Naștere în Canada care bate orice scenariu. „M-au anesteziat greșit, inima mi s-a oprit, iar copilul a fost scos inconștient”

naștere în canada
Cezariana de urgență a fost necesară din cauza faptului că anestezia epidurală a fost făcută greșit.

Naștere în Canada. Cititoarea noastră Mirela Violeta David ne-a povestit într-o amplă scrisoare cum a decurs nașterea ei în Canada, care a avut loc în timpul pandemiei de coronavirus. Nu pandemia a transformat nașterea într-un episod dramatic. În timpul operației de cezariană, inima mamei nu a bătut timp de nouă minute, iar motivul, spune ea, este faptul că i-a fost făcută anestezia greșit, de către o rezidentă. Copilul, se pare, a fost scos din burta mamei brutal, motiv pentru care trebuie să poarte o perioadă un dispozitiv pentru șold. Redăm mai jos povestea de naștere așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:

”Sunt o româncă ce locuiește în Canada de mai mulți ani, profesoară universitară de meserie. Am amânat să fac copii ca să-mi termin doctoratul în SUA. După 3 ani și 3 runde de tratamente in vitro, o operație care a rezolvat niște probleme de fertilitate, 2 avorturi spontane și multe chinuri, în sfârșit am născut o fetiță. A fost o naștere cam periculoasă, dar am trecut și peste asta.

Vă povestesc totul din amintirile familiei mele și mai puțin din amintirile mele, pentru că mi-am pierdut memoria din zilele în care s-a născut copilul meu. Am plecat la spital cu tata și cu partenerul meu cu o zi mai târziu decât era programată inducerea nașterii, pentru că spitalul îmi pierduse trimiterea. Am primit o cameră frumoasă, cu vedere la râu, din noul spital de copii.

Naștere în Canada. „20 de doctori și asistente au venit să mă salveze”

Fetița mea Laurel s-a născut pe 21 januarie 2020, după o naștere dramatică în care mi s-a oprit inima, deoarece anestezistul a greșit și mi-a amorțit și partea superioară a corpului. Anestezia epidurală făcută ca să ajute cu durerea la nasterea naturală a trecut dincolo de unde trebuia să fie și a ajuns în șira spinării. Au fost chemați de urgență toți doctorii, din câte am înțeles ulterior vreo 20 de doctori și asistente au venit să mă salveze.

După cum mi-au povestit ulterior două ginecoloage curajoase, au scos fata în 4 minute prin cezariană de urgență, care se numea de fapt cezariană perimortem (pe moarte). În acea perioadă, inima nu mi-a bătut pentru aproximativ 9 minute. Cele două ginecoloage mi-au spus că asta era cea mai bună șansă a mea să îmi recapăt pulsul.

Atât mama, cât și fiica au fost resuscitate

Cezariana s-a făcut așa de repede că nici nu m-au mai dat cu dezinfectant și, la sfârșit, au facut o radiografie să vadă dacă nu au lăsat instrumente înăuntru pentru că nu le număraseră înainte.

Am fost sedată 14 ore. De fapt, ne-au resuscitat pe amandouă. Fata a respirat doar după 5 minute, deși ei îi bătea inima, și la naștere a primit scorul Apgar 2 din 10 pentru că avea doar ritm cardiac, în rest era inconștientă, fără culoare și cu extremitățile albastre. Mi-au facut masaj cardiac vreo 10 minute până mi-am revenit. Numai după 5 zile am înțeles  ce am trăit și nu îmi amintesc 4 zile. Am avut amnezie și probleme cu memoria de scurtă durată, însă RMN-ul atestă ca nu am rămas cu probleme la creier după resuscitarea continuă de 10 minute.

„Când am spus primele mele cuvinte despre fiica mea, nu înțelegeam ce am pățit…”

Așa a venit ea pe lume, în modul cel mai dramatic posibil. Pare o scenă desprinsă dintr-un film dramatic, însă e real, asta e realitatea mea. Eu, când mi-am revenit cât de cât, l-am întrebat pe tata dacă eu am făcut-o ”pe asta”. Acestea au fost primele mele cuvinte despre fiica mea, pentru că nu înțelegeam ce am pățit.

Familia mea a trăit această dramă în direct. Mama și sora erau prezente prin Skype, iar partenerul meu și tata au stat cu mine o săptămână în spital. După ceea ce am pățit, toată lumea s-a ocupat de noi foarte frumos, asistentele au fost foarte drăguțe, deși aici nu le dă nimeni nimic, cum e la noi în România. Doar le-am scris bilețele de mulțumire tuturor celor care m-au ajutat.

Naștere în Canada. O greșeală care era să ne coste viața pe amândouă

Totuși, am fost foarte supărată pentru că, în ciuda spitalului nou și a condițiilor excelente, o greseală fatală comisă de o anestezistă tânără rezidentă era să ne coste viața pe amandouă. Din cauza acestei tinere, nu am putut să țin copilul la piept cum s-a născut, nici nu l-am văzut câteva zile, nici nu l-am putut alăpta imediat. Din această cauză am avut probleme cu alăptarea, care nu s-au rezolvat decât cu pastile.

La nici o lună de când am venit acasă, am descoperit citind doumentele medicale că, de fapt, cei de la secția de copii prematuri ne recomandaseră să investighem șoldul fetiței din cauză că fusese trasă de picioare la cezariană. Însă nici unul din cei 20 de doctori nu ne dăduse informația aceasta. Până la urmă, am ajuns la un chirurg ortoped și, după ce i-a făcut ecografie la șold, a spus că are o ușoară displazie și că trebuie să poarte un harnașament care o ține legată, cu picioarele depărtate.

După externare, s-a făcut o anchetă la departamentul de anestezie, dar, ca orice organizație, au încercat să se acopere unii pe altii. Au recunoscut ce s-a întâmplat, că a trecut acul dincolo de zona epidurală, dar nu au spus că ar fi vina cuiva, ci că e o complicație de anestezie și că s-au luat măsuri de siguranță de către anestezistă, dar eu cred că puteau să facă mai mult pentru siguranța mea. Ei au pus diagnosticul total spinal (anestezie spinală totală). Eu știu detaliile a ce s-a întâmplat și după citirea a vreo 200 de pagini de documente medicale pe care le-am luat de la spital, pentru că e dreptul pacientului să își citească documentele medicale cu privire la cazul lui medical. Diagnosticul e pus de mai mulți doctori și e și în acte.

Naștere în Canada. Complicații din cauza nașterii dificile

Între timp, a venit si pandemia coronavirus și totul s-a schimbat. Copiii partenerului meu, care sunt doi băieți adolescenți, nu au mai putut veni la noi în weekend ca să protejăm fetița, deoarece tatăl lor vitreg lucrează la spital. Partenerul meu încă lucrează pentru că face parte din categoria muncitorilor esențiali, fiind în domeniul inginieriei, iar acum poartă mască acasă când stă cu fetița.

Când am fost a doua oară la spital să îi facă ecografie la șold, a fost în plină pandemie și a fost foarte ciudat, ca în filmele proaste cu pandemii: ne-am dus cu măști, mănuși, și m-au pus să mă spăl pe mâini cu alcool dezinfectant, dar nu se activa senzorul că aveam mănuși. Și nici nu ne-au lăsat pe amândoi să intram. În fine, și fata trebuie să mai poarte harnașamentul încă 6 săptămâni. Totul e din cauză că a fost luată de picioare la naștere.

Micuta, alături de tatăl ei

Aceasta este povestea noastră de până acum. În afară de nașterea periculoasă, fetița ia cum trebuie în greutate și este comoara familiei. Tatăl meu a rămas cu noi o jumătate de an să ne ajute și să poată călători în siguranță. Mama mea va putea veni peste două luni să își vadă nepoata pentru prima oară.

Planuri amânate din cauza pandemiei

Noi trebuia să călătorim cu toții la Washington DC ca să botezăm fata acolo, la sora mea, care o să fie nașa. Însă totul a fost amânat pentru octombrie din cauza pandemiei de coronavirus, care a făcut ravagii prin America. Deși la noi in Canada nu e foarte grav, mai ales unde ne aflăm, în Saskatoon, un oraș mijlociu în mijlocul țării, a trebuit să stăm în casă și, deși avem curte, nu am putut ieși până nu s-a topit zăpada la mijlocul lui aprilie. În Canada e iarnă jumătate de an și scoteam fata afară când temperatura era cel puțin de zero grade.

Acum putem să stăm în curte și să plantăm flori și legume în seră, pentru că e clar că restricțiile vor continua încă câteva luni. Fetiței îi place să doarmă afară, în căruț. Deși am avut greutăți, viața merge înainte și suntem recunoscători că am scăpat cu viață”.

Fetița, alături de bunicul ei, care este alături de fiica lui pentru a o ajuta

Dacă ți s-a părut interesant acest articol, îți recomandăm să citești și:

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()