Poveste de naștere prin cezariană la 23 de ani. ”Am simțit pentru prima dată cum e să plângi de fericire”

poveste de naștere prin cezariană
O naștere frumoasă depinde, în mare măsură, și de căldura și empatia personalului medical.

Cititoarea noastră de 23 de ani a dorit să împărtășească o poveste de naștere prin cezariană, impresionată fiind de modul exemplar în care s-au purtat cu ea cadrele medicale și personalul spitalului. Vestea că este însărcinată i-a adus multe emoții, mai ales că nu era căsătorită încă și nu știa cum vor reacționa părinții ei. Redăm integral mai jos povestea scrisă de mămică.

”Am 23 de ani, iar anul trecut în luna august am aflat că sunt însărcinată, asta după ce mi-a întârziat menstruația și am făcut un test de sarcină. În ziua respectivă eram atât de speriați, eu și prietenul meu, deoarece nu eram căsătoriți încă (urma să facem cununia civilă) și nu știam cum vor reacționa părinții.

În ziua următoare mi-am și făcut programare la un medic ginecolog care lucra și la spital. După o săptămână, am început să am scurgeri maronii, dar nu foarte abundente, însă m-am speriat foarte tare, așa că am mers la spital, la Urgențe, unde era de gardă chiar medicul la care aveam programare. După ce mi-a facut ecografie, mi-a dat tratament și am plecat acasă, urmând ca acele scurgeri să înceteze.

Copilul s-a născut cu o lună mai repede

Vreau să vă zic că am avut parte de o sarcină foarte ușoară, fără grețuri, nu am vomitat nici măcar o dată. Exista un singur lucru de care îmi era frică: nașterea! Fiind prima sarcină, nu știam ce mă așteaptă, îmi era frică de acele dureri despre care tot auzeam.
Lunile au trecut foarte repede, termenul îl aveam la începutul lui aprilie, dar bebelușul meu a vrut să vină mai repede (spre sfârșitul lui martie).

Era într-o vineri seara când mi s-au rupt membranele. Mi-am anunțat medicul și am mers la spital pentru internare. M-au consultat, au monitorizat bătăile inimii copilului și  contracțiile, care, de fapt, nu erau. Nu aveam nicio durere, deși membranele erau rupte. Noaptea a trecut foarte repede, eu eram pe de-o parte speriată, pe de altă parte aș fi vrut să nasc cât mai repede să îmi văd bebelușul.

Documentează-te ca să știi cum să te descurci când devii mamă. Îți recomandăm ”Ghidul pentru alăptare””Cartea Bebelușului” și ”Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușului”.

Membranele rupte, dilatare zero: naștere prin cezariană

Dimineața următoare mi-au pus perfuzie cu oxitocină pentru a mă dilata, dar a fost în zadar. Pentru că trecuse mult timp de când aveam membranele rupte iar eu nu mă dilatam, medicul de gardă a luat decizia să îmi facă operație de cezariană, pentru că exista deja riscul de infecție și ar fi putut afecta copilul.

Așa că la ora 11.30 am simțit prima oară cum e să plângi cu adevărat de fericire. Atunci s-a născut băiețelul meu, cel care îmi face fiecare zi mai frumoasă. Toată perioada cât am fost internată medicii și asistentele s-au comportat ireproșabil cu noi, și asta fără să le dau mită (pentru că am auzit că mai nou așa se face). Există și persoane care își iubesc meseria, iar eu, în spital, am avut ocazia să cunosc câțiva oameni frumoși și deschiși la suflet”.

Cum a fost naşterea ta? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Ai și tu o poveste de naștere prin cezariană sau naturală pe care vrei să o împărtășești? Scrie-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()