Naștere la Spitalul Sfântul Pantelimon. „Ce am trăit aici este de neimaginat. Asistentele sunt fără suflet!”

naștere la Spitalul Sfântul Pantelimon
Mămica aduce acuze grave personalului medical din acest spital.

Cititoarea noastră Elena Voicu ne-a trimis o poveste de naștere la Spitalul Sfântul Pantelimon, acolo unde a venit pe lume fetița ei. Micuța a avut nevoie de îngrijire specială, iar experiența mamei a fost una foarte tristă. Redăm mai jos povestea, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:  

„V-am tot urmărit și v-am citit articolele, și așa m-am hotărât să vă povestesc trauma prin care am trecut acum aproximativ 3 luni, la naștere, la Spitalul Sf. Pantelimon din București. Pe data de 16 martie 2020, la ora 13:57, venea pe lume prin operație de cezariană minunăția mea de fetiță. De atunci a început calvarul și coșmarul vieții mele.

Primul contact a fost cu asistentele de la Terapie Intensivă, unde nu toate s-au comportat frumos, până seara când s-a schimbat tura și a sosit o doamnă trecută de prima tinerețe care m-a făcut să îmi “înghit limba”. Trebuia să îmi facă o injecție, iar eu nu mă puteam mișca de pe o parte pe alta din cauza proaspetei operații, lucru ce a enervat-o la culme, drept pentru care m-am ales pe fesier și cu un hematom… asta este partea cea mai light din poveste.

Primul șoc: copilul era la Terapie Intensivă

Tragedia începe a doua zi, pe data de 17 martie, când eu eram nerăbdătoare să merg să îmi iau pentru prima dată fetița în brațe. Ajung în fața ușii unde erau bebelușii, dar sunt chemată la Terapie Intensiva. În secunda aceea, picioarele mele nu s-au mai corelat cu corpul.

Acolo mă aștepta doctorița neonatolog care mi-a spus fix așa: «Doamnă, copilul a suferit un traumatism la naștere sau în burtă!». (în burtă nu avea cum) Fetița era cu o  cască de oxigen, însă mi-au spus că își va reveni repede.

Ei bine, nu a fost deloc așa. Din clipa aceea a început drama vieții mele. Fără niciun diagnostic concret, i-au făcut tratament pentru meningita 21 de zile și au ținut-o pe perfuzii (doar pe perfuzii). După care au alimentat-o prin gavaj cu câte 5 ml de lapte (copil născut cu 3,5 kg).

Timp de trei săptămâni mi-am văzut copilul cinci minute pe zi, și atunci cu surle și trâmbițe. Asistentele? Horror! Fără suflet, fără inimă. Fetița mea făcea niște crize de apnee (uita să respire), iar ei nu știau de ce. Ceream explicații si degeaba. Nu eram băgată în seamă, și când eram băgată în seamă țipau la mine sau primeam tot felul de diagnostice nejustificate.( Cri du chat- a fost unul dintre ele). Am uitat să menționez că mi-ai spus că fetița are un edem cerebral, dar nu se știe de unde.

La un moment dat mi-au spus: «Doamnă, faceți ceva, că și dumneavoastră sunteți cadru medical, vorbiți la alte spitale să vă primească, noi nu mai avem ce să îi facem».

Două săptămâni nu mi-am văzut copilul

Începusem să ma simt ca într-o pușcărie. Nu mai zic, ca să primesc pachet de la soț, fără 10 lei nu coborau infirmierele. Și atunci se uitau urât la tine, că trebuie să coboare pentru tine. După 3 săptămâni de plâns, de griji, de nedormit, doctorița neonatolog mi-a spus că a reușit să obțină transfer la alt spital, să mă pregătesc că îmi face externarea. Fericită nevoie mare, mi-am făcut bagajul și m-am pregătit pentru transfer.

Ajungând la celălalt spital, am primit o veste șoc. Era doar un control pentru fetiță. Ea se întorcea la Sf. Pantelimon, iar eu plecam acasă, fără să o mai văd nici măcar cele 5 minute pe zi. A fost cumplit. Două săptămâni nu mi-am văzut copilul. Tatal ei nu o văzuse niciodată. Sunam la spital să aflam vești despre fetiță și ni se răspundea într-o mare scarbă sau ni se spunea că nu era medicul de gardă acolo.

Într-un final, au transferat-o din Pantelimon și ne-am regăsit. Am aflat atunci că ce i-au făcut la Sf. Pantelimon nu au ajutat-o deloc, din contră, i-a făcut mult rău.

Aceasta este povestea pe scurt, căci ce am trăit în acest spital este de neimaginat. Păcat că unii oameni au o meserie doar de dragul de a avea-o. Acum suntem acasă de 2 săptămâni, datorită unor doctori și asistente extraordinare de la Spitalul Victor Gomoiu. Oameni cu suflet mare, care își fac meseria cu o dăruire nemaivăzută. Înainte de toate, sunt oameni cu suflet. Ceea ce în Spitalul Pantelimon lipsește cu desăvârșire”.

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa contact@totuldespremame.ro, cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()