Naștere la Sibiu. „Am fost pedepsită de medicul de gardă pentru că am vrut să nasc natural”

naștere la sibiu

Naștere la Sibiu. Cititoarea noastră Ana Maria Șodolescu a vrut să ne povestească cum a decurs sarcina și nașterea micuțului Matei. Visul de a naște natural i-a fost distrus de lipsa de empatie a personalului aflat de gardă în momenul internării. Totuși, ea a învățat ceva din această experiență, iar sfatul ei din finalul poveștii este încurajator pentru orice mamă. Vă redăm experiența ei așa cum chiar ea a scris-o.

„Chiar dacă a trecut un an si jumătate de la nașterea băiețelului meu, m-am gândit că ar fi bine să vă povestesc despre momentul când Matei a venit în viața noastră.
Toată sarcina am fost în evidența unei doamne doctor de la un o clinică privată din Sibiu. Urma să nasc alături de dumneaei. Plănuisem să nasc natural.  Ca orice graviduță, nerăbdătoare să îmi cunosc puiul, primul meu copil.

Mi-am dorit tare mult un băiat. Soțul voia fetiță, iar doamna doctor era un arbitru desăvârșit în ”războiul” nostru atât de plăcut. Va puteți imagina că toată petrecerea de “gender reveal” a fost distrusă pentru că doamna doctor a scris cu un marker roz rezultatul ecografului făcut ca să aflăm sexul bebelușului?! Prin hârtia împăturită am văzut culoarea și am anulat totul fiind convinsă ca vom avea o fetiță. Noroc că prietena care a organizat totul a continuat și am avut parte de un șoc. Urma să avem un băiețel!

Naștere la Sibiu. Apa s-a rupt înainte de termen și a trebuit să parcurgem 130 de km până la clinică

Cu un soț implicat, un doctor mai mult decât amabil, prietenos și profesionist, sarcina a ajuns rapid în săptămâna 37. Se îndesiseră vizitele la cabinet. Într-o joi, la unul din controale doamna doctor m-a anunțat că îmi voi cunoaște puiul mai repede decât era prevazut. 17 mai era data probabilă a nașterii. Începusem să pierd lichid și luni eram programată pentru inducere.

Fiindcă nu locuim în Sibiu, duminica dimineață ne pregăteam de drum ca luni la prima oră să fim mai aproape de spital. Dar, cum nașterea nu e ceva care se întâmplă atât de programat pe cât am vrea noi, în acea dimineață de 6 mai mi s-a rupt apa. Drumul până la Sibiu înseamnă 130 km. Începuseră deja niște contracții dureroase, nu mai simțisem decât de două ori în ultimele săptămâni ceva asemănător, dar astea erau mai intense.

În 3 minute eram în mașină deja, cu bagajele și actele necesare. Am sunat-o pe mama să o anunț că nu mai ajung la petrecerea de ziua ei și că e posibil să îi dăruiesc un cadou neprețuit în câteva ore, adică nasc. Nici nu m-a crezut, abia după alte câteva ore când a observat că nu am venit încă a avut curajul să mă sune și să mă întrebe dacă nu cumva chiar vorbeam serios. La fel a reacționat și prietena mea care aștepta să petrecem noaptea la ea în Sibiu, înainte de a merge să nasc.

Doamna doctor și-a dat ochii peste cap când a auzit că vreau să nasc natural

Pe drum am ținut în permanență legătura cu doamna doctor care ne-a liniștit și a recomandat să nu ne grăbim pentru că nașterea nu se va produce atât de rapid pe cât credeam naivii de noi.

Dânsa nu era în Sibiu, dar urma să ajungă pentru că era de gardă în noaptea următoare. Am ajuns la clinică și am avut parte de o experiență neplăcuta cu doamna doctor care era de gardă. M-a întrebat de ce am venit, i-am răspuns că am venit să nasc. A presupus că vreau cezariană, iar eu i-am spus răspicat că doresc să nasc natural. Atunci am privit-o direct, și-a dat ochii peste cap și a dat din mâna în semn de dispreț sau așa ceva.

M-a invitat în cabinet, pe soț l-a expediat afară, deși era menționat în contract că doresc să fie exclusiv lângă mine, și a început un control dureros și interminabil. A constatat că am dilatație 5 și m-a întrebat de ce m-am grăbit să merg la spital. I-am explicat că venim de la peste 100 de km și că am vorbit cu doamna doctor care mi-a urmărit sarcina pentru că vreau să nasc cu dumeaei.

Pedepsită pentru că am vrut să nasc natural

M-a invitat apoi asistenta în salonul meu, să îmbrac o cămașă și apoi am mers împreună cu soțul în sala de nașteri. Au început procedurile pentru naștere, au venit moașa și celelalte cadre care urmau să asiste și totul decurgea normal.

Contracțiile deveniseră de nesuportat, mă simteam lipsită de vlagă și plângeam în brațele soțului. Doamna doctor urma să întârzie și parcă timpul se oprise în loc. I-am spus asistentei că simt nevoia să împing, iar ea mi-a răspuns că nu sunt contracții de naștere, că atunci când va veni momentul nu o să mai pot respira de durere.

Am rugat-o totuși să o cheme pe doamna doctor de gardă să verifice dacă nu cumva pot face anestezia, în cele câteva ore eram sigură că ajunsesem măcar la dilatație potrivită pentru epidurală. Aceasta în schimb i-a spus asistentei să îmi transmită ca ea nu se bagă. Mesajul a fost că nu poate sa îmi facă niciun calmant pentru că eu am ales să nasc natural.

Naștere la Sibiu. Copilul este cel mai important, nu cum este adus pe lume

Cumplite mi s-au părut minutele până a sosit doamna doctor. Dar și acum îmi amintesc cum a răsărit soarele în clipa când a deschis ușa sălii de naștere și a venit lângă patul meu. Dar era prea târziu.

Era ora 19, nu mâncasem nimic și contracțiile mă secaseră de puteri. S-a îngrozit când m-a văzut în acea stare. Când mi-a cerut să încerc să mă urc pe masa de nașteri am leșinat în brațele soțului. În câteva minute eram deja în sala de operație, gata pentru cezariană. Asistenta care venise în tura de noapte mă mângâia și îmi vorbea ca unei prietene aflate în suferință. Nu mai simțeam nicio durere, anestezia își făcuse efectul, dar regretam atât de mult că nu am reușit să nasc natural. Toate s-au dus însă când l-am auzit plângând și l-am văzut pe Matei în mâinile doamnei doctor.

nastere la sibiu copil mare

Durerile de după cezariană au fost suportabile. Nu am avut nevoie de calmante sau alte medicamante în afară de cele standard. La clinică condițiile au fost mai mult decât bune, iar personalul extrem de amabil. Evident, exceptând-o pe doamna doctor care fusese de gardă și pe asistenta lipsită de empatie.

Această naștere la Sibiu nu a fost așa cum am plănuit și am fost o perioadă de timp dezamăgită de acest lucru. Totuși, cel mai important, indiferent de cum ne naștem copilașii, este că devenim mame, iar copiii nu sunt diferiți unul de altul dacă au fost născuți natural sau prin cezariană.

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în cel mult 1.000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()