Naștere la Giulești: „Doctorița de gardă mi-a spus să nu mai deranjez venind degeaba la spital”

Naștere la Giulești. Experiența nașterii de mai jos s-a înâmplat în urmă cu 6 ani și avem speranța că între timp lucrurile s-au mai schimbat în Maternitatea Giulești din București. Din păcate, povestea Alexandrei, mămica care a ales să ne împărtășească experiența ei pe adresa [email protected], este încă una definitorie pentru sistemul public de sănătate din România.

„Am văzut câteva din poveștile primite de dvs. și mi-am făcut curaj să vă povestesc și despre nașterea mea. Am născut acum 6 ani în Maternitatea Giulești din București.

Toată sarcina a decurs foarte bine, până la momentul nașterii. Până să nasc nu mai avusesem vreodata contact cu mediul dintr-un spital și nici cu medici prea mult. Experiența nașterii m-a facut să-mi pierd din respectul pentru medici și să-mi fie frică să mai ajung într-un spital de stat.

Într-o dimineață de mai, m-am trezit cu usoare contracții. Am stat liniștită și mă uitam la ceas să văd la cât timp vin și cât de mult țin. Erau contractii regulate la 10 minute. După vreo doua trei ore decid împreună cu soțul că trebuie să mergem la spital pentru un consult. Nu mi-am anunțat doctora pentru că știam că este în concediu și voiam să văd ce îmi spun cei de la spital, căci eram conștientă că va mai dura.

Naștere la Giulești: „Doctorița de gardă mi-a spus să nu mai deranjez venind degeaba la spital”

Când am ajuns la spital, m-au întâmpinat două asistente care au chemat medicul de garda. Doamna doctor de gardă mă consulta și îmi spune că nu sunt în travaliu și nu sunt absolut deloc dilatată. Decide sa-mi facă o injecție cu Nospa și îmi spune să stau liniștită acasă și să nu mai deranjez venind degeaba la spital (peste două zile era Paștele).

După ce asistenta mi-a făcut injecția, am plecat acasă. Durerile dispăruseră complet și am încercat să mă odihnesc și să stau liniștită asa cum îmi spusese medicul. După câteva ore, pe la 2 dupa-amiază, contracțiile au reapărut – de data aceasta erau la interval de 5 minute și erau din ce în ce mai intense. Am rămas acasă având în minte cuvintele doctoriței de gardă, să nu cumva să mai deranjez personalul degeaba. Când durerile deveniseră din ce în ce mai greu de suportat, am chemat salvarea și am plecat spre spital, asta se întâmpla undeva în jurul orei 9 seara.

Am ajuns la spital unde am fost consultată de un alt doctor de gardă, de data aceasta bărbat, care a decis că trebuie să mă internez, fără să-mi comunice care era situația, dacă sunt dilatată sau cât de dilatată sunt. Am ajuns în sala de nașteri unde am primit și eu un pat alături de alte mămici care așteptau, majoritatea, să li se facă cezariană. Medicul de gardă și șeful de gardă îmi propuseseră de mai multe ori cezariană pe motiv că port ochelari, iar eu am refuzat de fiecare dată.

Naștere la Giulești. „Medicul de gardă venea la mine și îmi spunea pe un ton răstit să tac din gură și să respir”

Am fost din nou verificată, de data această devenise foarte dureros și începusem să sângerez. Mi s-a spus să mă așez pe pat și mi s-au pus perfuzii cu oxitocină și injecții cu calciu și am fost lăsată să aștept. Din când în când venea moașa la mine și îmi verifică dilatația. Eu începusem să am dureri insuportabile și uneori pe contracții țipam, atunci medicul de gardă venea la mine și îmi spunea pe un ton răstit să tac din gură și să respir.

Într-un final, pe la oră 1 și un sfert noaptea, m-au pus pe masă de nașteri și mi-au spus să împing. Am ascultat, am luat o gură de aer și am împins cu toată puterea pe care o mai aveam. După ce am luat și a două gură de aer și am început să împing m-am trezit cu coatele moașei în burtă, care mă lăsaseră fără aer, moment în care mi-am pierdut conștința pentru câteva secunde, un minut. După accea mi-am văzut băiețelul în mâinile medicului, era plin de sânge. A fost luat de medicul neonatolog.

Eu sângeram foarte tare, atunci am leșinat a două oară, tot pentru scurt timp. Asistentele și moașa mă stropeau cu apa și încercau să vorbească cu mine să nu leșin din nou. Am pierdut foarte mult sânge pentru că m-am rupt foarte tare plu, că mi se făcuse și epiziotomie, iar bebelușul a fost scos cu ajutorul unui vacuum extractor.

Naștere la Giulești. „Doi medici au avut tot felul de discuții despre cum o să arate vaginul meu, care era făcut praf…”

Mi-a fost arătat copilul, după aceea am rămas cu medicul de gardă, șeful de gardă și o rezidentă. Au început să coasă toate tăieturile și rupturile avute. În tot timpul asta, care s-a desfășurat pe parcursul a două ore, cei doi medici au avut tot felul de discuții despre cum o să arate vaginul meu, care era făcut praf și glumeau spunându-și unul altuia “gândește-te cum ar fi să mergi cu ea la un club de swingeri”, se amuzau și mă făceau să mă simt umilită. Nu am avut puterea să reactionez în vreun fel, mă simțeam lipsită de vlagă și aveam dureri, plus că simțeam de fiecare dată când împungeau pielea cu acul.

După ce au terminat, m-au transferat din nou pe pat și au decis să rămân acolo cu ei restul nopții pentru că eram cu risc. Până dimineață, nu m-am putut mișcă din cauza durerilor.
Dimineață, doctorul revine se uită să vadă dacă am mai sângerat, dacă au fost bine făcute cusăturile. Totul era în regulă. O asistentă nou intrată în tură îmi vorbea cu o atitudine superioară “păi dacă nu ai împins uite ce ți-ai făcut, să-i mulțumești moașei, că dacă nu era ea…”

Asistentă a plecat și a revenit cu un pachet cu mâncare adus de mama. Atitudinea ei se schimbase, îmi zâmbea și mă compătimea, ba chiar m-a ajutat să mănânc căci eu nu mă puteam mișcă și aveam amețeli puternice. După accea am fost transferată într-un salon cu trei pături unde eram singură. Atunci am putut primi vizitatori și am aflat că asistentă a primit bani. Asistentă șefa de pe secție care a decis să mă transfere în acel salon a fost foarte drăguță, atentă, venea perodic să-mi schimbe perfuzia și să mă verifice, refuzând orice atenție din partea noastră. De două ori pe zi se făceau spălături într-o încăpere dotată cu o capră, asistentă a făcut tot acest procedeu în salon pentru că nu puteam merge. M-am ridicat abia seară, timp în care nu mi-am putut vedea copilul.

Naștere la Giulești. „Fiecare angajat, de la infirmieră până la moașa și medic, așteptau să le dai bani”.

Când tură s-a schimbat și a venit o altă asistentă, m-a transferat în alt salon cu alte mămici pentru a nu face drumuri speciale doar pentru mine, plus că dacă pățeam ceva, avea cine să o anunțe. Următoarea zi am mers și eu cu celelalte mame în salonul nou născuților pentru a-i alăpta.

Aveam voie să mergem la trei ore și puteam sta acolo maximum 30 de minute. De fiecare data bebelușii dormeau și încercările noastre de a-i trezi pentru a-i alăpta erau în zadar. Asistentele din acel salon ne repezeau, ne aruncau priviri tăioase ba chiar ne mustrau că nu știm să ținem bebelușii în brațe sau că nu vom putea alăpta niciodată cu “sfârcurile noastre plate”.

Am aflat mai apoi de la asistentă șefa că eu de fapt ar fi trebuit să fac transfuzie cu sânge pentru că perdusem foarte mult sânge și aveam hemoglobină 6, care în mod normal trebuie să fie între 11 și 13, eu având pe parcursul sarcinii 9 și ceva 10. În schimb, aveam tot timpul perfuzii cu fier și vitamine. Aveam brațele ciuruite și vinete.

Fiecare angajat din acel spital, de la infirmieră până la moașa și medic așteptau să le dai o anumită sumă de bani. Una dintre asistențe, după toaletarea zilnică m-a umilit de față cu celelalte femei pentru că nu i-am dat cei 5 lei pe care mamele aveau grijă să îi dea de fiecare data de două ori pe zi. Această a fost experiență mea în urmă căreia am rămas cu dezgust față de mare parte din personalul medical.

După patru ani am născut din nou într-un spital de stat, de data această în afară tării, iar experiență a fost total opusă.
Alexandra”

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în cel mult 1.000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()