Naștere la Maternitatea din Suceava. ”Nu am țipat, nu am deranjat, voiam doar să nasc, dar m-au tratat cu răutate și neglijență”

Cititoarea noastră Maria T. a născut în noiembrie 2019 la maternitatea din Suceava, unde susține ea, a fost tratată cu răutate și neglijență. Mai mult, neonotaologul i-a spus, după naștere, că șansele ca cel mic să trăiască sunt foarte mici. Redăm povestea de naștere așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:

”Am avut parte de o sarcină minunată, ușoară, fără grețuri, dureri sau alte simptome comune. Toate analizele, ecografiile și morfologiile fetale au ieșit perfecte, nimic nu indica vreo problemă. Am ales să fiu monitorizată la o clinică privată din Suceava, urmând să nasc natural la Spitalul Județean.

Abia așteptam să fac cunoștință cu băiețelul meu, care era destul de nerăbdător să vină pe lume. Spun asta pentru că a fost foarte activ în sarcină. Aveam 38 de săptămâni și, într-o dimineață, după o noapte în care nu am putut sa dorm, am observat ca dopul gelatinos începea să se piardă. Am așteptat câteva ore, însă aveam dureri de burtă și acest lucru m-a făcut să ma îngrijorez puțin. Mi-am pus ultimele lucruri în bagaj și am plecat la spital să vad dacă urma să nasc în acea zi.

Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Cartea poate fi cumpărată de AICI.

Aveam niște emoții de nedescris, urma să devin mama primului meu copilaș, eram pregătită pentru orice, însă din primul moment în care am călcat în spital m-am lovit de niște persoane care efectiv m-au făcut să mă simt ca ultimul om, pentru simplul fapt că eram acolo și urma să le dau de lucru.

Nu au văzut că micuțul avea circulară de cordon

Am fost urcată pe masa de naștere și o doamnă foarte brutală mi-a verificat colul, a fost o procedură extrem de dureroasă, în urma căreia am început să sângerez și m-am retras ușor. Medicul de gardă, văzând că m-am tras, m-a avertizat că voi ajunge la cezariană, pentru că nu credea că voi suporta durerile care urmează. Apoi, am fost dusă în alta încăpere pentru ecografie, care însă a fost făcută doar ca să fie făcută, medicul vorbea la telefon, apoi s-a ridicat și a plecat, fără să-mi spună nimic, nici nu a observat că bebelușul meu avea circulară de cordon.

Una dintre moașe mi-a făcut o injecție în șold pentru a-mi provoca contracții, apoi am fost pusă într-un pat și mi s-a spus să stau acolo până simt că nasc. Am stat o noapte întreaga în dureri, nu voiau sa ma verifice, pe la ora 3:00 când le-am chemat aveam dilatație 8, dar mi-au spus că dimineața la ora 8:00 se face schimbul de tură și că trebuie să aștept să nasc cu celelalte moașe…

”S-o punem pe pat să nască singură, că doar multe femei au născut acasă!”

Am cerut o pungă pentru că nu mai puteam, aveam contracții din 3 in 3 minute și de fiecare dată aveam senzația de vomă, simțeam cum mi se rupe spatele. Într-un final s-a făcut ora 8, eu eram frântă, mi-au mai făcut o injecție în șold și deja trebuia să nasc, organismul meu împingea fără să-l pot controla, durerea ma paralizase, nu puteam nici să vorbesc.

M-au urcat două moașe pe masa de naștere și am zis doar atât: “Nu mai pot!”, la care una dintre ele a spus: “Hai s-o punem pe pat să nască singură, că doar sunt atâtea femei care au născut singure acasă”. Nu înțelegeam cum poate exista atât de multă răutate, eram sleită de puteri, nu urlam, nu făceam probleme, voiam doar să nasc și ele îmi ofereau doar răutate și neglijență.

Mă gândeam la sinucidere

Norocul meu a fost că a intrat șefa de secție în sală în acel moment și a țipat la ele că trebuie să nasc urgent, pentru că bebelușul deja era în stres fetal. Mi-au făcut epiziotomie, am împins de 3 ori și bebelușul a ieșit. Toate durerile au dispărut, în schimb bebelușul meu nu plângea, l-au luat și au fugit cu el, nici nu l-am văzut…

Mă luase o panică cumplită, dacă până atunci dusesem durerea fizică cu stoicism, acum deja nu mai puteam, bebelușul meu nu era bine, eu trebuia să stau la cusut și m-a luat un plâns cumplit. Între timp, a venit medicul neonatolog și m-a anunțat că bebelușul este în stare grava și nu crede ca va supraviețui. Eram disperată, recunosc cu rușine că în acele momente m-am gândit la sinucidere, viata mea fără bebeluș nu mai avea niciun rost.

Însă Dumnezeu ne iubește, micuțul meu a fost un luptător și după 3 ore și-a revenit, am stat într-adevăr 10 zile în spital, a făcut antibiotic, a stat la incubator, dar eram mândră de puiul meu puternic. Am plecat acasă marcați pe viață și cu o experienta pe care nu o doresc nici celui mai rău om din lume. Mi-am promis că niciodată nu voi mai naște la vreun spital de stat, voi merge la privat, asta e, dai un ban dar stai în față”.

 

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

Dacă ți s-a părut interesant acest articol, îți recomandăm să citești și:

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()