Nevoile emoționale din sarcină și după naștere: „Ascultați gravidele, fără judecată și acceptați-le stările”

nevoile emotionale ale mamei
Depresia pre și postnatală există, iar mamele au nevoie de suport emoțional de la rude și specialiști pentru a le depăși
Simina Angelescu Asociatia Franco-Romana Bebebienvenu
Psihologul Simina Angelescu este director la Asociatia Franco-Romana Bebebienvenu

Sarcina și nașterea unui copil reprezintă momente speciale pentru tinerele mame în care acestea au nevoie de susținere fizică și emoțională, atât din partea familiei, cât și din partea specialiștilor responsabili pentru urmărirea sarcinii. Fiecare etapă a sarcinii, nașterea, precum și perioada post-partum determină schimbări semnificative, iar stările emoționale sunt trăite diferit de fiecare mamă. Psihologul Simina Angelescu, director al Asociației Franco-Română BebeBienvenu, ne explică care sunt nevoile mamei din punct de vedere emoțional în perioada sarcinii și imediat după nașterea bebelușului și ce poate face familia pentru a-i oferi susținerea de care are atâta nevoie pentru ca nașterea ei ca mamă să aibă loc în cele mai bune condiții.

Totul despre mame: Care sunt nevoile emoționale ale gravidei în perioada sarcinii, în fiecare etapă a acesteia?

Psihologul Simina Angelescu: Sarcina este unul dintre cele mai tulburătoare evenimente din viața unei femei, implicând profunde transformări fizice și emoționale, o etapă de dezvoltare a personalității, însoțită bineînțeles de toată furtuna interioară specifică unei crize de identitate.

Parcurgerea fiziologică a sarcinii și etapele de dezvoltare ale bebelușului sunt însoțite de trăiri emoționale diverse, așa că fiecare experiență este unica și foarte personală, și depinde de istoria mamei și de experiențele ei de viață. Se observă însă și niște caracteristici asemănătoare. Astfel că în primul trimestru apar frecvent stări de oboseală, fricile și anxietatea legate de o posibilă pierdere a sarcinii, tendința de a evita anunțarea sarcinii și de a se păstra o anume deconectare de copil.

Unele gravide evită să își schimbe stilul de viață, ca și cum nu se întâmplă nimic – tocmai pentru a preîntâmpina suferința. Dar acum pot să apară și disconforturile fiziologice specifice, precum grețurile. Este timpul ca viitoarea mamă să fie asigurată, susținută, ascultată. Să i se lase spațiul de retragere, de odihnă, de adaptare.

Luna de miere a sarcinii, al doilea trimestru

Al doilea trimestru vine în general cu stări de bine, „luna de miere” – cu energie, optimism, bună dispoziție. Evident, nu pentru toate mamele. Bebelușul începe să își facă simțită prezența – și mama are nevoie să se conecteze cu el. Emoțiile sunt intense – și pot varia de la bucurie, la teamă, neputință, panică, furie. Spre trimestrul al treilea, pot să apară dificultățile fizice și nerăbdarea de a naște, dar și frica de naștere și de noua viață, cu noile responsabilități. Femeia poate anticipa cu anxietate pierderile, schimbările asociate cu rolul de mamă – corpul ei, cuplul, relațiile și viața socială, profesională, libertatea de mișcare.

Transformările gravidei în sarcină

Pe parcursul sarcinii este pregnantă nevoia mamei de a fi înțeleasă, conținută, în sensul de holding, ca în brațele iubitoare și capabile ale unei mame. Porțile inconștientului ei se deschid, are acces mai ușor la experiențele ei timpurii, din copilăria ei. Gravida se interiorizează și intră într-o stare psihică modificată, în care se află concomitent înăuntru și în afara. Această stare se produce pentru a pregăti mama să își simtă copilul, pentru a facilita conectarea cu propriul ei copil care se va naște. Viitoarea mamă devine și mai preocupata de relațiile cu proprii părinți, fie se reapropie mai mult de ei, fie încep sau reîncep conflicte cu aceștia.  Familia trebuie să cunoască aceste lucruri pentru a accepta stările ei, a susține și înțelege că femeia se transformă.

Această stare, denumită preocupare maternă primară, se dezvoltă în general gradual în sarcină și atinge un maxim de sensibilitate spre naștere, pentru a putea astfel pregăti momentul întâlnirii cu bebelușul real.

Totul despre mame: Cum pot fi susținute gravidele care au experimentat o traumă, anterior sarcinii sau în timpul acesteia?

Psihologul Simina Angelescu: Cred că este bine să clarificăm ce înseamnă o traumă: este o experiență care ne depășește capacitatea de adaptare, și care ne provoacă dezechilibre fiziologice și psihologice. Nu orice eveniment este o traumă pentru oricine, deși sigur că există evenimente care au potențial traumatic mare. Traumele legate de concepție, sarcină sau naștere sunt mai frecvente decât ne imaginăm în general. Lumea privește maternitatea ca pe o stare minunată, de grație, de bucurie. Dar experiența subiectivă este aparte, transformările fizice și psihice sunt mari. Iar această experiență nu este întotdeauna trăită de mamă în mod plăcut.

Evenimente ce pot fragiliza psihic o viitoare mamă

Ce fel de experiențe pot fragiliza psihic și pot fi surse de tulburări afective? Istoricul de maltratare, violențe, abuzuri fizice și sexuale, pierderi anterioare de sarcină, întreruperi voluntare de sarcină, infertilitate, pierderi, decese, istoric medical dificil – intervenții medicale, sunt printre cele mai frecvente. Atunci când apare o traumă, sistemul fiziologic de apărare al organismului reacționează prin activare puternică sau înghețare. Acest fapt poate crește nivelul de stres în sarcina și poate afecta desfășurarea nașterii. Vorbim de stări trăite ca reactivări ale traumei.

O pierdere de sarcină dorită poate lăsa urme, așa că mama la o nouă sarcină poate să evite atașarea de copil, pentru a nu suferi din nou. Acest fapt nu este benefic, iar mama are nevoie de consiliere. Din păcate însă, din necunoaștere, de multe ori mama este sfătuită de familie sau medici să se protejeze psihic prin negarea relației cu copilul în sarcină – ceea ce are un impact major asupra atașamentului de acest copil după naștere.

În aceste cazuri, femeia și familia trebuie să știe că este important să vorbească despre experiențele traumatice, să solicite consiliere psihologică, pentru a susține o desfășurare sănătoasă, cu stres cât mai redus, a sarcinii. Viitoarea mamă are nevoie să conștientizeze stările fizice și emoțiile, să exprime – verbal și corporal, să își echilibreze sistemul nervos. Ar fi indicat ca, în mediul medical, echipa să devină conștientă de istoricul traumatic al mamei și să acționeze preventiv. Uneori o naștere dificilă poate avea ca sursă o traumă nerezolvată a mamei, mai ales în sfera aceasta a corporalității, precum un abuz sexual sau violențe.

Nevoile emoționale ale mamei. Cum ajutăm o viitoare mamă

Ce suport mai poate fi benefic în sarcină? Să fie încurajată să exprime emoțiile și să vorbească despre ce o preocupă, să fie ascultata, fără judecată, să îi fie acceptate stările. Tindem frecvent să vrem să oprim manifestarea emoției dureroase a gravidei/mamei, din cauza disconfortului nostru în fața ei. Ne dorim să vedem doar gravide fericite. Dar de fapt este benefic să o ascultăm și să acceptăm emoția dureroasă, pentru ca ea să se consume. Apoi, pot fi benefice și activitățile de mișcare adaptate sarcinii, exercițiile de respirație, yoga, dans și muzică, și activitățile expresive – desen, pictură, modelaj. Toate acestea sunt modalități care stimulează conectarea cu propriul corp, conștientizarea, senzorialitatea și ajută astfel gestionarea stresului, atât pentru mamă cât și pentru copilul din uter.

Totul despre mame: Se vorbește tot mai mult și despre depresia prenatală. Cum poate fi prevenită, iar dacă se instalează, ce trebuie să facă gravida/familia?

Trebuie sa spunem că ceea ce frecvent numim depresie postnatală este o tulburare ce poate avea mai multe grade de severitate. Nu toate formele sunt patologii psihiatrice, ci sunt manifestări normale de adaptare provocate de această criza de dezvoltare care este maternitatea.  Atunci când mama nu are un istoric de depresie înainte de copil, este vorba de o tulburare emoțională post-partum, tranzitorie, frecvent asociată cu anxietatea.

Sursele pot fi diverse – depinde de fiecare caz în parte. Dar ceea ce putem cunoaște din sarcină sunt factorii de risc, iar printre aceștia se numără: istoric de tulburări psihice în viața ei sau a familiei, stres prelungit, pierderi în ultima perioadă, lipsa unei rețele sociale de suport (partener, familie, prieteni), probleme socio-economice.

Prevenția tulburărilor emoționale postpartum se poate face prin monitorizarea corectă și adecvată a sarcinii în cadrul medical, dar nu doar corporal, ci din toate punctele de vedere: adică și psihologic, emoțional și social. Aceste femei ajung foarte rar la psiholog, și de cele mai multe ori când problemele devin grave. De aceea, în cabinetul medicului de familie, al ginecologului sau pediatrului se pot vedea mai ușor și din timp semnele unor dificultăți psihologice.  Investigarea factorilor de risc în sarcină, screeningul, o anamneză detaliată a viitoarei mame, atenția acordată istoricului femeii, stării ei psihice în prezent, sunt necesar a fi făcute atunci când mama vine pentru consultațiile medicale de sarcină.  În prezent, nu există însă o procedură standard de monitorizare psiho-socială a gravidei.

De asemenea, este necesară renunțarea la atitudinea critică, la judecarea gravidei, și practicarea unei ascultări empatice, observarea mediului ei familial, pentru a o înțelege. Toate aceste lucruri pot oferi medicului informații privind evoluția sarcinii, nașterii și a perioadei postpartum, și astfel se pot preîntâmpina situațiile de risc. Din păcate, tulburările emoționale perinatale sunt cele mai subdiagnosticate complicații ale sarcinii. Și asta deoarece cadrele medicale, în cele mai multe cazuri, nu au informații în acest sens.

Nevoile emoționale ale mamei. Nu tratați ca mofturi dificultățile gravidelor

Pe de altă parte, în spitale, numărul psihologilor este mic și munca în echipă slab practicată. Dar știința a arătat că disconforturile fizice și problemele de sănătate ale gravidei pot fi semne de dificultate emoțională prenatală și trebuie luate în serios, nu tratate ca mofturi. Tulburările emoționale au mecanisme inconștiente, ele nu țin de voința mamei. Ea nu se poate simți mai bine doar dacă vrea și face efort, după cum se spune de multe ori: „trage de tine, hai” ! Așa cum problemele cu glicemia sau tensiunea arterială, de exemplu, nu pot fi reglate doar prin voința pacientului, ci necesită un tratament. Tot așa și starea emoțională și psihologică are nevoie de o îngrijire adecvată prin tratament psihoterapeutic, sau în anumite cazuri foarte grave, probabil medicamentos.

Depresia pre și postnatală există! Trebuie acceptat acest fenomen uman ca fiind normal, frecvent, indiferent de gradul de educație și nivelul socio-economic al familiei! Și trebuie spus că necesită o îngrijire adecvată, cât mai timpuriu, pentru a evita agravarea și impactul asupra sănătății copilului și  familiei pe termen lung. Este nevoie așadar de un ajutor de specialitate psihologic, oferit de către un specialist în domeniul sănătății mentale perinatale, cu implicarea familiei, consiliere de tip familial, iar, dacă apar riscuri majore, bineînțeles cu solicitarea consultului psihiatric.

Nevoile emoționale ale mamei. Cadrele medicale și salvarea mamelor

Care este rolul medicului în această situație? Ce poate face? Cadrele medicale pot face foarte mult! În primul rând, să cunoască aceste informații, să privească femeia, nu doar ca un corp, ci ca o ființă complexă, să vadă conexiunea corp-minte – emoții, să aibă deschiderea către dimensiunea psihica, și să lucreze în echipa cu psihologul. Pentru situații de dezechilibre ușoare, atitudinea medicului, vorbele și gesturile lui sunt terapeutice pentru mamă.

Spun generic medicul, dar mă refer la toate cadrele medicale de fapt. Echipa medicală poate dezamorsa o situație dificilă a gravidei sau mamei, prin oferirea de ascultare și susținere emoțională. Deci medicul, asistentul medical, moașa, infirmiera, pot face terapie maternologică, pot preveni și ajuta psihologic. Și atunci când situația mamei se complică, ei pot redirecționa și/sau implica psihologul în îngrijirea mamei și copilului.

Totul despre mame: Imediat după naștere, dincolo de îngrijirea pentru recuperarea fizică, care sunt nevoile mamei legate de echilibrul emoțional?

Psihologul Simina Angelescu: Ca și pentru bebelușul nou-născut, pentru mamă în perioada postpartum îngrijirea fizică se împletește cu cea emoțională. Femeia care a născut are nevoie de susținere fizică, de atenție, de ascultare. O femeie sănătoasă se află în această perioadă în acea stare psihică modificată, de mare sensibilitate și anume preocuparea maternă primară, stare necesară pentru a se conecta cu propriul copil și a-i împlini nevoile. Ea poate fi foarte fragilă, emoțională, mai puțin rațională și coerentă, sau într-o stare de maximă mobilizare. Dar indiferent de cum se manifestă, ea are nevoie ca partenerul să fie lângă ea, să îi ofere sprijin și să medieze legătura ei cu lumea externă.

Nevoile emoționale ale mamei. Conflictele cu propria mamă și nașterea

Pot să apară însă și dificultăți emoționale, deoarece confruntarea cu bebelușul real după naștere reactivează în mama conflictele ei arhaice cu propria mamă. Adică apar trăiri greu de înțeles, dar care vin din experiența mamei de bebeluș. Dificultățile se manifestă divers: mama se simte foarte speriată, anxioasă, neputincioasă, nesigură, are dificultăți în a-și hrăni și îngriji copilul. De asemenea, nu îl poate liniști când plânge, are probleme de somn, devine irascibilă, furioasă, instabilă sau evitantă, refugiindu-se rapid în activitățile profesionale și sociale.

Dacă stările persistă și mama nu se afla în disponibilitatea emoțională maternă, foarte curând bebelușul va manifesta acest lucru. Astfel, va avea și el dificultăți de adaptare: plâns dificil de consolat, dificultăți de alimentare, de somn, probleme pediatrice de natura psihosomatică. Nu pentru că mama ar fi vinovată că îi transmite stările, așa cum se consideră de obicei, ci pentru că bebelușul trăiește toate experiențele, tot ce simte, în și prin corp în acestă etapa timpurie de dezvoltare. Acum mama este lumea lui, mediul de viață și el rezonează cu tot corpul și psihicul lui la acestă lume.

În aceste situații, sprijinul emoțional pentru mamă și bebeluș este important, foarte probabil și cel de specialitate – psihologic, pentru a facilita depășirea dificultăților și a ajuta copilul să se echilibreze și adapteze mai ușor.

Totul despre mame: Dacă nou-născutul are nevoie de apropierea mamei, despre același lucru putem vorbi și în cazul lăuzei?

Psihologul Simina Angelescu: Desigur, mama are nevoie de prezența copilului pentru a se adapta la el și a-și intra în rolul de mamă. În maternologie vorbim despre prima privire a copilului care parentalizează, adică acel contact vizual intens, prin care copilul o confirmă pe mama lui.

Copilul declanșează prin prezența lui fizică procesul de devenire maternă. Și bineînțeles și pentru tată se produce în același fel. Mama are nevoie să îl simtă în brațe, pe piele, în mișcare, să îl miroasă, să îl vadă, să îl guste (când îl sărută), să îl audă. Toate acestea sunt necesare pentru a se desprinde psihologic de copilul imaginat în sarcină și a putea deveni mama copilului acesta real, la care va trebui să se adapteze și să îi împlinească nevoile. Bineînțeles că și fiziologic este necesar, pentru că în acest fel, prin contactul fizic cu copilul, mama se recuperează după naștere, iar lactația este stimulată și menținută.

Totul despre mame: Cât timp durează adaptarea la noul statut și ce pot face cei din anturajul mamei pentru a o ajuta pe aceasta?

Maternitatea nu se produce spontan în momentul nașterii copilului. Nu este un moment, ci este un proces de dezvoltare psihologică, care începe încă din copilăria mamei și îl numim maternogeneză. Capacitatea de a fi mamă necesită un proces de dezvoltare psihologică care se desfășoară pe parcursul vieții. El este influențat de propria naștere și relația cu părinții în copilărie.

Astfel că pentru mamă, dar și pentru tată, adaptarea la noul rol începe încă din sarcină și depinde de istoria fiecărei femei. De aceea, spunem că dificultățile de adaptare ale noilor părinți sunt fenomene umane generale, normale și necesită înțelegere și îngrijire. Părinții nu au nevoie să fie învățați cum să facă asta. Ei trebuie să fie susținuți în a-și descoperi capacitatea și a-și construi rolul parental. Nu există o rețetă universal valabilă pentru a fi părinte.

Nevoile emoționale ale mamei. Rolul tatălui după nașterea copilului

Rețeaua de suport a mamei este foarte utilă: tatăl copilului să fie acolo pentru a oferi acel „uter social” protector necesar mamei și nou-născutului imediat după naștere. Familia extinsă, bunicii, să graviteze în jurul  tinerei familii pentru oferi ajutor concret, dar adaptat nevoilor lor. Ei pot să le gătească, să le facă curățenie, cumpărături. Este important ca bunicii să nu preia rolul mamei, să nu o înlocuiască în îngrijirea copilului, ci să o susțină în alte activități. Multe dintre mame simt nevoia de a fi maternate ele. Simt nevoia ca mama lor să se preocupe de ele, să le ofere mâncare, să le simtă nevoile, să le încurajeze. Nu au nevoie de indicații și critici referitoare la cum își cresc copiii. Vor doar să fie văzute, auzite, înțelese, susținute și încurajate.

Consider că este foarte important și îi încurajez pe viitorii părinți, părinți , bunici, și chiar întreaga familie, să se informeze, să devină mai conștienți de dimensiunea psihică a sarcinii, nașterii și maternității. În acest mod, pot solicita sistemului medical o monitorizare adecvată, pentru a cere ajutor și sprijin atunci când anticipează sau observă semne ale dificultăților asociate maternității, dar și paternității.

Totul despre mame: Dacă vorbim de informarea și educația părinților, cum a sprijinit Asociația Franco-Română BebeBienvenu mamele și care sunt proiectele viitoare?

Psihologul Simina Angelescu: Încă de la înființare, din anul 2008, Asociația BebeBienvenu și-a propus să fie un suport informațional prin crearea site-ului http://www.maternologia.ro.

De asemenea, a sprijinit părinții  prin organizarea de evenimente, precum seminariile de maternologie, destinate publicului larg, dar și specialiștilor.  Începând cu anul 2018, am creat Centrul de suport matern, care s-a concentrat pe oferirea de sprijin terapeutic proaspetelor mame și bebelușilor lor. Astfel, am creat Grupurile de suport emoțional, facilitate în echipa medic-psihoterapeut. Grupurile s-au diversificat de anul acesta, așa că am desfășurat și grupuri online,  destinate fiecărei etape a maternității. Au apărut grupul postpartum pentru 0-1 an, grupul pentru mame cu copii în intervalul de 1-3 ani, cu provocările creșterii, și grupul pentru viitoare mame.

Cu siguranță, de anul viitor vom crea și un proiect special destinat taților, pe care nu îi lăsam deoparte! Experiența ne arată că și tații pot trece prin dificultăți emoționale și au nevoie de multă susținere și atenție, pentru a sprijini la rândul lor, așa cum este necesar, cuplul mamă-copil.

Pentru această toamnă propunem părinților și un eveniment deosebit, care se va desfășura online, ceea ce facilitează accesul, și anume Conferința Internațională Perinatal Health- Psychological, Social and Medical Approach. Ne dorim să creștem conștientizarea publicului larg  și de specialitate asupra nevoilor mamei și copilului, din sarcină, naștere și primul an de viață. Iar acest lucru trebuie să fie realizat dintr-o perspectivă complexă, multidisciplinară. Mama și bebelușul trebuie priviți împreună, deoarece doar așa putem să înțelegem specificul și complexitatea dezvoltării ființei umane, și să oferim o îngrijire adecvată, de calitate, care să asigure sănătatea pe termen lung a întregii familii.

Vă așteptăm cu drag pe toți cei interesați!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()