„Dacă pățim ceva, ori eu, ori copilul, soțul meu vă omoară pe toate”

gravida travaliu

Naștere la Spitalul Județean Constanța. „Am citit sute de povesti despre naștere ale altor mămici, și aproape că am reușit să iert ce am trăit la prima naștere.

O verișoară de-a mea născuse o fetiță minunată, pe care credeam că o iubesc ca pe propriul copil (am aflat ulterior cum e să îți iubești propriul copil), și am început să îmi doresc cu ardoare un copil. Aveam 22 de ani, stăteam cu actualul meu soț de vreo 6 luni, eram haotici în ceea ce priveau cheltuielile și viata de “familie”, deci nici pentru un copil nu eram asa de pregătiți. Dar eu îmi doream.

Naștere la Spitalul Județean Constanța. Un semn divin

Am aflat ca sunt gravidă după înmormântarea tatălui meu vitreg. Aveam deja 8 săptămâni de sarcină și eram deja îngrijorată, căci avusesem fix 8 săptămâni de munca grea, stres, supărări și dureri în suflet. Dar tot îmi vedeam puiul ca pe o stea ce a apărut pe cerul nostru, în timp ce alta doar ce se stinsese. Asa, ca un semn divin.

Sarcina a fost destul de grea din punct de vedere psihic. Ajunsesem să îmi fie frică să merg la medic. Aveam lichid amniotic în cantitate mică, iar de la 6 luni de sarcina bebe începuse să rămână în urma cu dezvoltarea. Zilele treceau groaznic de greu. Luam un pumn de pastile, de câte 3 ori pe zi, pentru ca bebe sa se dezvolte și eu sa pot tine sarcina.
Mereu îmi întrebam medicul ce pot face mai mult decât să iau un pumn de pastile, citisem eu ceva pe net (ca orice altă gravidă, de altfel) că există niște proceduri de introducere a unui lichid amniotic sintetic. Nu am primit niciodată un răspuns mai elaborat decât: “E ok momentan”.

“Tu ești de născut. Dar eu plec în 45 de minute în vacanță și mă întorc tocmai luni”

Acum când mă uit în urmă, parcă am fost legată la ochi. Am ajuns cu bine totuși la 39 de săptămâni și 4 zile de sarcină. Medicul mă chemase la un ultim control. M-am urcat pe masa, m-a consultat și cu un oftat lung mi-a spus: “Tu ești de născut. Dar eu plec în 45 de minute în vacanță și mă întorc tocmai luni. Fii cuminte 4 zile și ne vedem luni la ora 8 pentru cezariană. Bebe este mic și poate interveni suferința fetală.” Am uitat să precizez că aveam și probleme cu tensiunea. Asta era miercuri, 19 septembrie. Am fost cât se poate de cuminte. Dar bebe nu a vrut sa aștepte așa că sâmbătă noaptea mi s-a rupt apa, o ceșcută de lichid verde, care m-a speriat groaznic. Luni ar fi trebuit să nasc în Medgidia, acolo asista nașteri medicul meu. Dar fiindcă omul era în vacanță și contracțiile deveneau puternice, i-am sugerat soțului să mă ducă la Spitalul Județean Constanța.

Naștere la Spitalul Județean Constanța. ”Se aude inima copilului? Azi nu prea a mișcat…”

Am ajuns acolo la 23:30. Am dat de o doctoriță plictisită care probabil își pregătea plapuma ca să doarmă, am avut parte de un consult dureros și de un medic care nu se sinchisea să răspundă întrebărilor mele disperate. “Se aude inima copilului? Azi nu prea a mișcat”, îi spuneam eu disperată. Primeam doar o strâmbătură de gura și niște ochi dați peste cap drept răspuns. Mi-a spus doar că am dilatație 2.

A chemat o infirmieră care m-a fugărit efectiv până la lift. Am ajuns la etajul 7 sau etajul ororilor, pentru că deși era etajul unde populația crește, aveai senzația că ești într-o sală de tortura. Mi-au pus monitorul pe burta, o masca cu oxigen și duse au fost. Aveam dureri mari. Simțeam că mi se rup oasele. Asa e la naștere. Îmi spuneam asta la fiecare contracție, și apoi strângeam cearceaful în mâini. Nu m-a consultat nimeni. După vreo 2 ore apare ca o boare, o doamna doctor sictirită de atâtea nașteri probabil și am încercat să îi vorbesc despre copilul meu slab dezvoltat, despre tensiunea mea care ar putea crește, și despre teama mea că bebe ar putea intra în suferință fetală. I-am întins dosarul cu toate analizele și controalele din timpul sarcinii. A văzut numele medicului și mi-a aruncat dosarul la picioare zicând rece: ” Trebuia sa te duci la Medgidia. Eu nu iti fac cezariana ca vrei tu.”

„Am la mine 2.500 de lei. Îi dau toți banii doctorei, numai să îmi scoată copilul sănătos din burtă!”

Nici eu nu as fi vrut, dar după 6 ore de travaliu, aparatul care monitoriza fătul a început să țiuie si puteam citi pe el “tahicardie”. Am chemat-o, nu a vrut sa vina, dar am prins o moașă de mână și i-am spus: “Am la mine 2.500 de lei. Îi dau toți banii doctorei, numai să îmi scoată copilul sănătos din burta. Dacă pățim ceva, ori eu, ori copilul, soțul meu vă omoară pe toate”. Cred ca aveam și o figura macabră, ca imediat a chemat doctorița, și chiar înainte ca ea să vină în salon a venit și mi-a șoptit:“50 de lei la asistenta sefă, câte 10 lei infirmierelor care te vor lua de aici, 150 de lei la anestezistă, 100 de lei neonatologului și 1.000 de lei doamnei doctor”.

M-am conformat, am transmis lista soțului, vine doctorița, mă consultă pentru prima dată, aveam dilatație 3 cm dupa 6 ore de travaliu, și apoi striga tare, pe un ton disperat: “Chemati anestezist. Avem un caz de urgență”. Inițial i-as fi dat un picior în cap. Dar m-am abținut. De acum eram pe mana ei. La 06:05, pe 23 septembrie 2012, a venit pe lume soarele vieții mele, Daria, care a țipat din toți rărunchii, și care avea 2400 g si 46 cm. Era micuță, dar frumoasă. M-am liniștit imediat după, am întors capul către o fereastră mică și am văzut cum după o săptămână ploioasă, afară răsărise un soare puternic și frumos, exact ca in sufletul meu. Durerile de după cezariana le-am uitat.

Acum sunt mama pentru a doua oară, am născut pe 28 septembrie 2018, o a doua fetita minunată, de 3,2 kg, la fel de sănătoasă și frumoasă. A doua naștere din Spitalul Județean a fost o experiență de 1000 de ori mai plăcuta ca prima data. Dar am avut grija să aleg un medic ginecolog, asa cum am avut grijă să îmi aleg soțul. 😂 Adică să aibă grija de mine până la naștere și după”.

Cu multa stimă pentru toate mamele,
Iulia Costea

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație