Poveste de naștere în Japonia. ”Pentru că a fost nevoie de cezariană de urgență, directorul a venit noaptea de acasă, în câteva minute”

Theodora Fintescu, redactor
naștere în Japonia
Experiența nașterii și a spitalizării au făcut-o pe mămică să își dorească o nouă naștere, cât mai repede.

Cititoarea nostră Rodica Hatanaka ne-a trimis o poveste de naștere în Japonia, țara în care a venit pe lume băiețelul ei. Deși au existat complicații în travaliu care au impus cezariana de urgență, mămica a avut o experiență frumoasă și interesantă, ceea ce a făcut ca, la o săptămână după naștere, să își dorească o nouă naștere, cât mai curând. Redăm povestea de naștere în Japonia, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:

”Mama mea a născut înainte de Revoluție și a avut parte de o experiență care a traumatizat-o nu numai pe ea, ci și pe mine atunci când mi-a povestit, atât de mult încât, pentru foarte mulți ani, nu numai că nu mi-am dorit copii ca să evit nașterea, dar mi-am promis că orice ar fi, nu voi naște în România.

Astfel, ani mai târziu, viața a făcut în așa fel încât să-mi întemeiez o familie în Japonia, iar la începutul anului 2020 am adus pe lume primul meu copil, la o maternitate standard din Osaka. Maternitatea era privată, însă aproape toate clinicile/spitalele din Japonia sunt private și specializate fiecare în domeniul sau (de ex. clinică pentru diabet, clinică pentru O.R.L. samd.).

Naștere în Japonia. Aici, 5% dintre femeile care nasc natural au parte de epidurală

Metoda prin care am ales clinica a fost o căutare pe google maps după următoarele criterii:

  • Să aibă opțiunea de a face epidurală.
  • Să aibă o reputație bună
  • Să fie aproape de casă

Opțiunea de epidurală este foarte limitată în Japonia. Conform unui studiu, în anul 2016 numai 5.2% din femeile care au născut natural au beneficiat de analgezice în timpul travaliului. De altfel, epidurala trebuie discutată din timp cu medicul, deoarece sunt puțini anesteziști antrenați să o facă din cauza cererii foarte scăzute, iar dacă nu o alegi, clinica nu se pregătește, iar în timpul travaliului, dacă te răzgândești, nu o mai poți primi.

Din fericire, în apropierea locuinței am avut norocul să găsesc o clinică ce îndeplinea toate cele trei criterii. Sarcina a decurs normal, iar la fiecare vizită la clinică am primit fotografiile de la ecografii, încă din săptămâna a 5-a, când am mers să confirmăm sarcina. Când doctorul m-a întrebat dacă voi naște în Japonia și i-am răspuns că da, mi-a făcut o plecăciune și mi-a mulțumit.

La fiecare ecografie ne-a explicat la ce ne uităm, îl măsura pe bebe și făcea calcule cam cât cântărea. Înainte de a întra în cabinetul medicului, moașa stătea de vorbă cu mine, răspunzându-mi la toate întrebările și neliniștile pe care le aveam. Pe tot parcursul sarcinii am participat împreună cu soțul la toate controalele, dar și la 3 întâlniri cu directorul clinicii, moașele și celelalte cupluri care se pregăteau să fie părinți, pentru a ne cunoaște, pentru a face turul clinicii și pentru a ni se explică ce se întâmplă cu corpul în acea perioadă a sarcinii, dar și multe altele.

La internare am primit o cutie cu toate cele necesare

Prin al 3-lea trimestru, am primit de la clinică explicații în scris despre tipurile de analgezice folosite în epidurală, cum și unde va fi montată montată și la ce să ne așteptăm că efecte secundare, precum și un formular pentru planul de naștere, pe care l-am scris și l-am discutat apoi în amănunt cu doctorul și moașa.

Într-o dimineață, pe la 4:30, m-am trezit cu dureri, am sunat la clinică, și, pentru că aveam deja contracții la aproape 10 minute, mi-au spus că putem să mergem. În sala de nașteri ne-a primit o moașă, mi-a dat un kimono de vară să mă schimb și m-a controlat.

Soțului meu i-a dat cheia de la camera privată în care urma să stau, adresa și parola de la wifi și o geantă pentru naștere care conținea, printre altele, lenjerie pentru travaliu și ciorapi compresivi, formulare pentru înregistrarea oficială a micuțului la primărie, un jurnal pentru bebeluș în care să pot scrie fiecare progres, dar, mai ales, rutina sa de zi cu zi (mâncat, pipi, scaun, somn etc) pe 5 luni și un prosop cadou cu emblema clinicii pentru bebe (restul nu mai țin minte, eu nu am apucat să mă uit în ea).

M-am uitat la filme, în timp ce moașele îmi monitorizau contracțiile din altă cameră

După ce am fost cuplată la monitoare și mi s-a montat epidurala, am fost lăsată să mă bucur, împreună cu soțul, în intimitate, de experiența travaliului. Aveam muzică pe fundal și ne uitam la filme pe tabletă, mulțumită wifi-ului. Contracțiile erau monitorizate și de către moașe, din altă încăpere, un fel de birou de comandă. Un tensiometru îmi măsura constant tensiunea, iar la fiecare contracție mai puternică o moașă venea să mă întrebe dacă sunt bine.

Doctorul venea doar să îmi mai administreze analgezic atunci când începea să se ducă efectul epiduralei. Mai târziu am înțeles că doctorul participă la naștere doar pentru a administra epidurală și numai dacă sunt complicații. Tot personalul ne-a primit zâmbitor, au fost multe cuvinte de încurajare și ne-au explicat fiecare schimbare pe timpul travaliului.

Toți medicii locuiesc lângă spital

Toți aveau copie după planul meu de naștere și știau ce aveau de făcut. Soțul a fost prezent tot timpul. Totul a decurs bine până în ultimul moment, când, datorită unei complicații neașteptate, a trebuit să mi se facă cezariană de urgență. Deși era noapte deja, a fost sunat acasă medicul director și în câteva minute era în sala de operație, cu o echipă de alți 2 medici și 4 moașe.

Mai târziu mi-au explicat că toți doctorii de acolo locuiesc în imediata apropiere în caz de urgență. Directorul mi-a explicat ce urmează să se întâmple și, în mai puțin de 10 minute, l-am auzit pe bebe plângând.

După naștere am fost mutată în camera mea, mi s-au pus la picioare niște aparate de masaj pentru a preveni formarea de cheaguri de sânge și pătură electrică pe sub plapumă pentru că îmi era foarte frig. Era deja aproape de miezul nopții, dar doi dintre medici au venit să ne explice în detaliu ce complicații au apărut și de ce s-a ajuns la cezariană și au stat cu noi până ne-au răspuns la toate întrebările.

O naștere în Japonia înseamnă și răsfăț. Aromoterapie din partea casei

Când l-am întrebat pe doctor cât cântărește bebe, pentru că nu mai știa, s-a scuzat, a ieșit din camera și s-a întors 5 minute mai târziu pentru a ne spune. Mie mi-au montat un analgezic la epidurală pe care puteam eu singură să mi-l administrez ori de câte ori aveam nevoie. A două zi am cerut să îl văd pe bebe, mi l-au adus în salon și m-au învățat cum să-l țin, cum să-l atașez la sân, cum să stimulez lactația etc.

Tot a doua zi mi-au dat programul șederii mele acolo. Urma să stau minim o săptămână, dacă nu apăreau complicații. Pentru fiecare zi erau notate testele pe care bebe urma să le facă, pe care eu urma să le fac, o zi în care urma să observ cum îi face băița și una în care să îi fac eu baia sub îndrumarea moașelor, întâlniri cu nutriționistul pentru consiliere în alăptat și chiar program de SPA și aromoterapie din partea casei”.

Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii AICI.

Dotări și confort ca la hotel

Mâncarea și un termos plin cu ceai fierbinte mi se aduceau de 3 ori pe zi în camera, deși în primele 2 zile am mâncat cu restricții datorită operației. Mulțumită analgezicelor, recuperarea a fost ușoară și fără probleme și m-am dat jos din pat după 2 zile. Ori de câte ori doream să îl văd pe bebe, o sunam pe moașă printr-un interfon mobil sau mă suna ea să îmi spună că bebe s-a trezit, îi face băița și îl aduce să îl alăptez.

Salonul în care au stat mama și copilul

Pătuțul lui mobil avea în permanență o alarmă care îi monitoriza bătăile inimii, și șervețele umede și scutece cât să-i ajungă pentru toată perioada șederii. Cât am stat în clinică, nu am avut nevoie de nimic, nici pentru mine, nici pentru bebeluș. În fiecare dimineață, o moașă îi făcea baie și îl îmbrăca cu hăinuțe curate.

Pe măsură ce puterile mi-au revenit, bebe a stat tot mai mult cu mine în cameră, până când am ajuns să ne bucurăm unul de celălalt de dimineața până seara. Aș fi putut să îl am cu mine și peste noapte dacă doream, dar am preferat să mă recuperez pe cât posibil la clinică. În fiecare dimineață, o femeie de serviciu ștergea pe jos, spăla chiuveta, schimba coșul de gunoi, făcea curat la toaletă și dezinfecta ușa toaletei.

Camera avea tot comfortul unui hotel, toaletă proprie cu panou de control, cu opțiuni precum bideu, colac cu încălzire, igienizare automată etc, televizor, frigider, dulap pentru haine dar și pernă pentru alăptat și pernuță pentru șezut pentru nașteri naturale.

Naștere în Japonia. Prima poză de familie ne-a fost făcută de directorul clinicii

Moașele veneau de mai multe ori pe zi să vadă ce fac și să îmi aducă mâncarea sau să îl ia pe bebe pentru teste, iar când mama mea a venit în vizită, au învățat să spună chiar și „bună dimineața” ca să o surprindă. Când bebelușul a făcut icter, l-au ținut 24h la ultraviolete cu o măscuță pentru ochi atent decupată în dreptul năsucului, însă mi l-au adus pentru alăptat și vizite din partea familiei, apoi i-au făcut constat teste pentru icter, până la externare.

De asemenea, i-au făcut bebelușului forma piciorușelor în cerneală pe o hârtie și am primit într-o cutiuță de lemn sigilată o bucățică din cordonul ombilical (face parte din cultură japoneză). În penultima zi, m-am bucurat de aromaterapie: o moașă m-a ajutat să merg din cameră până într-o sala dedicată, cu lumini difuze și muzică pentru meditații, unde, împreună cu maseuza am ales uleiurile și tipul de masaj.

Tot în acea zi, directorul clinicii a venit cu un aparat de fotografiat și ne-a făcut prima noastră poză de familie, deși ne-a spus că, în mod normal, poza se face în primele momente ale nașterii, dar în cazul nostru nu s-a putut datorită cezarienei de urgență. Tot de la el am primit cadou un coș elegant ambalat cu un tip de pește prăjit considerat delicatesă (în Japonia este obișnuit să se cumpere și să se ofere mâncare drept cadou).

Pește prăjit, cadou primit la externare de la directorul clinicii.

La externare, moașa și un medic ne-au condus până la ieșire

La externare, o moașă ne-a ajutat să îmbrăcăm bebelușul cu hăinuțele lui și, împreună cu unul dintre doctori, ne-au petrecut până la ieșire, conversand cu noi mici nimicuri până la venirea taxiului. Apoi, în prima lună de viață a bebelușului, am revenit la clinică pentru consultații de mai multe ori, consultații care au inclus consiliere psihologică, unde am vorbit despre teama de operație și de posibile traume apărute în urma cezarienei de urgență, dar și despre depresia postnatală.

Nașterea a fost o experiență cât se poate de frumoasă, în ciuda cezarienei, iar recuperarea foarte rapidă, cu un nivel minim de durere. A contat foarte mult atitudinea mereu radiantă a personalului, care a înțeles cât de vulnerabile și sensibile pot fi femeile în timpul nașterii și care au dedicat pasiune carierei de moașe și de doctor. La nici o săptămâna de la externare, mă gândeam deja la al 2-lea copil”.

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa