă ruga să nu închid ochii. În sfârșit, am auzit plansetul, au spus că e o fetiță de 4 kg 150 și gata, din acel moment am închis ochii.

La ora 17 am deschis ochii, parcă și acum retrăiesc acele momente grele. Eram o mamă fără putere, cu o rana pe corp, dar și în suflet. M-am recuperat foarte greu, am rămas cu dureri puternice de cap, crezând că nu voi mai fi bine niciodată.

Concluzia finală este că am aflat pe parcurs că puteam muri, și eu și fetița mea, dar Cel care a murit în locul meu și al nostru al tuturor se numește Isus Hristos. Îi mulțumesc că, la vârsta de 4 ani, fetița mea a trecut din nou printr-un episod grav, dar Dumnezeu a iubit-o și o iubește, a salvat-o.

După nașterea primei mele fiice, a durat 10 ani și, cu ajutorul lui Dumnezeu, am mai născut încă o fetiță”.

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()