„Singura persoană cu empatie din spitalul de stat unde am născut a fost o femeie care spăla podelele”

Naștere maternitate de stat Bucuresti. O cititoare ne-a scris povestea nașterii bebelușului ei la una dintre maternitățile din București. Evenimentul a avut loc recent, totul fiind foarte proaspăt în mintea tinerei mămici.

„Am născut primul meu bebe în luna octombrie 2019, la un spital de stat. Pot spune cu certitudine că următorul nu va mai fi născut acolo. Cred că totul se rezumă la empatie, sau, mai bine spus, lipsa acesteia, precum și la un anumit nivel de profesionalism.

Am ajuns la spital în jurul orei 10:00. Doctorul care mi-a supravegheat sarcina a ajuns pe la prânz. Între timp, fusesem controlată de un alt medic, într-o manieră foarte brutală și fără a mi se spune nimic.

Apoi, am fost trimisă să mi se facă clismă de către niște asistente foarte deranjate că nu făcusem acest lucru încă de la momentul internării. Procedura de clismă a fost făcută în grabă și am fost zorită și să termin treaba la toaletă, mai repede, pentru că mai așteptau și alte persoane la rând.

Când a sosit la maternitate medicul meu, m-a controlat și mi-a transmis că vom intra la cezariană. Nu mi s-a spus de ce a ales să nasc astfel. Mi-am imaginat că a luat această decizie pentru că nu mă dilatam, întrucât contracții erau.

Din păcate, o altă pacientă, despre care am aflat ulterior că era o doamnă doctor bine cunoscută, a suferit niște complicații. Din acel moment, tot personalul din spital era concentrat pe operația acesteia. Eu am rămas singură într-o sală, până seara la ora 18:00, cu contracții și fără să știu ce se întâmplă sau când voi intra și eu în operație.

Naștere maternitate de stat București. Doctor care operează contra-cronometru

Când în final am fost operată, spre surprinderea mea, medicul se lăuda că își depășise recordul propriu, cezariana durând sub 20 de minute. Nu părea să acorde importanță calității, ci se concentrase clar pe cât de repede va finaliza totul.

Bebelușul a fost din fericire bine. Zilele ce au urmat în spital au fost foarte dificile, atât pentru mine, cât și pentru copilul meu. Nu aveam încă lapte, iar doamna doctor neonatolog era foarte supărată că nu alăptăm. Mi-a tot reproșat că, cel mai probabil, cum voi ajunge acasă, voi trece imediat pe lapte de tip formulă. Țin să precizez că de când sunt acasă am hrănit copilul exclusiv la sân, însă nu mi se pare în regulă ca o femeie să fie stigmtizată într-o asemenea manieră, indiferent de modul își care hrănește copilul.

Timp de 3 zile, cât am stat în maternitate, a trebuit să le rog pe asistente cu lacrimi în ochi să îi dea să mănânce bebelușului. Ele aveau un program strict de hrănire a copiilor. Noaptea erau 6 ore, în intervalul 23:00-05:00, când nu veneau deloc în saloane. Fetița mea plângea fără oprire de foame. Când îi dădeau, veneau cu o seringă de 15 ml, iar ea clar dorea mai mult. Mi s-a rupt sufletul să o văd așa! Au fost de departe cele mai grele zile din viață mea.

Documentează-te ca să știi cum să te descurci când devii mamă. Îți recomandăm ”Ghidul pentru alăptare””Cartea Bebelușului” și ”Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușului”.

Naștere maternitate de stat Bucuresti. Nimeni nu îți dă nici măcar un sfat

Eram la primul copil, și deși mă documentasem pe perioada sarcinii, mi-ar fi fost mai ușor dacă personalul medical din maternitate m-ar fi sfătuit în privința unor aspecte, cum ar fi alăptatul, băița, scoaterea gazelor afară etc.

Nu s-au deranjat nimeni să îmi spună ceva, nici mie, nici celorlalte mămici. În schimb, erau la țigară tot timpul, în una din camerele din spatele cantinei. Mai mult, vorbeau foarte urât, înjurau pe coridoarele spitalului. Am rămas cu un gust amar, mai ales că era vorba de o maternitate bine cunoscută din București. Cel mai mult a durut să îmi văd bebelușa atât de supărată și să nu pot face nimic pentru a-i alina supărarea. M-a durut să văd cât de puțin le pasă unor cadre medicale.

Singura persoană care a demonstrat empatie a fost una din doamnele care spăla podelele și care a încercat să mă consoleze când m-a văzut plângând, deși nu era parte din atribuțiile ei.

De când am ajuns acasă, totul este minunat. Fetița mea nu mai plânge și mănâncă atât cât vrea ea și când vrea ea, la sân. Frățiorul (sau surioara) ei își va începe viața într-un spital privat, în speranța că acolo va fi îngrijit cum se cuvine”.

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în cel mult 1.000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa contact@totuldespremame.ro, cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()