Naștere la spitalul din Brașov. ”Când aveam dilatație maximă, am leșinat. Mi s-a făcut cezariană de urgență”

naștere prin cezariană la brașov
Medicii s-au speriat când, la monitorizare, inima copilului nu se mai auzea.

Cititoarea noastră Letiția Apostol ne-a trimis o poveste de naștere la spitalul din Brașov, o experiență care spune că a fost neplăcută, dat fiind faptul că a leșinat în travaliu, când era deja la dilatație maximă, iar copilul a fost scos prin operație cezariană. Redăm povestea de naștere, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră: 

”Cea mai neplăcută experiență a mea a fost nașterea! Înainte cu câteva zile să nasc, eram foarte nerăbdătoare să-mi văd minunea din pântec, dar când am ajuns în acel punct îmi doream doar să mai văd încă o dată lumina zilei.

Un travaliu insuportabil

Am născut la maternitatea din Brașov. Înainte cu o zi să nasc, am fost la urgențe, deoarece trecusem de termen și totuși nu aveam niciun semn de naștere. După ce m-am internat, în dimineața următoare, la ora 1:30, au început contractiile din 10 in 10 minute. Între timp, am anunțat asistenta, care m-a dus la doamna doctor la control. Aceasta m-a trimis în sala de nașteri, deoarece eram deja dilatata 4 cm. La ora 2:00, eram în sala de nașteri.

Travaliul a fost foarte dureros, insuportabil, dar am avut parte de o moașă care s-a implicat foarte mult și care m-a monitorizat foarte atent. La dilatația 5 spre 6, am început să sângerez foarte tare. Am anunțat asistenta, care, foarte nepăsătoare, mi-a răspuns pe un ton foarte plictisit că totul este în regulă. Travaliul a durat 7 ore și jumătate. De la ora 2:30 dimineața, am început să am contracții din 2 în 2 minute și simțeam nevoia disperată de a merge la toaleta.

Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii AICI.

Naștere la spitalul din Brașov. Grija asistentelor era să nu nasc în WC

Fiind la prima naștere, nu mi-am dat seama că în timpul contracțiilor simți nevoia să împingi. Când mă vedeau asistentele pe hol că merg la toaletă, ridicau tonul și spuneau să nu mai merg la baie că poate scap copilul în cap în WC.

Se făcuse ora 7:30. Am chemat moașa să vină repede, că simțeam nevoia să împing. M-a controlat și eram dilatată 9 cm, iar aceasta a spus să nu împing încă, să mai aștept, că mai am puțin până la 10 cm. Între timp, și-a făcut apariția doctorul, vreo 3 medici rezidenți, asistente și infirmiere. Moașa mi-a pus un aparat pe burtă ca să asculte inima copilului, însă nu se auzea nimic. S-a panicat și mi-a băgat repede o perfuzie.

Copilul avea cordonul în jurul gâtului

Una dintre doctorițele rezidente mi-a spus ca la următoarea contracție să împing cât de tare pot, așa am și făcut, însă fără rezultat. La următoarea contracție, mi-a apăsat tare pe burtă, cred că în jur de 10 minute. Doctorul a verificat capul copilului, însă acesta nu cobora deloc, deoarece avea cordonul ombilical în jurul gâtului. Auzeam aparatul care îmi monitoriza pulsul, cum piuia tot mai rar.

Am leșinat, apoi mi-au pus oxigen și mi-am revenit. Mi-au pus în față niște foi, să dau cu subsemna că sunt de acord cu cezariana. M-au dat jos de pe masa de naștere și nu mă puteam ține pe picioare, eram foarte amețită din cauza cantității mari de sânge pierdută.

În maternitate ești pe cont propriu

M-au dus în sala de operație, la cezariană. După ce mi-au făcut anestezia, nimeni nu mi-a spus că nu am voie să-mi mișc capul, așa că am rămas cu o durere groaznică de cap. Am avut noroc ca bebe s-a născut sănătoasă. După ce m-au mutat în salon, toate asistentele erau foarte sclifosite. Dacă le întrebai ceva, ele nu știau niciodată nimic. ”Nu știu”- era răspunsul lor veșnic.

Am avut ghinionul să nu am lapte, iar bebe nu se sătura cu cantitatea de lapte adusă de ele, deci practic urla de foame. Disperată fiind, le-am rugat să-mi aducă o sticluța de lapte, fiind refuzată complet. Dezinteres total din partea lor. Abia așteptam să vina ziua să plec acasă. Mi-am dat seama atunci că în maternitate ești pe cont propriu, nimeni nu se uită la tine și pe nimeni nu interesează starea ta”.

DISCLAIMER: Povestea prezentată este scrisă integral de cititoarea Totul Despre Mame și reprezintă exclusiv punctul de vedere al autoarei. Este o expunere subiectivă a unui moment trăit de cititoarea noastră. 

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()