Poveşti de naştere: Victor a ales altfel!

Mi-am dorit foarte mult să îl nasc pe Victor natural. Mi se părea normal să fie așa. În jurul meu auzeam, în majoritate, zumzete pro cezariană: “știi când scapi”, “nu te chinui jumătate de zi”, “e mai scump, dar mai ușor”.

La început mă indignau, apoi le-am ignorat. Mă gândeam la bunica mea, micuță de statură, plină de energie, care născuse cinci copii și care la cei 80 de ani ai ei arată impecabil, o trăda doar puțină burtică. Nu părea deloc afectată după cinci astfel de momente. Ba din contră! Și apoi, cu firea mea sportivă și băiețoasă, ar fi fost o experiență fantastică de trăit, de luptat cu mine, de testat limite.

Decizia de a naște natural nu era la mine…

Am fost la cursuri de naștere și alăptare, am citit cărți peste cărți despre respirație, despre poziții și masaj în travaliu. Eram complet pregătită. Habar nu aveam că decizia de a naște natural nu era la mine. În nicio carte nu scria că bebelușul meu se poate hotărî într-o zi că vrea altceva. Se poziționase corect, ne simțeam bine amândoi, totul era normal.  Eram în 31 de săptămâni, într-una din zilele mele foarte active, când am simțit o smucitură puternică. M-am speriat, m-a văzut doctorița și am aflat că Victor se întorsese cu 180 de grade. Acum fac haz de necaz și îmi zic că amețise de la atâta stat cu capu-n jos și voia să fie mai aproape de inimă mea. Cu capul în coșul pieptului și cu fundulețul bine poziționat în lateral, făcea acum bicicleta ajutându-mă să-mi descopăr ficații și splina. Burtă mea căpăta tot felul de forme atipice și țuguiate.

„Cezariană, obligatoriu cezariană!”

Așa au apărut primele gânduri negre: cezariană, obligatoriu cezariană. Două săptămâni am căutat și răscăutat ce poți să faci să-ți reîntorci copilul: cum să dormi, ce masaj să îți faci la burtă, ce ai putea să mănânci, ce ceaiuri să bei. O nebunie. Victor era de neclintit și așa a rămas până la final. Resemnată, am zis că măcar să aștept travaliul, să simt o contracție, să văd cum e să ți se rupă apa. Să trăiesc ceva din acel “natural” pe care mi-l dorisem atât de mult. Nimic.

La 40 de săptămâni și 3 zile Victor era tot în vacanță, fără niciun gând să ne “întâlnim”. Cum doctorul meu plecă în concediu pentru o săptămâna, erau puține șanse să nu nasc în intervalul ăsta. Musai voiam să nasc cu ea, am hotărât că asta e. Nimic din ce-mi închipuisem nu-mi era dat să trăiesc. Așa că, într-o zi de minunat început de primăvară, am plecat cu bocceluța la spital. I-am spus doctoriței că mă simț că o văcuță la abator. Au devenit virale vorbele mele. Toate asistentele mă cunoșteau acum și îmi zâmbeau cu subînțeles.

„Timpul era altfel acum, viața era altfel, eu eram altfel.”

Mi-am pregătit rezerva tacticos și cu toate cele necesare m-am dus spre sală de nașteri. Pe traseu am întâlnit viitoare mămici în travaliu, unele respirau greu, altele se plimbau mai mult sau mai puțin îndoite, altele icneau mai tare sau mai încet. Eu, nimic. Mult îmi mai doream să fiu chiar și pentru un minut în locul lor. Mi s-a pus o perfuzie, am mai stat ceva timp, suficient cât să ascult “muzica” celorlate mame și să-mi închipui cum aș fi fost eu. Apoi anestezia parțială și a început distracția. Pe holul spitalului răsuna magnific Edith Piaf. O experiență minunată să naști cu muzică! (La a două naștere am rugat-o pe doctorița să repetăm.) Iubeam acele mâini care “mișunau” cu precizie peste mine, dezvelindu-mi centimetru cu centimetru puiul. Aveam un cerșaf care bloca accesul vizual, dar distingeam ce se întâmplă în sticla lămpii de operație de deasupra doctorilor. Și apoi minunea s-a lipit de mine. O mogâldeață albă, deloc roșie și zbârcită cum mă așteptăm (din nou îmi dădea Victor așteptările peste cap), stătea lângă mine, adulmecându-mă, căutându-mă cu gurița și nasul. Mi-au dat lacrimile. Îmi amintesc că am întrebat “dacă are tot ce îi trebuie”. 🙂 Îl vedeam parțial pe masă cum îl examinau, curățau, aspirau și toate cele, iar eu descopeream altă lume. Timpul era altfel, viață era altfel acum, eu eram altfel. Era perfect sănătos. Eu am rămas, el a plecat și ne-am revăzut a două zi.

Nimic din ce am citit, din ce am ascultat de la alte mămici, din ce mi-am închipuit și chiar am visat, nimic nu te poate pregăti pentru intensitatea trăirilor momentului când îți vezi prima data copilul.

Poveste trimisă pe adresa [email protected] de Anemari Ionescu. Mulțumim!

 

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()