Naștere în România vs naștere în Spania: „Într-un loc am plătit asistenta să îi arate soțului copilul, în altul el a fost nonstop lângă mine”

Fetița s-a născut în România, iar băiețelul, în Spania. Diferența între cele două experiențe a fost enormă.

Theodora Fintescu, redactor
poveste de naștere în Spania
Fetița s-a născut în România, iar băiețelul, în Spania. Diferența între cele două experiențe a fost enormă.

Cititoarea noastră Mihaela ne-a trimis două povești de naștere, una în România, alta în Spania, arătând diferențele dintre cele două sisteme medicale și, mai ales între atitudinea personalului față de femeile aflate în unul dintre cele mai vulnerabile momente din viață. Redăm cele două povești de naștere, așa cum au fost scrise de cititoarea noastră: 

„Povestea mea începe în 24 noiembrie 2013, când mi-am făcut testul și am descoperit că sunt însărcinată. A fost cea mai mare bucurie! Chiar îmi doream mult un copil, o fetiță. Pe atunci ne aflam în Spania și ne-am hotărât să mergem în România pe perioada sarcinii. Am avut un medic excelent care mi-a controlat sarcina. Data posibilă a nașterii era 28 iulie 2014.

În iunie am fost la ultima ecografie. Doctorul ne-a zis că e totul bine și că el în iulie pleacă în concediu, dar să stau liniștită, că nu nasc până în 1 august când revine. Mi-a mai spus că dacă am vreo problemă să îl sun că el îmi răspunde și mă îndrumă.

Moașa și doctorița de gardă țipau

În 19 iulie 2014, m-am trezit dimineața la ora 8 cu o ușoară durere de burtă. Mi-am sunat soțul, care s-a și speriat, spunându-mi că mai am aproape 2 săptămâni și nu am cum să nasc. Am stat cu acea durere până la 4 după amiaza (mă deranja doar dacă stăteam jos). Într-un final, am decis să sun doctorul, care m-a trimis direct la urgență.

Ajunsă acolo, m-a controlat o asistentă și mi-a zis că rămân internată, pentru că nasc. Soțul a trebuit să plece acasă, pentru că nu avea unde să stea. De gardă era o moașă care practic numai țipa și o altă doamnă doctor, la fel. M-au dus în sala de travaliu, mi-au făcut fișa de internare și au plecat. Am rămas singură până a venit o altă asistentă să îmi facă clisma (niciodată nu am înțeles de ce).

M-au tăiat cum au vrut ele și nu mi-au zis nimic

La ora 19.00 s-a schimbat tura și Dumnezeu mi-a trimis o moașă cu chip de înger. Ea m-a ajutat foarte mult și nu m-a lăsat singură nicio clipă. La un moment dat, a venit doctorița și a zis că nu nasc pentru că m-am îngrașat prea mult (luasem 16 kg). Venea de mă supăra și pleca. Mi-au pus perfuzie și oxitocină, plus oxigen. Ca să îmi pună perfuzia, m-au înțepat de 2 ori, de am avut vânătaie pe mână 2 săptămâni.

Ca să nu o mai lungim… la 22:25 am născut o frumusețe de fetiță, pe care doar am auzit-o plângând și mi-au aratat-o preț de 2 minute. Doamna de la neonatologie, foarte drăguță, mi-a zis dinainte că o să nasc o fată așa frumoasă ca mama ei, cu ochi la fel de frumoși, și a avut dreptate. M-au tăiat cum au vrut ele și nici nu mi-au spus nimic. Cu durerile din acel moment, nu am simțit nimic.

Doctorița s-a schimbat radical

M-au cusut și m-au dus în pat să dorm, de parcă aș fi putut dormi fără al meu pui. La 4 dimineața circulam prin spital. Nu mai aveam răbdare să merg în salon ca să îmi aducă fetița. La ora 5 au venit si m-au luat. Din acel moment mi-au adus-o și nu a mai fost luată de lângă mine. În salon o spălau, în salon o schimbau. Am plătit o asistentă ca să îi arate copila tatălui ei puțin prin ușă.

Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii AICI.

5 zile am stat în spital, deși amândouă eram bine. Doctorița a venit la mine după 3 zile și se schimbase radical. Îmi vorbea frumos de data aceasta.

În 17.10.2017, a venit a doua mea bucurie, când am aflat iar că sunt însărcinată. De data aceasta am rămas in Spania. Controalele pe durata sarcinii au fost total gratuite (la prima sarcină mergeam la cabinet privat). Au fost 3 ecografii și control cu moașa o dată la 2 luni. La spital, de fiecare data mergea soțul cu mine și a asistat la orice mi se făcea. Doctorii și asistentele erau mereu cu zâmbetul pe buze. Data probabilă a nașterii era 18 iunie 2018.

Politica spitalului din Spania: cantitare mică de epidurală, alăptare

Era 05.06.2018 și îmi pregătisem totul pentru naștere. Mă simțeam pregătită, deși nu aveam nici o durere. Noaptea la 2.00 m-am trezit din somn, udă, mi se rupseseră membranele. L-am trezit pe soț, am facut duș și am mai stat puțin ca să înceapă contracțiile. La 4.30 am ajuns la spital, unde mi-au spus că rămân internată, deși dilatația era 0. Dacă nu se declanșa nașterea până în ora 12, urma să mi-o inducă.

M-au pus la monitor de 2 ori, totul era bine. Ne-au dus în salon (soțul a fost cu mine tot timpul), unde am început să am dureri crunte. Nu mă puteam ține pe picioare. Soțul, disperat, se ruga de asistente să îmi facă ceva. Nu aveau ce să îmi facă, trebuia să aștept. M-au dus cu căruciorul în sala de nașteri, unde au constatat că am dilatație 6, mi-au pus monitorul și epidurală, în cantitate mică.

Spitalul acela merge foarte mult pe naștere naturală si alăptat. La 7:52 am născut un super băiețel. Fără rupturi, fără taiat, fără perfuzie, fără nimic. Am născut cu o asistentă și o moașă super drăguțe. Când l-au scos, mi l-au pe piept, iar tatăl a tăiat cordonul ombilical. A fost totul perfect!! Nu l-au luat nicio clipă de lângă noi.

A doua zi ne-au dat drumul acasă. Mi s-a dat tot în spital, de la șervețele la haine, nu am dus nimic de acasa. Mâncarea o alegi dintr-un meniu de 6 feluri. Încă mă simt o norocoasă pentru amândouă nașterile mele, citind ce povestesc alte mămici. Acestea sunt poveștile mele. Mămică de prințesă și prinț!”.

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa