Naștere la Spitalul Județean Constanța. „Asistenta mi-a aruncat copilul în brațe iar baia i se făcea într-un stil barbar”

Theodora Fintescu, redactor
naștere la spitalul județean constanța
Nașterea la Spitalul Județean Constanța a decurs fără probleme, însă îngrijirea de după a lăsat de dorit.

Cititoarea noastră ne-a trimis o poveste de naștere la Spitalul Județean Constanța, experiență care a lăsat-o cu un gust amar față de sistemul sanitar și de o parte dintre cei care lucrează în domeniu. Deși nașterea a decurs foarte bine, perioada de spitalizare de după a fost o surpriză neplăcută pentru mămică. Redăm povestea de naștere, așa cum a fost scrisă de ea:  

”Pe data de 13 februarie 2019, la ora 00:00, am simțit o crampă abdominală. Când m-am ridicat din pat, am început să pierd lichid, ulterior și dopul gelatinos. Medicul care m-a monitorizat timp de 9 luni era în concediu și mă asigurase că nasc pe data de 20 februarie prin cezariană, având un fibrom uterin pe care mi l-au scos în timpul intervenției.

Ajungând la Spitalul Județean Constanța, în urma consultului făcut de asistenta de la Camera de Gardă mi s-a spus că pot pleca acasă. Imediat, am luat legătura cu medicul ginecolog, iar el mi-a spus să îl aștept să naștem împreună, adică după 7 zile, în condițiile în care pierdeam lichid în cantitate destul de mare la fiecare pas făcut.

Am refuzat să plec din spital

La insistențele mele (lucrând și eu în sistem), mă internează, fără dureri, fără contracții. De gardă era un medic cu referințe foarte bune și m-am rugat de asistentă să mă pună în legătură cu dansul. A venit un medic rezident cu o studentă și mi-au făcut ecografia, s-au jucat efectiv cu sonda pe burta mea. Nu m-a deranjat, trebuia să învețe și studenta ceva. Aceeași părere, că pot pleca acasă, bebe fiind în termen, 38 de săptămâni, greutate 3,500 gr, totul în parametri normali.

Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii, AICI.

În schimb, eu, cum mă ridicam din pat, cum pierdeam lichid considerabil. Le-am spus că eu de acolo nu plec, că nu pot pleca în starea aceea. Mă așteptăm ca medicul meu curant să își dea interesul mai mult, dar nu. A venit medicul de gardă după câteva ore bune, m-a consultat și am intrat în operație.

Totul a decurs la superlativ. Medicul anestezit a stat lângă mine și a comunicat în permanență (doctorița Popa-merită cunoscută). M-au dus în salonul lăuziei, am stat sub supraveghere 24 de ore și tot întrebam de copil, dar nimeni nu îmi dădea nici o informație. A venit la 2 ore după ce am ieșit din operație o asistentă și efectiv mi l-a aruncat în brațe și a plecat, eu fiind sub efectul anesteziei-amorțită de la brâu în jos.

Mi-au lăsat fetița 20 de minute, după care mă rugam efectiv să mi-o aducă să o pot atașa la sân și să îmi dea mai multe detalii…Dar, nimic. Comunicare, zero. A doua zi, m-au dus în salon, unde eram singură, iar după câteva ore mi-au adus fetița, tot cu insistențe.

Naștere la Spitalul Județean Constanța: prima băiță a fost în stil barbar

Nimeni, dar nimeni nu a venit să mă învețe cum se atașează copilul corect la sân, eu fiind cu cezariană și dureri. Spitalul era în carantină, așa că nu avea voie să intre nimeni. Eram doar eu și bebe. A doua zi, a venit o asistentă să îi facă băița lui bebe, într-un stil barbar. Mi-a dezbrăcat-o și efectiv a aruncat-o în chiuvetă și a spălat-o cu săpun lichid din rezervor. Eu eram inexistentă, vorbeam cu ea și nu mă băga în seamă, a fost un episod horror, care mi-a pus capac.

Imediat ce au venit medicii la vizită am cerut externarea. A treia zi postoperator, acasă fiind, observ că mâna dreapta era mai amorțită. Nu puteam să o coordonez, să mănânc cu ea, să țin o cană. De ce? Pentru că am făcut sprijin prelungit pe cot că să pot alăpta într-o poziție mai confortabilă, fără dureri, și mi-am lezat nervul ulnar, urmând parestezii pe degetul mic și inelar. A urmat o perioadă lungă de tratament și recuperări și am fost nevoită să întrerup alăptarea.

Un sistem sanitar slab

Am fost dezamăgită de sistemul sanitar! Nu tu educație sanitară, nu tu consiliere personală, asistente pe fugă sau ursuze. De ce am ales spital de stat? De frica unor complicații, știind că, pe lângă procesul de naștere, mai este și acel fibrom de scos. Iei toate soluțiile în calcul pentru binele tău și al copilului. Și dacă nu insistam și mă trimiteau acasă ce se întâmpla, în condițiile în care pierdeam lichid considerabil? Trebuie să fim puternice, să ne cerem drepturile și să nu ne lăsăm călcate în picioare de un sistem sanitar slab pregătit!”

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa