Naștere la Rădăuți: „Cadrele medicale nu se uitau la mame, iar tații nu își puteau vedea copiii nici prin geam”

TOTUL DESPRE MAME

Naștere la Rădăuți, Suceava. O mămică care a născut la finalul anului 2017 la Spitalul din Rădăuți ne-a povestit în detaliu cum a decurs venirea pe lume a primului ei copil. Cu bune și rele, cu moașe distante și asistente amabile, cu multe neajunsuri legate de dotări și lipsa interesului pentru tătici, care au interdicție să își vadă copiii, toate au făcut parte din această naștere, pe care vă invităm să o citiți în detaliu mai jos.

„Nașterea a fost una groaznică, dar a meritat. Pe 17 noiembrie am fost la medic pentru controlul lunar și am aflat ca voi avea un băiețel. Mai aveam o luna până la ziua cea mare și mult așteptată de mine și soțul meu. Doamna doctor mi-a zis ca în caz de ceva să mă prezint la spital.

Se parte ca bebelușul meu voia să mă cunoască mai repede, a doua zi la ora 7 dimineața am avut pentru prima data contracții și unele destul de dureroase. Am mers repede la spital, unde mi-au făcut internare. Eliminasem dopul gelatinos și aveam dilatație de 2 cm. Am făcut acolo un duș și am primit de la ei un capot, șlapi și o rochie de noapte toată ruptă.

M-au dus în sala de travaliu, la amiază avea dilatație 3 cm, pe la 15 era 4 cm și la 17 era 5 cm, în gândul meu ziceam că până dimineață îmi văd copilul și îl voi tine în brațe. Dar totuși stăteam cu frică pentru că se va naște prematur, plângeam pentru consecințe, plângeam din cauza contracțiilor, plângeam gândindu-mă la el… Nu sunt obișnuită cu spitalele, mă simțeam singură și nu aveam pe nimeni să mă susțină din cadrele medicale.

Mă durea și mai mult când vedeam că veneau alte femei, nășteau și plecau.

Naștere la Rădăuți, Suceava: „Am stat încă 4 zile cu dureri și perfuzii…”

După ce am ajuns la dilatația de 5 cm nu s-a mai întâmplat nimic, nu mă mai dilatam deloc… A doua zi moașele au decis să mă ducă în alt salon, la secția cu femei care deja născuseră. Veneau odată la 3-4 ore să îi asculte inima bebelușului, el era bine, îi auzeam inimioara cum bate și plângeam de emoție, abia așteptam să îl văd și sa îl țin în brațe.
Am mai stat încă 4 zile cu dureri și perfuzii, cele mai groaznice zile din viata mea. În a 5-a zi se pare ca dilatația nu era nici 5 cm…

Eram epuizată fizic și psihic, vedeam mame care stau cu bebelușii lor, care îi alăptează și îi țin în brațe, mame care veniseră după mine și plecase înainte ca eu sa nasc. 5 zile am stat între 4 pereți, văzându-i soțul și verișoara doar la o ușă, m-am simțit mai singura și neputincioasă ca niciodată, doar gândul ca o fac pentru copilul meu îmi ma dădea putere.

În cea de-a 5 zi seara, la ora 20.00, după ce plecase soțul meu, mă îndreptam încet spre salon cu o cruciuliță în mână pe care mi-a dat-o el atunci. Când am ajuns la ușă am simțit aceleași contracții devenind din ce în ce mai dureroase. Am ajuns la pat și am văzut că trecea o asistenta și am chemat-o repede, i-am zis ca mă doare foarte tare și simt ca bebe vrea sa iasă. M-a ajutat să merg până în sala de travaliu și i-a spus moașei să mă controleze, la care moașa a răspuns sec și cu o nepăsare ca «Abia am controlat-o și nu are nici 3 cm, o să-i treacă». Cu greu mă țineam pe picioare și plângeam, dar lor nu le păsa.

Naștere la Rădăuți, Suceava: „Când am născut, nu știam dacă să plâng sau să râd”

Noroc cu asistenta care m-a ajutat că a insistat, cu o scârbă și o lene pe ea, moașa m-a controlat și a zis «Du-te și pregătește-te că acum naști».

Am mers cu greu în salon, mi-am strâns lucrurile și am mers să nasc. Doamna doctor mi-a rupt apa și după 3 încercări am auzit glasul micului meu prinț, era perfect, mi l-a pus pe piept, l-am ținut în brate și l-am văzut pentru prima dată, era mai frumos decât îmi imaginam, ten deschis, ochi rotunzi, o minune.

I-a tăiat cordonul, l-a cântărit, măsurat. Mi l-au mai dat odată, sa îl mai țin și nu știam dacă sa plâng sau sa râd, asa ca le făceam pe amândouă odată. După ce l-au luat pe cel mic în secția de nou-născuți, a început a doilea chin, m-au curățat, m-au cusut și apoi am mers înapoi în sala de travaliu unde am stat 4 ore masând burtica cu gheață.

Începusem să am frisoane și îmi era foarte frig. După 4 ore era timpul să merg în salon, când am ajuns nu puteam să stau în pat pe partea dreaptă, dar nici în fund nu puteam din cauza rupturii.

Naștere la Rădăuți: „Copilul meu era cât o sticlă de apă”

Pătuțul bebelușului era pe partea dreaptă, așa că l-am mutat pe partea stângă, deja îmi imaginam reîntâlnirea cu bebelușul meu, cum va fi, cum va reacționa soțul meu când îl va vedea.

În salon cu mine mai erau două mămici care născuseră în aceeași zi cu mine tot băieți. Mi-au zis că o să-mi aducă copilul abia a doua zi. Toată noaptea m-am chinuit să adorm numai ca să treacă timpul mai repede și să îl am lângă mine… Însă bebe a apărut în peisaj la ora 11.00 a doua zi… Au fost cele mai chinuitoare ore, parcă nu mai venea.

În sfârșit am văzut o asistenta drăguță cum intra cu minunea mea, era atât de mic, îmi era frică să pun mâna pe el. S-a născut la 35 s+ 6 zile, cântărea 2,400 g și avea 47 de cm, era cât o sticla de apă. Asistenta foarte drăguță mi-a arătat și explicat câteva lucruri după care m-a ajutat sa îl pun la sân, dar bebe nu avea de ce sa prindă pentru că sânii mi s-au făcut cât 2 pepeni. Mi-a sugerat să iau mameloane din silicon și să încerc, zis și făcut, îl sun pe soț și îi spun ce sa îmi ia de la farmacie.

Îl pun pe bebe în sfârșit la sân, durerea era exagerată, mă durea până la umăr, dar ce nu facem noi pentru copiii noștri. Îi făceam poze și îi trimiteam soțului meu pentru ca nu ne lăsau sa ieșim cu bebelușul din salon. Într-o seara i l-am arătat prin geamul de la ușa secției și a doua zi mi s-a urcat doctorița în cap.

Îți recomandăm și ”La început de drum”, pachetul care conține cele mai importante cărți pe care trebuie să le citească o mămică. Pachetul oferit la un preț special poate fi cumpărat de AICI.

„Soțul meu și-a văzut copilul o dată în opt zile, printr-un geam”

Mă durea când îl vedeam pe soțul meu cum suferă pentru ca nu putea sa își țină copilul în brațe. După 8 zile de la naștere am fost externată și am mers acasă, 8 zile în care soțul meu și-a văzut copilul doar odată printr-un geam de la ușă, 8 zile în care îl vedeam cu lacrimi în ochi.

Aproape 2 săptămâni am stat în acel spital, și m-au marcat lucrurile pe care le-am văzut acolo, mame care nu se puteau ridica din pat din cauza operației de cezariană, nu își puteau hrăni bebelușii și nimeni nu se uitau la ele, mâncarea era oribilă, hainele erau toate rupte de la piept până la abdomen și făcute cioturi cu alte bucăți din rochie, nici la oamenii străzii nu am văzut asa haine rupte, unele asistente își făceau treaba de parca erau silite și nu pentru ca își doresc și în iubesc munca.

Mă rugam seară de seară să merg mai repede acasă și îi mulțumeam lui Dumnezeu pentru ca băiețelul meu s-a născut perfect sănătos cu toate ca a venit pe lume mai repede”.

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în cel mult 1.000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa