Naștere rapidă, în liftul spitalului. ”Când am urcat pe masă, copilul avea picioarele afară și capul înăuntru”

naștere rapidă
Aris Andrei a avut parte de o naștere cu peripeții, dar fără urmări nefericite.

Cititoarea noastră Adina Ciobanu (32 de ani), s-a gândit să îi facă un cadou inedit băiețelului ei, Andrei, care împlinește un an în data de 27.05.2020: povestea nașterii lui, publicată chiar de ziua lui pe totuldespremame.ro. Andrei a avut parte de o naștere ca în filme, în liftul spitalului. Redăm mai jos povestea de naștere, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră. La mulți ani, Andrei!

„La prima sarcină am aflat că uterul meu este infantil. Deși au existat complicații, am ales nașterea naturală și bine am facut, caci am născut foarte ușor. Încurajată de prima experiență, am optat pentru nașterea naturală și la cea de-a doua sarcină, însă bebelușul meu părea să aibă alte planuri.

Copilul nu se întorcea, așa că medicul a decis cezariana

Aveam 38 săptămâni de sarcină, iar el nu dădea niciun semn că s-ar întoarce cu capul în jos. În plus, la ultimul ecograf se vedea cordonul de două ori în jurul gâtului bebelușului. Astfel, am decis cu doamna doctor care îmi urmărea sarcina ca lunea următoare să facem operația de cezariană.

Sâmbătă noaptea am simțit bebelușul mișcându-se foarte mult, l-am simțit în poziții ciudate, dureroase, care îmi tăiau pentru câteva secunde răsuflarea, dar mă gândeam că poate se întoarce și voi reuși să nasc natural, așa cum îmi doream. Duminică am început să îl simt tot mai puțin, dar emoțiile și grijile datorate operației erau tot mai mari și îmi spuneam că exagerez. M-am pregătit, mi-am făcut tot bagajul pentru ca a doua zi la ora 8 să fiu gata să intru în operație.

Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii AICI.

Mi s-a rupt apa și era verde

La 3 jumătate dimineața, m-am trezit și am început să mă plimb prin casă. Simțeam niște fluturi în stomac, niște emoții ca înaintea unui examen important. Dar păreau să fie tot mai dese. Mi-am trezit soțul, care mi-a spus să stau liniștită pentru că sigur îmi e frică de operație și de aceea simt așa. Mi-am sunat apoi mama la 4:10 și i-am spus să vină să stea cu fetița, căci eu nu știu dacă sunt emoții sau contracții, dar să fie acolo, pentru că eu urma să plec la spital. Oricum, nu mai aveam răbdare încă 4 ore.

Nu aveam dureri și, trecând deja printr-o naștere naturală, știam ce înseamnă contracții adevărate, însă ce simțeam eu părea mai degrabă un disconfort. Însă, după ce am încheiat convorbirea cu mama mea și am decis să mă îndrept către spital, totul a luat-o razna și lucrurile se precipitau într-un mod alarmant. Am mers în baie, unde mi s-a rupt apa, verde. Am făcut un duș rapid, m-am îmbrăcat si am ieșit pe ușă cu soțul, exact când a ajuns și mama mea, care stă la câteva blocuri distanță.

Mă temeam să nu nasc în mașină

În acel moment am avut o contracție adevărată și dureroasă, care m-a blocat pentru câteva secunde, semn clar că bebelușul era foarte aproape să vină pe lume. Cu frică și cu emoții am urcat în mașină și ne-am grăbit spre spital. Deși a durat doar câteva minute, drumul mi s-a părut interminabil, contracțiile erau tot mai dese, eu stăteam mai mult ridicată în mașină pentru că simțeam că nasc deja. Mi se părea că sunt într-un vis, că e imposibil să se întâmple atât de repede și eu să nasc în mașină, ca în filme.

Ajunși în curtea spitalului, am început să mă țin de jos pentru că nu mai puteam face un pas fără să simt că cel mic va ieși. Un domn de la UPU Ginecologie ne-a întrebat dacă avem fișă de internare și am țipat că nu avem timp, căci eu nasc. Deja simțeam ceva în palma mea…. Atunci a alergat repede și a adus un scaun cu rotile, a început să fugă spre lift cu mine și cu soțul meu.

Copilul nu plângea și nu mișca

Adrenalina era la cote maxime, nu mai simțeam nici o durere, doar frică pentru că nu eram în sala de naștere, sub supravegherea medicilor. Odată închise ușile liftului, m-am sprijinit în mâini și m-am ridicat, moment în care am simțit că bebelușul a ieșit. Am început să țip, să mă ajute cineva. Ușile liftului s-au deschis, m-au dus repede în sala de nașteri, unde medicul de gardă și asistentele erau libere, spre norocul meu. Mi-au spus să mă ridic și le-am spus că nu pot, pentru că bebelușul deja s-a născut.

M-au luat de mâini, m-au ridicat și m-au ținut până la masă. Cu greu m-am urcat acolo, m-au dezbrăcat, moment în care am auzit niște sunete de mirare și „Vai!”-uri, iar panica m-a cuprins. În acel moment am realizat că eu nu mi-am auzit bebelușul plângând. Am auzit-o pe doamna doctor spunând că a ieșit cu picioarele, dar capul i-a rămas înăuntru. Cordonul era o dată în jurul burticii și de trei ori în jurul gâtului.

În 20 de minute s-a întâmplat totul

Toată lumea alerga, se agita, eu am început să plăng, să mă rog cu voce tare. Doamna doctor a reușit să scoată bebelușul, care nu scotea niciun sunet, nu mișca absolut deloc. A început să îl bată pe spate, și, în scurt timp, bebelușul a început să plângă și să respire singur, i-au ținut doar un pic masca de oxigen îndreptată către el. Ora la care l-am născut a fost 4:30. În 20 de minute s-a întâmplat tot.

naștere în 20 de minute
Micuțul nu a fost afectat de niciun fel de faptul că a rămas câteva secunde fără oxigen la naștere.

Doamna doctor a spus că este una dintre nașterile pe care nu le poți uita niciodată. Un minut dacă aș mai fi întârziat nu ar mai fi avut ce să îi facă, pentru că ar fi rămas prea mult fara oxigen și ar fi murit. A primit nota 3 la naștere și, cât mi-am masat burta, m-am ciupit de câteva ori să văd dacă e adevărat și nu cumva e un coșmar înaintea operației.

Copilul nu a fost afectat

A urmat o săptămână de analize și antibiotice, timp în care doar îl vizitam la terapie și nu l-am putut ține în brațe. Grijile și întrebările privind sănătatea lui Aris Andrei s-au spulberat cu timpul. Multumesc lui Dumnezeu, nu a fost afectat de faptul că a rămas câteva minute fără oxigen. Este foarte energic și receptiv, extrem de iubitor și isteț și sunt sigură că are lucruri mărețe de făcut în această lume, dacă a sosit în acest fel și Dumnezeu l-a salvat. Pe 27 mai împlinește un anișor și mă emoționează și acum povestea nașterii lui. La mulți ani, Aris Andrei!”

Aris Andrei, un băiețel norocos
Aris Andrei, cu surioara lui

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa contact@totuldespremame.ro, cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()