„Am născut la privat, dar am ajuns cu fetița la stat, în stare gravă”

Naștere la Timișoara. Sunt multe mămici care fac eforturi financiare pentru a-și aduce pe lume copiii la spitale private din România. Varianta de a naște în privat nu este însă întotdeauna lipsită de riscuri. Este și cazul unei mămici care a născut la Timișoara și care povestește cum a decurs nașterea micuței ei care a ajuns pentru a fi tratată tot într-un spital de stat. 

„Eram căsătorită de 3 ani și eram împreună de când eram adolescenți, ne vedeam viața clar cu un copil dar tot amânasem momentul deoarece voiam să avem totul în linie, casă, mașină, afacere, etc! Știam că va veni ziua când voi schimba prefixul. Îmi propusesem clar să aduc pe lume un bebeluș înainte de 30 de ani, să fiu mama mai tânără. 

Totul a mers că pe roate, exact așa cum îmi dorisem, inclusiv momentul în care am rămas însărcinată, voiam să fie nașterea în apropierea zilei mele de naștere (noiembrie) să ne sărbătorim împreună! Ultimele 2 săptămâni pot spune că au fost puțin mai grele iar ziua cea mare a sosit pe 10 noiembrie. Hotărâsem să fac cezariană împreună cu doctorul deoarece aveam bazinul îngust și șansele unei nașteri naturale erau destul de mici iar eu, o mare cititoare de info pe google, am învârtit rotițele minții și m-am îngrozit ce ar putea cauza bebelușului o naștere nereușită naturală!

Îți recomandăm și ”La început de drum”, pachetul care conține cele mai importante cărți pe care trebuie să le citească o mămică. Pachetul oferit la un preț special poate fi cumpărat de AICI.

Naștere la Timișoara, la privat, pentru a eviat infecțiile din spitalele de stat

Am născut în Timișoara, la singurul spital privat din oraș, unde am mers pentru a nu contacta vreo infecție intraspitalicească, așteptam cu emoție momentul în care o voi vedea pe prințesă Natalia!

Acasă totul era pregătit, toată lumea aștepta cu nerăbdare momentul nașterii însă eu mă simțeam atât de nepregătită, aveam în minte 1 milion de gânduri despre cum va decurge viața mea, cum o să mă descurc, însă mă consolăm cu gândul că lângă mine erau soțul meu și mama.

După 2,5 ore de așteptare în care nu am fost băgată în seama chiar de nimeni, îmi sună la un moment dat telefonul, era doctorul care mă întreba insistent dacă nu trebuia să mă opereze azi? A greșit el programarea? În 5 minute a venit o doctoriță rezidentă după mine, m-au pregătit și la sala de operație! Tensiunea mea era deja peste 14!

Încercam pe masă să mă liniștesc, însă toate emoțiile m-au cuprins și am bufnit în plâns, doctorul a anunțat neonatoloagele faptul că lichidul amniotic este verde (semn al unei suferințe fetale în burtă), iar în momentul în care a scos fetița nu a plâns. Eram speriată, întrebam în continuu ce se întâmplă, după care am auzit-o țipând!

Naștere la Timișoara: Fetița mea suferise hipoxie intrauterină

Era creată, roșie la față, cu par lung și destul de măricică! După 3,5 ore am primit-o în brațe, totul a fost ok, iar a doua zi, la ora prânzului, când asistentele aduceau bebelușii mamelor care născuseră, pe ușa a intrat doctorița neonatolog care mi-a spus că fetița mea suferise hipoxie intrauterină și nu se știe ce repercursiuni va avea pe viitor. În acel moment, starea ei era stabilă!

Mulțumesc lui Dumnezeu pentru decizia pe care în secunda 2 după ce am aflat diagnosticul m-am hotărât să o iau, și anume transferul fetiței mele la Spitalul de Copii de stat, imediat ce ea a fost transportabilă! La internare, luni (eu născusem vineri) șefa secției mă chemase în cabinet să îmi spună că analizele fetei sunt dezastruoase, avea insuficiență renală și hepatică și infecție cu stafilococ auriu luat din spitalul privat, lucruri pe care nu le aflasem decât în momentul internării la stat!

La aflarea veștii, simțeam că plutesc, că era un coșmar din care trebuia să mă trezesc, priveam spre Cer și imploram Milă din partea Tatălui Ceresc, ba chiar mă întrebăm cu ce am greșit ca să primesc o astfel de pedeapsa…

Îți recomandăm și ”La început de drum”, pachetul care conține cele mai importante cărți pe care trebuie să le citească o mămică. Pachetul oferit la un preț special poate fi cumpărat de AICI.

După 18 zile de stat în spital, bebelușa eroină era gata de plecare

M-am adunat, mă gândeam că dacă voi avea un copil cu dizabilități mă voi integra în alte cercuri, cu alți oameni, voi lega noi prietenii și îmi voi construi o altă viață!

După 18 zile de spitalizare, pe 28 noiembrie, părăseam spitalul cu lacrimi în ochi de fericire și cu o bebelușă eroina care se refăcuse complet după această mare încercare!

Va scriu aceste rânduri cu lacrimi în ochi, retrăind fiecare clipă că și când ar fi fost ieri, au trecut de atunci 2 ani iar acum, când Natalia mă strigă mama, câteodată îmi dau lacrimile de fericire!

Așadar, ceea ce poate părea o naștere foarte simplă se poate transformă pe neașteptate, mi-am dat seama că nici o intervenție umană nu ne poate feri de ceea ce ne este dat să trăim, muncim, plătim pentru confort, curățenie, mințindu-ne că sigur „aici” va fi mai bine!

Pe viitor, dacă voi mai aduce pe lume un bebeluș, clar va fi la un spital de stat, experiența spitalelor private nu doresc să o mai repet niciodată!”

Anca Momeiu

Vă recomandăm și următoarele articole, în care veți citi experiențe ale femeilor care au născut în spitale private și de stat din România: 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()