„Am născut și în Italia, și în România. În țară, doctorița m-a întrebat: «Ce faci, păpușă? Mai trăiești?»”

„Am născut și în Italia, și în România”. Din ce în ce mai multe mămici din România ajung să nască în spitale din Europa și pot compara sistemul de sănătate de la noi cu cel din afara țării . Mai jos, vă invităm să citiți experiența unei mame care a născut mai întâi în Italia și ulterior în România. 

„Vin și eu cu poveștile mele despre cum a fost să nasc în Italia și cum am născut în România. Prima sarcină am avut-o în anul 2015. Locuiam în Dureaza, Italia. A fost o sarcină cu multe probleme: pe lângă o infecție la rinichi, aveam colul uterin foarte mic și riscam să pierd sarcina, ulterior să nasc prematur. La fiecare durere mai accentuată sunam la salvare și eram pusă în perfuzii câte 48 de ore continuu… Până am ajuns la 36 de săptămâni.

Experiența din Italia, o naștere naturală perfectă. „În travaliu, am mers pe holuri ca să declașez nașterea”

Mă duceam săptămânal la control în spital, iar în ziua de 13 mai a fost ultimul control. Deși toate indicau că sarcina mergea bine și bebe stătea liniștit, eu nu mă simțeam bine. După control am plecat spre casă, dar văzând că starea mi se agrava, m-am oprit la mama mea, care era mai aproape. Au început mici contracții și am sunat la salvare (din nou). Ajunsă la spital m-a întâmpinat aceeași doctoriță care mă văzuse și dimineață și m-a întrebat de ce m-am întors. Când mi-a facut un control vaginal mi-a dat vestea că sunt în travaliu. Am fost internată pe loc și m-am plimbat pe holul spitalului până a doua zi. Plimbat la propriu… atât medicul, cât și asistentele mă sfătuiau să merg cât mai mult pentru a facilita nașterea. Asta am și făcut.

Din când în când, mai venea câte o moașă și îmi măsura dilatarea până am ajuns la 8 cm și am fost mutată în sala de nașteri. La ora 15.00  am intrat acolo. La 18.06 am născut, iar la ora 20.00 eram cu bebe înapoi în salon. Am născut natural, fără niciun fel de anestezie, în compania a patru moașe care îmi explicau cum să respir și cum să mă mișc pentru a atenua durerile.

Experiența din România, o traumă. „Eram singură și mă rugam să trăim”

La  aproape 2 ani distanță, am născut în România. Doamna doctor care m-a supravegheat pe perioada sarcinii m-a lăsat baltă când am sunat-o că am tensiune foarte mare -180 cu 100, deși știa că în urma cu doua luni am avut accident rutier și copilul avea dubla circulară de cordon. Am sunat ambulanță. Ajunsă la spital am fost internată pe loc …
Eu nu simțeam dar aveam contracții la 3 minute. Toate bune și frumoase în prima noapte. Când s-a schimbat tura a venit o doamnă doctor care mi-a pus perfuzii, apoi după vreo oră a venit și mi-a rupt apa. Deși aveam doar 3 cm dilatare și îmi spunea pe un ton grav “când simți că iese, mă cauți” au urmat minute de groază. Din mine curgea un lichid verde și aveam pus un cearșaf lângă masa de nașteri ca să nu murdăresc pe jos.
Eram singură și mă rugam să trăim. Din cauza efortului depus, mi-a crescut tensiunea și a început o durere de cap… țipam și plângeam de dureri și nimeni nu venea. În cele din urmă, o altă viitoare mămică m-a văzut și a strigat după ajutor.

Am născut și în Italia, și în România. „Doctorița m-a întrebat: «Ce faci, păpușă? Mai trăiești?»”

S-a întors doctorița, asistenta și anestezista … anestezista țipa să aducă cineva o targă „ca îi pierdem pe amândoi”  iar doctorița făcându-mi un control vaginal îi zicea relaxată “Lasați-o aici că în 30 de minute naște”.
„Eu nu stau să moară aici! Adu targa aia!”, a fost replica anestezistei. În câteva secunde eram dusă în sala de operații unde nu am apucat decât să spun că sunt alergică la penicilină.
M-am trezit pe seară și auzeam o mămică cum îi spunea asistentei: “S-a trezit mămică operată de urgență!”.
Totul a fost o traumă! După doua zile m-am întâlnit cu doctorița de la sala de nașteri care m-a întrebat: “Ce faci, păpușă? Mai trăiești?” Nu am gasit cuvinte să îi răspund. Mai apoi am aflat că nu trebuia să fiu lăsată să intru in travaliu… cu tensiunea la stele, cu circulară de cordon și traumatism rutier. Dar ăsta este sistemul din România. Fără bani nu primești atenție!”.

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în cel mult 1.000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()