Naștere naturală în Germania. Sprijinul cadrelor medicale în momentele potrivite fac posibilă nașterea naturală, chiar și atunci când cordonul ombilical împiedică copilul să se miște. O mămică care a născut într-un spital de stat din Germania ne povestește experiența unei nașteri naturale mai jos.
„Eu locuiesc în Germania de 10 ani și în 2015 am rămas însărcinată natural. Sarcina a fost normală, oarecum, cu câteva excepții la început când am avut câteva sângerări minore.
Dar fetița s-a dezvoltat normal iar sarcina a decurs așa cum trebuie. Am făcut multe ecografii pentru că voiam să o văd, să fiu sigură că e bine acolo. Nu a fost un bebe foarte activ, am putut să mă mișc destul de bine dar am avut mult lichid amniotic până în ultima săptămână când, dintr-o dată, la programarea nașterii, doctorița mi-a spus să nu aștept mult peste termen că nu mai am lichid.
În Germania doctorul ginecolog te însoțește în cursul nașterii dar rămâne complet imparțial față de spitalul ales – vorbesc de sarcini normale. Fiecare mămică poate face vizite în spitalele din zona să vadă ce o așteaptă, în teorie, în fiecare dintre ele. Acolo, există doctori specialiști și moașe care participă la procesul de naștere.
Naștere naturală în Germania. Nu mai aveam lichid suficient, așa că mi s-a provocat nașterea
Eu am ales să nasc într-un spital din zona, recunoscut pentru metodele naturale aplicate la naștere și pentru că mi-aș fi dorit o naștere în apă.
Așa cum mi-a recomandat doctorița mea, am luat contact cu spitalul, la care în prealabil dusesem actele mele și mă prezentasem pentru că evita birocrația inutilă în cazul unui moment de criză. Sarcina mea se află deja la vârsta de 40 săptămâni și 3 zile. Au confirmat că lichidul amniotic nu mai este suficient pentru a aștepta o naștere normală așa că vor să o provocăm, dar tot natural.
Am primit o rețetă cu diverse uleiuri (printre care și ulei de ricin) și sucuri naturale pe care ar fi trebuit să o iau a două zi după micul dejun.
Vă dați seama că nu am dormit mare lucru nici eu și nici soțul meu care avea să mă însoțească pe parcursul nașterii. Eram amândoi nerăbdători să o cunoaștem pe mică musafiră ce se lăsă așteptată.
Pe la 5 jumate dimineață el s-a ridicat din pat încercând să îmi lase încă timp să dorm, dar eu oricum nu mai dormeam de mult. Mă îndoiesc că doarme vreo viitoare mămică suficient de bine în ultimul trimestru de sarcină.
Naștere naturală în Germania. La prima contracție, m-am gândit că am mâncat ceva nepotrivit
Pe la 6 dimineața, în timp ce stăteam în pat, am avut prima contracție. Nicio clipă nu m-am gândit că asta ar fi, eu chiar m-am gândit că poate am mâncat ceva nepotrivit și deja îmi imaginăm chinul de pe toaletă. Am respirat adânc, am așteptat să treacă și m-am ridicat din pat să merg la toaletă. Atunci am simțit că de fapt e altceva. Nu se rupsese apă dar ieșise dopul. Deci se punea în mișcare totul în mod natural. M-am bucurat și am sunat la spital să le spun dar mi-au recomandat să iau lichidul de provocare a nașterii pentru că dacă aștept să decurgă totul în mod natural e posibil să dureze prea mult și risc să las micuța fără lichid.
Zis și făcut… Am mâncat, dar cu noduri că mintea ne era la altceva. Contracțiile erau minore și nu mă deranjau prea tare.
După ce am băut lichidul au început să se întețească contracțiile și durerea lor. Soțul meu a considerat că e cazul să facă un somn că să fie în putere pentru mai târziu …el să fie în putere! Mă bufnește râsul acum, dar în clipă aceea îmi venea să îi dau cu ceva în cap.
M-am băgat la un duș pentru că citisem că dacă de la duș nu te simți mai bine ci se întețesc contracțiile atunci e clar momentul să mergi la spital. Ceea ce am făcut.
De aici începe povestea…
Naștere naturală în Germania. Sunt un om care are nevoie doar de el însuși la dureri..
La spital, m-au măsurat, m-au ascultat, palpat și trimis la plimbare că cică plimbarea întețește contracțiile. Nu am putut. Mersul îmi era imposibil. M-am întors în camera de nașteri, cea alocată mie și m-am izolat în lumea mea. Eu sunt un om care are nevoie doar de el însuși la dureri. Nu fac urât, nu am nevoie de nimeni dar de dată asta trebuia să accept oameni lângă mine. Așa că m-am izolat în lumea mea. Mă uităm din când în când la ceasul de lângă patul meu și mă gândeam: a trecut o ora. E prea devreme pentru epidurală. Mai aștepți!
A mai trecut jumătate de oră. Am vomitat de 2 ori, violent. Lichidul ăla era cel mai îngrozitor lucru. Moașa mă ura, vedeam în ochii ei. Mai întâi pentru că nu am vrut să mă mișc și apoi pentru că i-am vomitat în camera. Asta e, nu fiecare cadru medical e perfect. Dar și-a făcut datoria în mod corect și era atentă la mine. Nu mă dilatăm suficient de repede. Așa că mi-a rupt apă. Mi-a spus după ce a făcut-o.
Naștere naturală în Germania. Dintr-o dată corpul meu mi-a spus că vrea să dea afară mogâldeața aia mică, însă ceva nu era în regulă
M-am uitat iarăși la ceas și nu știam ce să fac. Până când am simțit că vine. Dintr-o dată corpul meu mi-a spus că vrea să dea afară mogâldeața aia mică. I-am spus moașei care a început să se pregătească dar era prea târziu. Am început să împing. Mi-a spus că dacă vreau, pot să merg în cadă dar că nu îmi recomandă pentru că e cam târziu.
Și am început să împing. O dată. Pauză. Din nou. Pauză. Din nou. După un timp, soțul meu îmi spune că îi vede părul. Îmi face curaj. Moașa încearcă la fel… Acum văd cu alți ochi evenimentele dar atunci nu am înțeles. Ceva nu era în regulă. Moașa îmi spune că ar trebui să mă gândesc la cezariană și am crezut că îmi cade cerul în cap. Voiam să o simt, să o am în brațe natural, curând.
Nu am zis că nu vreau, nu aș fi pus în pericol viața micuței mele pentru un moft dar moașa mi-a văzut dezamăgirea și mi-a dat timp. Am mai încercat de câteva ori dar nu aveam progres. Capul nu ieșea afară. După fiecare împins se întorcea înapoi.
Fetița avea cordonul de două ori înfășurat în jurul gâtului
Ce nu știam niciunul pentru că fetița stătuse foarte jos în bazin pe tot parcursul ultimului trimestru este că avea cordonul ombilical în jurul gâtului, de 2 ori. Și cordonul o trăgea înapoi după fiecare contracție. Pericolul era că lichidul meu fusese deja rupt dar ea nu putea ieși afară.
Moașa dispare scurt să sune un doctor. Acesta a venit după câteva minute și calm, ne privește pe toți după care spune că se duce să se schimbe și dispare. Eu, în lumea mea, nu am priceput că ceva nu e în ordine. Așteptam cuminte desfășurarea evenimentelor. Activă și ascultătoare.
Naștere naturală în Germania. Nu am strigat de dureze, nu am avut niciun calmant. Totul a fost complet natural
Nu pot spune de dureri. Sincer, nu mi le amintesc deși îmi amintesc secundarul de la ceasul de pe perete. Îmi amintesc expresia feței moașei. Culoarea de la pernă de pe pat. Copacii de afară, vremea. Dar intensitatea durerilor nu mi-o amintesc. Nu am strigat de dureze, nu am avut niciun calmant. Totul a fost complet natural.
După fix 5 minute doctorul s-a întors. Hotărât și calm. A privit direct către soțul meu și i-a spus: Tu iei piciorul asta și îl ții așa (cu genunchiul ridicat către bărbia mea). A repetat că să se asigure că este ascultat și apoi îmi spune mie: tu iei piciorul asta și îl ții cu mâinile ridicat. După care mi-a mai spus că nu vrea să audă un sunet de la mine. Vrea să îmi pun toată puterea când împing.
Dacă scot un sunet, direcționez puterea în sunet și împins deci el vrea să mă concentrez doar în împins. Nu l-am ascultat întocmai. Am scăpat și piciorul și deși nu am țipat, am scremut cu zgomot. Am simțit că nu mai e calm dar nu am realizat o clipă de ce. Nici pe soțul meu nu l-am citit deși de obicei o fac instantaneu. Atunci doctorul a repetat direcțiile pentru cum să ținem picioarele mele și a așteptat următoarea contracție.
Era nervos. Îmi venea greu să cred că un doctor poate deveni nervos, iritat. Dar nu l-am luat în seamă. Când a venit contracția s-a pus cu coatele pe capul pieptului meu și a apăsat. Am împins cât a cerut el. Nu aveam de ales. Și a ieșit capul. Complet. Soțul mi-a confirmat. În jurul meu era haos dar și doctorul și moașa se mișcau cu precizie. Curând a ieșit cu totul și moașa a tăiat cordonul scurt după care s-au întors cu fetița mea și s-au pus la masă din față.
Naștere naturală în Germania. „De ce nu plânge? De ce nu o aud?”
Nu puteam vedea ce fac dar nu auzeam nimic. Nu plângea nimeni. Și trece o secundă, două, trei. Nu mai știu câte. Îmi era frică să mă gândesc la orice. Soțul meu s-ar fi dus să vadă ce se întâmplă dar îi era frică să îmi lase mâinile. Ne țineam de mâini. L-am întrebat: De ce nu plânge? De ce nu o aud? Mi-a răspuns: Nu știu! Și cred că ar fi plâns și el. Și apoi am auzit. Un plâns mic, dar era glasul ei. Apoi a venit doctorul și a zis: tăticule, hai să ții mânuța fiicei tale să îi dai putere.
Nu am văzut-o, nu mi-au arătat-o dar am înțeles.
Așa că am tăcut și am așteptat. A venit moașa să scoată placentă, apoi doctorul să mă coasă. Mi-a făcut prima anestezie, locală.
20 de minute a durat până să o văd prima dată. Știu pentru că ceasul era tot acolo. Era punctul meu pentru curaj, cred. Cândva am început să respir și eu, când s-a descleștat ceea ce îmi ținea sufletul așa de strâns. Când am văzut că spatele soțului meu, aplecat pe masă unde era fiica noastră, nu mai era încordat. Când glasul lui nu mai tremură dar îi șoptea cuvinte dulci de îmbărbătare.
Și apoi am primit-o. Pe piept. Nu voi uită ochii aia niciodată.
Regula spitalului: copilul stă o oră cu familia în camera unde s-a născut
Spitalul în care am născut are o regulă să lase nouă familie o ora să se lege unii cu alții. Exact în camera în care s-a desfășurat tot procesul de naștere. Așa că am rămas acolo, doi plus unul mic și nedumerit, chinuit de un drum anevoios dar prefect. Fiica mea era perfectă. Fusese albastră la naștere. Avusese nevoie de asistență pentru câteva secunde dar după acele secunde totul a fost perfect.
A două zi a venit moașa să mă viziteze. Nu am recunoscut-o. Dar mi-a spus că a fost un mic miracol ce se petrecuse acolo și că m-am descurcat foarte bine.
Nu pot descrie acele secunde cât am așteptat să îi aud glasul. Nu am trăit vreodată niște clipe mai grele. Nu le voi uită niciodată.
Am alăptat imediat deși nu am avut lapte imediat și soțul meu a intrat în panică și i-a dat biberon de 2 ori când eu dormeam. Prima dată imediat după naștere și a două oară pentru că am intrat și eu în panică.
După 4 zile a venit laptele și totul a funcționat destul de bine până la 11 luni când am răcit eu atât de urât că a trebuit să iau medicamente și am rămas fără lapte. Dar ea mânca deja destul de bine așa că nu a fost decât o pierdere spirituală pentru mine că duceam dorul momentelor în care eram doar noi două”.
Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în cel mult 1.000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!