Poveşti de naştere: „Pe contracții trebuia să împing ca la nebuni”

povesti-de-nastere-elena-si-lara
Elena și Lara

Elena a născut în două ore, în noaptea de Înviere

Cea mai scurtă dintre nașterile despre care am auzit a fost a Elenei, o jurnalistă pe care o admir tare pentru seriozitatea cu care a tratat subiectele pe care i le-am propus. Am fost încântată când am auzit că este însărcinată, iar recent am revăzut-o pe ea și pe Lara, fetița ei, tocmai pentru a vorbi despre momentul în care s-au „cunoscut”.

Elena a născut-o pe Lara pe la 4 dimineața, de Înviere, în 2014. Cu o seara înainte, Elena și Adi, soțul ei, au fost la niște prieteni care au o fetiță cu două săptămâni mai mare decât Lara. Elena și Samira fuseseră apropiate toată sarcina, au schimbat impresii și păreri, iar după ce Samira a născut, Elena abia aștepta să nască și ea pentru a nu mai fi singura.

După vizită au ajuns acasă, s-au dus un pic la biserica la slujba  – 15 minute cel mult, apoi s-au întors acasa. Au mâncat ceva, au trimis un sms cu „Hristos a Înviat” părinților și s-au culcat. Adi a adormit, dar Elena nu a reușit deloc să se împrietenească cu somnul. Brusc, a simțit o durere și s-a ridicat din pat. S-a dus în sufragerie și a stat acolo. Altă durere – de o intensitate cum nu și-a imaginat.

Durerile din travaliu

Se trezise și Adi, venise dupa ea și s-a speriat când a văzut-o chircită pe jos, lângă canapeaua din sufragerie. Elena i-a zis să aducă un lighean, a vomitat. A început să calculeze câte minute treceau între contracții, doctorul îi spusese să vina la spital doar când avea contracții la 4-5 minute. A început să-și noteze pe un carnețel minutele, pentru că, de la durere, uita când a fost ultima contracție. A încercat să facă o baie pentru că înțelesese de o prietenă că e mai suportabil travaliul în apă. Abia a apucat să dea drumul la duș când a observat că are scurgeri de sânge. Atunci n-am mai contat nimic și au fugit spre spital.

Când avea contracții, Elena nu putea merge, se sprijinea de pereți de pe scara blocului. Drumul până la spital a durat cam 15-20 de minute, mare noroc au avut că la ora aceea nu a fost trafic deloc. Pe stradă erau oameni care se întorceau acasă cu lumânări de la biserică. La Lujerului a trecut strada o bătrânică pe trecerea de pietoni și, când Adi s-a oprit să dea prioritate, Elena a simțit că durează o veșnicie.

Ajunși la Filantropia

La spital ușa era închisă, au sunat la o sonerie și, până a venit asistenta, Elena s-a chircit pe jos de durere. Au dus-o într-o sală, au pus-o pe-o masa și doctorița de gardă a consultat-o. Au întrebat-o cine e medicul ei și dacă așteaptă să fie sunat. Elena a spus da, s-a schimbat în cămașă de noapte și în papuci, au așezat-o pe un carucior cu rotile și au dus-o în sala de naștere. Pe drum a întrebat dacă mai avea timp de epidurală, pentru că își dorise încă de la început acest lucru – doamna care împingea căruciorul i-a zis că are dilatație 8-9 și că nici nu se punea problema de epidurală.

În sala de naștere așteptau două moașe. Au așezat-o pe masă, i-au desfăcut picioarele, dar i-au zis să nu împingă încă, să aștepte să soseasca doctorul, care era pe drum. Între timp ele au măsurat nivelul contracțiilor cu o centură.

„Pe contracții trebuia să împing ca la nebuni”

Moașele i-au zis să împingă cât poate de tare pe contracții. Să nu împingă superficial, “din gât”, să împingă tare, “din fund” – cam așa erau expresiile folosite. Elena înțelesese mesajul: “pe contracții trebuia să împing ca la nebuni”.

Cu mâinile se ținea de două bare. Mda, nu e ca în filme, când te ține soțul sau altcineva de mânâ. Adi a rămas la intrare. Când avea contracții, Elena împingea cât putea de tare, strângea barele alea metalice de până la final s-a ales cu bășici în palmă. Urme are și acum.

Panica

La un moment dat, doctorul i-a zis că nu împinge suficient de tare, iar copilul nu înaintează. Atunci a intrat în panică și a început să respire haotic.

Moașele au ajutat-o să se calmeze: una dintre ele i-a zis să se concentreze asupra ei, să se uite în ochii ei, să se calmeze și să faca ce-i zice – adică, atunci când vine următoarea contracție, să împingă cât de tare poate, că altfel suferă copilul. Expresia “suferă copilul” a motivat-o.  Cealaltă moașă i-a băgat niște oxigen pe nas și atunci și-a mai revenit și s-a pus pe treabă!

Și a venit Lara…

A simțit cea mai mare ușurare din lume când a auzit-o plângând. Au luat-o și au pus-o pe o masă lângă masa de nașteri, iar Elenei i-au adus-o dupa 2-3 minute. I-au pus-o în brațe, o asistentă a întrebat-o dacă vrea să-i facă poze cu telefonul, a zis da. (Din păcate, a pierdut pozele acelea – primele.) Apoi au luat copilul la neonatologie, iar Elena a rămas acolo, la cusut.

Dupa expulzie, doctorul îi scosese placenta, un alt moment destul de dureros, iar apoi au început cusaturile. Expulzia a durat jumătate de ora, cusăturile de după încă o ora. A fost cu atât mai neplăcut cu cât îi făceau regulat injecții cu anestezic.

Cu ce gând a rămas?

După ce a născut, doctorul a anunțat-o că, dacă Lara ar fi fost un pic mai mare, nu ar fi reușit să iasa, pentru ca e mică în bazin – a fost însă prima oara când îi menționa acest detaliu. Elena s-a îngrozit la ideea că ar fi folosit forcepsul, cu atât mai mult cu cât întreaga sarcină, la fiecare consultație, i s-a spus că bebelușul e un pic prea mic.

Dar, în afară de acest lucru, nașterea i-a rămas Elenei ca o amintire frumoasă, frumoasă, frumoasă.

 

Cum a fost nașterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul nașterii așa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povestește-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], și, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai și câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem și să le publicăm odată cu articolul! Mulțumim!


Pentru că ne dorim să îți oferim materiale și experiențe care să îți îmbogătească viața de părinte, am creat un scurt chestionar care să ne ajute în acest sens. Completarea lui poate dura până la 8 minute. Și pentru că apreciem fiecare minut pe care ni-l acorzi, punem la bătaie 30 de cărți de parenting. La sfârșitul chestionarului lasă-ne adresa ta pentru a te înscrie automat în tombolă!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()