Naștere la spitalul din Alexandria. „Medicul mi-a spus că dacă vreau externarea să merg cu portofelul în cabinet”

incubator
După această experiență, mămica este decisă ca următoarea ei naștere să aibă loc în alt spital.

Cititoarea noastră Tina Oprea ne-a trimis o poveste de naștere la spitalul din Alexandria, o experiență pe care o numește dureroasă și umilitoare. Redăm povestea, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:

„Am stat internată o săptămână înainte să nasc, doar așa, preventiv, între timp am luat și o gripă, iar după o săptămână i-am spus medicului că vreau sa merg acasă, pentru că nu era niciun semn de naștere. Am mers acasă sâmbătă seara, iar luni, la ora 12, a început travaliul.

Când mi s-a rupt apa, infirmiera a țipat că fac mizerie

Îl apreciez pe doctorul cu care am nascut pentru că mi-a respectat decizia de a naște natural și chiar m-a încurajat, dar sistemul în sine e praf. La ora 13, în data de 19 iunie 2017, am ajuns la spital cu dilatație 3. Nu au avut cămăși curate, așa că m-au lăsat în cămașa mea. Mi s-a făcut clismă și a fost oribil. În plimbările mele către toaletă, mi s-a rupt apa pe hol, iar una dintre infirmiere a început să țipe că fac mizerie, de parcă aș fi putut controla asta. M-a dus de urgență în pat, de unde nu am mai avut voie să mă mișc.

În tot timpul asta, o asistentă ceva mai în vârstă și moașa au tot stat pe lângă mine, cea în vârsta îmi lua datele, cealaltă mă mai verifica. Când a venit momentul să îi spun cum se va numi copilul, cea de la calculator, foarte frustrată, a zis că îi pun copilului un nume urât, că nu e românesc, că noi, mamele tinere, suntem pline de idei… Chiar nu îi cerusem părerea și, în durerile pe care le aveam, mă deranja foarte tare că își vărsa frustrările pe mine.

Naștere la spitalul din Alexandria. Mi-a sfâșiat colul cu mâna

La ora 15:30, o altă doamnă doctor ce era de gardă a venit să mă verifice. Aveam dilatație 4, durerile erau cum erau. Mi-a zis să o însoțesc la o masă unde ma controlat. Fără să mă întrebe, mi-a sfâșiat colul cu mâna goală, așa dureri nu am avut nici măcar în expulzie. Am început să țip și îmi tot zicea să tac. Nu îi voi da numele, dar pe cine cunosc am sfătuit să fugă de ea. Pe lângă asta, precizez faptul că e șpăgară.

Am ajuns înapoi în pat cu dilatație 9 de la 4, în câteva secunde. Îi tot spuneam moașei că simt nevoia să împing și, în batjocură, mi-a zis ceva de genul: “dacă împingi acum, omori copilul ăla”, dar ea habar nu avea că mi se făcuse dilatație mecanică, m-a verificat și l-a chemat pe doctorul la care mersesem toată sarcina.

Am urcat pe capră când capul copilului era deja ieșit

A început expulzia în pat, în lipsa medicului, nu mi-au spus nici să închid ochii, nici să nu mă forțez din gât…m-au lăsat așa… Mi-au plesnit vasele de sânge la ochi, pe față îmi apăruseră punctulețe roșii de la cat mă forțasem și, cu capul lui bebe ieșit, am fost pusă sa merg la capră. Un chin, efectiv.

Ajungand la capră, se urca o tanti pe o scară lânga mine, și încearcă să îmi apese cu cotul pe burtă, moment în care am răbufnit și i-am spus să se dea jos altfel cobor eu de pe capră și nasc unde apuc. La îndemnul medicului, asta a făcut.

Momentul magic și întârzierea tăierii cordonului? Niște fabule!

S-a întâmplat și minunea! Rugasem moașele să lase cordonul să pulseze până se oprește singur, în primă fază au zis da, dar asta doar să îmi închide gura, că au tăiat cordonul imediat. Durerea mai mare a fost că nu au vrut nici să mi-l dea să îl văd macar, nu mai zic de moment magic sau alte minuni… astea sunt fabule.

Am fost cusută, în timpul asta i-am spus domnului doctor că vreau măcar să vad și eu bebelușul, că mă simțeam goală și bebe nu era cu mine. Mi-a fost adus o fracțiune de secundă și au plecat cu el, fără să mi se spună absolut nimic, nici măcar cât cântărește sau cat măsoară.

Au spus că bebe are 10% șanse să traiască

Am coborât singură de pe capră și am plecat pe picioarele mele la lăuzie, unde am stat două ore să mă frec pe burta. În timpul ăsta, afara erau mama, soțul și nașii, cărora li se spusese că bebe are șanse de 10% la viață (o minciună gogonată, pentru a scoate ceva șpagă, pentru că nu voiau să dea detalii fara șpagă).

După cele două ore am mers să îl văd la reanimare, avea branule în ambele mâini și în cap, și mi s-a spus că nu se știe dacă trăiește…Ziua următoare, cu șpagă, am reușit să iau rezultatele analizelor, bebe nu avea nimic, totuși a primit 3 zile antibiotic.

Dr. neonatolog m-a învățat să atașez corect copilul la sân

Am fost îndemnată de doamna neonatolog să încerc să alăptez, aveam lapte foarte mult, începuseră să mă doară sânii. Am mers la program la bebici, unde nu am fost nici ajutată și nici învățată să fac atașarea la sân. Pe fișa mea s-a scris de către asistente că nu am lapte, dar eu mă mulgeam în salon câte 200-300 de ml, că îmi curgeau sânii groaznic de tare. I-am spus iar doamnei doctor și a mers cu mine și m-a învățat chiar ea să fac atașarea la sân.

În zilele următoare am făcut infecție la epiziotomie, pentru că, la întrebarea “cu ce mă curăț”, am primit un răspuns în scârbă: “te speli cu apa și săpun”. Bebe a fost transferat în alt incubator, făcuse icter, când mergeam la el era sătul de fenobarbital și lapte praf, ca să nu le deranjeze pe asistente noaptea.

Mi-e frică să mai nasc aici, a fost groaznic!

Am stat șase zile în spital, timp în care neonatologul nostru a intrat în concediu și bebe a fost preluat de alt neonatolog (nu voi da nume), care mi-a spus pe șleau că dacă vrem acasă să merg cu portofelul în cabinet și rezolvăm. Nu am făcut asta, așa că ne-a mai ținut 2 zile fara motiv.

La mine în salon și la bebeluși nu a avut acces nimeni, iar pe bebe l-au văzut toți într-o poză făcută pe furiș pentru că nu, nu ai voie nici măcar să îți fotografiezi copilul. Iar ceilalți membri ai familiei au voie să îl vadă abia după externare. E barbar!

Acum sunt gravidă iar și îmi este frică să mai nasc aici pentru că, după ce am văzut la verișoara mea care a născut la privat, m-am simțit efectiv ca o vită. În spitalul din Alexandria ești tratată ca o vită la tăiere, nu există respect pentru tine ca femeie, nu ești încurajată, toate vor șpagă.

A fost o experiență groaznică!”

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere la spitalul din Alexandria, te invităm să citești și:

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()