O cititoare din Râmnicu Vâlcea ne-a scris povestea de naștere naturală a băiețelului ei, la Maternitatea din oraș. Experiența ei a fost, pe alocuri, dureroasă, dar nu neaparat din cauza nașterii, ci a interacțiunii cu unele dintre cadrele medicale. Redăm mai jos povestea de naștere, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
”Experiența nașterii mele a fost una destul de traumatizantă. Pe tot parcursul sarcinii am fost monitorizată de un medic ginecolog care, din păcate pentru mine, nu a mai făcut gărzi la Maternitatea din Râmnicu Vâlcea, însă mi-a recomandat să merg totuși să nasc acolo, cu un alt medic cu care m-a pus în legatură ulterior. Trauma începe de aici, deoarece mă obișnuisem cu dânsul și aveam încredere deplină în el, încredere pe care o am în continuare și îl recomand cu drag.
Medicul a decis nașterea fără să am semne de travaliu
Pe 12 septembrie, a avut loc ultimul control, zi în care am și discutat despre medicul la care urma să merg. Planul a fost să merg pe 19 septembrie să mă întâlnesc cu medicul respectiv. Însă nu a fost chiar după plan, deoarece dimineața, când am ajuns la spital, medicul m-a controlat și a decis că atunci trebuie să nasc, cu toate că nu aveam simptome de travaliu.
La ora 11.00, am fost dusă în sala de nașteri, unde mi-au fost făcute câteva perfuzii și injecții pentru dilatare. Până la ora 14.00 nu am avut nimic, așa că am fost trimisă într-un salon să aștept până începe travaliul. Pe la ora 16.00, au început ceva dureri ușoare, care, treptat, au crescut în intensitate, moment în care am fost din nou dusă în sală pentru monitorizare. Am fost singură pe tot parcursul acesta, deoarece soțul meu nu a avut voie să intre cu mine. De aici a început cu adevarat trauma, deoarce unele cadre medicale se comportau foarte urât cu pacientele, automat și cu mine.
Au refuzat să-mi dea orice fel de medicație
Însă medicul și o asistentă, care au venit ulterior la mine, au fost foarte amabili, doamna asistentă chiar m-a ținut de mână și m-a susținut în travaliul care, pe la ora 18.00, a devenit extrem de dureros. Am rugat să mi se facă o anestezie sau un calmant, însă nu era niciun anestezist în acel moment în spital, așa că am suferit toate durerile fără medicație.
A venit momentul în care simțeam nevoia să împing, însă mi s-a spus că nu e momentul și să am puțină răbdare. Ceea ce m-a derutat a fost faptul că nu mi s-a oferit nici măcar o bucată de vată din spital, ci totul a trebuit să fie adus de mine. În concepția mea, nașterea trebuia să fie altfel, însă a fost extrem de chinuitoare pentru mine din cauză că mi-a fost indusă, iar corpul meu nu era pregătit pentru așa ceva.
Am leșinat în drum spre sala de nașteri
În sfârșit, a venit ora 19:30, iar medicul a decis că este momentul să merg în sala de naștere. Nu pot să vă zic cum am ajuns acolo, deoarece mi-am pierdut efectiv cunoștința și mi-am recăpătat-o în momentul în care am început să împing și să simt presiunea provocată de coborârea bebelușului.
Vreau să precizez faptul că în tot acest timp o asistentă împingea cu cotul în burta mea, ceea ce m-a lăsat cu un șoc. După 30-40 de minute, a venit în sfârșit pe lume băiețelul meu Lucas, care, din păcate, din cauza presiunii care a fost pusă pe noi, s-a născut cu un hematom, iar eu am avut destul de multe complicații. Cu toate acestea, aș alege să nasc tot natural și altă dată, deoarece mi-am dovedit mie că sunt o femeie puternică”.
DISCLAIMER
Povestea prezentată este scrisă integral de cititoarea Totul Despre Mame și reprezintă exclusiv punctul de vedere al autoarei. Este o expunere subiectivă a unui moment trăit de cititoarea noastră, iar Totul Despre Mame nu își poate asuma veridicitatea relatarii mămicii.
