Poveşti de naştere: Alexa, Darius şi o cezariană

povesti-de-nastere-alexa-totul-despre-mame

Nașterea prin cezariană a lui Darius

Darius s-a născut cu două săptămâni înainte de termen, cu o saptămână înainte de data programată pentru cezariană. A avut 2.800 kg.

Sarcina Alexei

Alexa a mers la muncă până în luna a opta, iar lunile șase și șapte i s-au părut cele mai bune pentru sport și yoga pentru gravide. A mers și la nutriționist de la început, deși cei din anturaj nu o încurajau deloc, a simțit nevoia să respecte un regim care să nu îi aducă prea multe kilograme (14 în toată sarcina), ci o nutriție optimă pentru copil. (Așa a ajuns să mănânce pește de două ori pe săptămână, deși nu îi plăcea prea tare, dar era bine pentru copil.)

Sarcina a fost o perioadă care i-a priit, mai puțin ultimele două săptămâni, cu atât mai grele cu cât nu se aștepta ca totul să se complice. În luna a noua mergea la control în fiecare săptămână. Vineri, când a vazut-o doctorița, i-a spus că bebelusul nu mai creștea suficient în burtă, și că ar fi mai bine să facă operația chiar în ziua aceea. Fiind însă vineri, s-a gandit să mai câștige totuși două zile până luni. Exista însă posibilitatea să se declanșeze nașterea în week-end… Cu gândurile astea s-a întors Alexa acasă.

Travaliul

Sâmbătă seara, dupa o zi întreagă în care s-a plimbat prin mall-uri cu soțul (ultimele pregătiri de “nesting”) au început contracțiile la jumătate de oră. Nefiind sigură dacă sunt contracții adevarate sau false, au așteptat vreo trei contracții, timp în care soțul devenea din ce în ce mai neliniștit. Alexa i-a dat un mesaj doctoriței care i-a spus să meargă la camera de gardă și dacă e cazul va veni și ea pentru operație.

Au pornit spre spital la ora 21.30 și tot ce-și aduce aminte Alexa de pe drum sunt gropile dintre Titan și Grivița, pe care le-a simțit din plin, crezând că naște pe drum. Drumul părea interminabil. Până a ajuns la spital contracțiile erau deja mai dese, la 20 de minute. Nu i s-a rupt apa însă.

La spital, doctorița care era de gardă i-a zis că bebelușul nu mai poate aștepta până luni – vrea deja să iasă. Așa că și-a sunat medicul, care a venit în scurt timp. La fel și prietenii apropiați, care nu au vrut să rateze momentul.

Nașterea lui Darius

Totul s-a desfășurat apoi pe repede inainte: au dus-o în camera preoperatorie, unde au monitorizat contracțiile. Pe rând au venit asistenta, anestezista și doctorița care i-au explicat Alexei cum va decurge totul. A durat cam o oră până la operația în sine, și Alexa își aminteste că îi era foarte sete, însă nu avea voie să bea apă pentru că urma anestezia. Avea buzele atât de uscate, încât anestezistei i s-a făcut milă și i-a dat un pahar pe jumătate plin cu apă.

Rahianestezia nu a durut, însă Alexei îi era foarte frig în sala de operații. Tremura și nu se putea controla din tresarit, probabil și din cauza fricii ascunse și-a adrenalinei.

A ales deci anestezie parțială, la care ești trează și auzi tot ce se petrece în jur. Povestește că, fiind fană Grey’s Anatomy, își imagina că totul se va întâmpla ca-n serial – nu a fost prea departe de adevăr. Cele două doctorițe erau puse pe glume – și-a dat seama că făceau glumele astea pentru ca ea să se relaxeze. În sala de operații se auzea muzică clasica: Darius a venit pe lume la ora 23.37 pe O sole Mio. Țipatul lui Darius  amuzat-o pe doctoriță: “Asta e țipăt de muzica rock, nu de Pavarotti” – dovadă că-i seamănă Alexei din prima clipă.

Unul dintre motivele pentru care Alexa a ales să fie trează în timpul operației a fost tocmai pentru a-l vedea și simți imediat pe micul locatar din burtă. Dupa ce l-au scos și “verificat”, asistenta l-a adus lângă fața ei, pe obraz, ca să-l atingă timp de 30 de secunde. Chiar daca nu a simțit acel sentiment de apropiere despre care vorbesc mamele, mirosul bebelușul ei i-a creat “dependență” instant.

Viața după cezariană

Alexa a petrecut prima noapte la Terapie intensivă, conform protocolului. S-a trezit din 3 în 3 ore, cu gândul la micul Darius, căutând mirosul acela. Îi promiseseră că îl vor aduce peste noapte, însă cum nu i l-au adus în vizită până dimineața, s-a speriat un pic. I-au explicat apoi că bebelușul a avut nevoie de o perfuzie. Nimic grav, din fericire.

Pentru că era singură în salon și era prima ei experiență de naștere, căldura personalului medical și atenția lor au fost esențiale pentru ca noaptea și următoarele zile să treacă foarte usor. “E foarte important să nu țipe o asistentă la tine în momentele în care nu te poți ridica din pat și să îți explice cu grijă cum să ții copilul la sân.”

A stat 3 zile și 3 noapți în spital (procedura standard), timp în care noaptea Darius stătea în salonul bebelușilor cu asistentele. Alexa nu regretă că nu a ales să stea și noaptea cu bebelușul în cameră, deși îi era dor de el s-a bucurat de puțina odihnă pe cât posibil: după operație abia a reușit să doarmă pe spate câteva ore, darămite să se ridice să ia copilul în brațe pentru a-l hrăni. Un alt motiv: avea motivația să se ridice din pat ziua ca sa îl viziteze ea pe bebe și să îl aducă în camera ei. Mișcarea i-a făcut foarte bine pentru refacere.

Baby blues

Mi-a povestit că în perioada de după “te ucide durerea” și ești frustrată de faptul că nu poți nici macăr să ții în brațe bebelușul fără să ți-l aducă cineva. “Cred că nu poți să conștientizezi nimic în momentele acelea” – însă a înțeles că, de fapt, îți trebuie timp să te obișnuiești cu bebelușul tău pe zi ce trece. O zi de 24 de ore poate parea foarte lungă.

Acele zile de depresie au surprins-o pentru că nu era separarea de care auzise că ar aduce baby blues, ci un sentiment de sufocare, că nu se va descurca să îl crească. Prima noapte acasa a fost testul suprem. Din fericire bebe n-a plâns, dar se trezea din oră în oră să mănânce sau sa fie schimbat.

După prima noapte Alexa s-a trezit cu un atac de panică, “ai impresia că viața ta nu mai e a ta deloc și că nu mai ai control – tot ce faci depinde de el. E o gândire egoistă de care nu poți scapa, chiar și pentru câteva momente”.

Într-adevăr, în primele două săptămâni nu a avut alte preocupări. Au început apoi să iasă la plimbare – era noiembrie.

Revenirea

Și-a revenit după câteva zile de baby blues, după ce s-a obișnuit cu copilul, cam în două săptămâni – avea nevoie de timp ca să își reorganizeze viața. Acum adoră programul pe care și l-au făcut împreună și nu l-ar schimba pentru nimic în lume.

De ce cezariană?

Alexa nu are niciun regret legat de felul în care a născut, i-a plăcut nașterea lui Darius. Alesese cezariana din cauza fricii de naștere naturală: pentru că “la nașterea naturală nu știi niciodată ce-o să se întâmple”.  Avea și o scuză medicaIă: i se recomandase cezariana și pentru că ea s-a născut cu luxație congenitală de șold și se putea ca și bebelușul să aibă această problemă.

În timpul operației, Alexa a aflat și că avea placenta previa, cu atât mai mult s-a bucurat că a ales cezariana.


Pentru că ne dorim să îți oferim materiale și experiențe care să îți îmbogătească viața de părinte, am creat un scurt chestionar care să ne ajute în acest sens. Completarea lui poate dura până la 8 minute. Și pentru că apreciem fiecare minut pe care ni-l acorzi, punem la bătaie 30 de cărți de parenting. La sfârșitul chestionarului lasă-ne adresa ta pentru a te înscrie automat în tombolă!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()