Naștere în Italia. „M-am gândit că va fi mai bine decât în România însă am ales un spital unde era să mor”

„Mă numesc Delia și vreau să vă povestesc cum a decurs nașterea fetei mele într-un spital de stat în Italia.

La început mă gândeam că o să fie mult mai bine decât ceea ce văzusem eu în România. După o sarcină pierdută si cu multe întrebări fără răspunsuri am decis să nasc în Italia, unde și suntem stabiliți momentan. Dar, spre “norocul” meu am ales un spital unde de fapt era să mor.

Făcusem 40 de săptămâni de sarcină și nici un semn că urma să nasc. În Italia, la 40+3 te programează pentru monitorizare și o eventuală inducere.

„Du-te acasă că nu ești de naștere”

Vineri (23 martie, 40+1) m-am trezit cu durere de gât și o stare de parcă mă lua o răceala zdravană; simțeam că mă umflu și îmi apăruseră și niște pete pe față, asa că am decis să mai verific încă o dată bagajul și să fac curat în casa. La 4:30 când se trezește soțul, mă trezește și pe mine o durere de spate care radia și în față. Pe la ora 6:00 iau un No-spa și mă culc. La 8 și ceva mă trezesc, totul normal. Mai stau în pat și după mă duc totuși la baie. Când mă așez văd roșu. Îl sun pe soț și repede fac un duș, ne îmbrăcăm și plecăm. Începusem să pierd din dop de fapt, așa că doctorul “tare dragut” vrea să mă ajute și scoate din dop.

La 10:00 am intrat la monitorizare, durerea începea să crească, dar aparatul nu înregistra mare lucru. Am stat o ora acolo, dupa iar control. Concluzia: du-te acasă că nu ești de naștere. Să mor nu alta….

La 1:00 am plecat acasa, drumul a fost infernal iar durerea creștea. Acasă am încercat să mănânc, nu intra nimic. Cu greu am reușit să fac baie. Să dormi între contracții? Nici o șansă. La 8 seara am zis gata, plecam înapoi la spital. Aceeași concluzie: acasă înapoi.

Dar eu nu, am făcut ture, am făcut duș și nimic. Doar 2 cm dilatație. În drum spre casă urlam la propiu. De la 23:00 făceam ture prin bucătărie, îmi pusesem un prosop pe masă mai înaltă din bucătărie iar când contracția venea, mă puneam cu capul acolo. Făcusem și mișcare pe minge. Durea din ce în ce mai tare, contracțiile la 4-5 minute. La 9 dimineața plecam la spital. Același rezultat: dilatație 2 iar fetița stătea intr-o parte, nu avea cum să coboare.

La monitorizare în sfârșit erau contracții puternice. Așa că mă internează în cele din urmă. Fac iar un duș, dar de data asta nu știam cum să ies mai repede de acolo, mă ardea spatele îngrozitor. Am avut noroc de o obstretică care a stat non stop cu mine, ea mă punea în tot felul de poziții. Si soțul saracu, doar înjurat nu a fost… Era și el la fel de terminat ca mine.

La ora 4:00 aflu că sunt dilatată 5 cm și în sfârșit îmi rup apa. De aici și mai greu, contracții la câteva secunde, am început să îmi smulg părul din cap. Mă mutasere în sala de travaliu. Tot ceream epidurala, ca să aflu că ei nu fac așa ceva… Începusem să fac febra, iar fetița tot nu cobora, asa că au pregătit sala de cezariana pentru 6:30. Dar degeaba.

Ruptura de uter si plus epiziotomie

La control aveam 7 cm dilatație, fetița coborâse iar eu începeam să împing. Nu m-au oprit, au zis că este bine, ca fata oricum aștepta de prea mult timp. M-au mutat în sala de nașteri. Am împins mai bine de o oră, iar la 20:30 (25 martie 2018) a iesit Giulia (3.510 grame, 50cm).

Eram în culmea fericirii, soțul cel mai mandru, a tăiat cordonul fetei. Dupa ce au scos placenta, doctorița si asistentele se uitau pierdute una la alta. Soțul meu se îngălbenise și el. Dădusem în hemoragie. Noroc că doctorul care îmi rupsese apa era încă în spital. Aveam ruptura de uter si plus epiziotomie (este o interventie chirurgicala ce presupune o mica incizie in zona perineului facuta pentru a usura nasterea vaginala). Cel mai mare noroc am avut că ruptura era undeva jos și ca m-au putut coase.

Doctorul le injura pe toate de acolo. Una îmi lua tensiunea, alta îmi făcea injecții în șolduri. A durut mai tare decât tot travaliul. Soțul – curajos tare, a stat cu mine până la final, el m-a dus în salon. La ora 22:0), după ce m-au mutat în salon mi-au adus și prințesa. Era tare obosita și ea. A dormit toata noaptea.

Recuperarea a fost si mai dificila decat nasterea.

Epiziotomie, hemoroizi… stăteam cu gheață mereu, nu puteam să mă ridic fără ajutor, amețeam îngrozitor ca pierdusem mult sange, nu puteam alăpta normal, nu puteam să duc eu fetița să o schimb, tot trebuia să le chem pe asistente. Spre ghinionul meu am ales un spital care avea doar recenzii rele. Măcar nu au fost rasiști, să facă discriminare. S-au comportat exemplar cu noi. Dar pentru prințesa mea aș mai trece prin asa ceva înca o dată. Durerea chiar se uită!”

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în cel mult 1.000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()