Sarcină cu retard sever de creștere. „Nu vă pot interna! Un bebeluș născut mort dă prost pentru maternitate”

retard sever de creștere
La 27 de săptămâni când s-a declanșat nașterea, fătul cântărea doar 400 de grame și avea malformații.

Cititoarea noastră Elena C., din Slatina, ne-a scris experiența ei cu o sarcină cu retard sever de creștere, urmată de nașterea unui copil mort la 27 de săptămâni, care a lăsat-o pe mamă cu inima îndurerată. Redăm povestea, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:

”În anul 2017 am trecut, împreună cu soțul meu, prin trauma vieții noastre. La câteva luni după ce ne-am căsătorit, a venit și vestea cea mare: eram însărcinată! Am decis ca sarcina să îmi fie urmarită de un medic din orașul nostru, Slatina. Am fost să mi se confirme sarcina, iar medicul s-a bucurat odată cu noi de confirmarea unei sarcini sănătoase.

Am cerut a doua părere și am aflat că situația este gravă

Toate controalele au decurs cum trebuie până pe la 4-5 luni, când copilul a început să nu se mai dezvolte așa cum trebuie. Începuse să rămână în urmă față de sarcină, pe scurt, se pare că a fost vorba de o restricție de creștere severă. Medicul din Slatina nu s-a agitat că bebelușul nu mai creștea în ritmul în care trebuia, ba chiar încerca să mă liniștească, spunând că, cel mult, o să fie prematur bebelușul.

Văzând acestea, am decis să mai cerem o părere și am făcut programare la un medic din Craiova. Zilele au trecut foarte greu până la data consultației din Craiova, unde aveam să aflăm că este destul de gravă situația, medicul trimițându-ne la Maternitatea Filantropia, unde să ni se facă mai multe investigații, pentru a se evalua mai amănunțit situația.

Retard sever de creștere. Șansele unui copil sănătos, nule

Înainte de a merge la București, medicul din Craiova ne spusese că șansele ca eu să nasc un copil sănătos sunt aproape nule. Deși nu primisem veștile pe care le așteptam, cu ochii umflați de plâns și dărâmați de veștile primite, am plecat la București, unde ni s-au confirmat spusele medicului de la Craiova. Lucru care ne-a sfâșiat și mai rău.

Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii AICI.

Între consultațiile de la Filantropia, am fost îndrumați de o cunoștință la Polizu, la o doamnă doctor “sufletistă” (așa a fost caracterizată). Ajunși la aceasta, după consult, ne-a spus sec: „Nu se mai poate face nimic pentru bebeluș. Nu vă pot interna, un bebeluș născut mort dă prost pentru maternitate!” Am plecat de la acel consult dărâmați și sfâșiați complet de durere.

Medicul din Slatina infirma în continuare gravitatea

Între consultațiile la București, în neștiința mea, m-am dus de câteva ori cu ecografiile de la București la medicul din Slatina, care nici măcar nu mai voia să se uite pe ele, ba, mai mult, nega concluziile celorlalți medici care m-au consultat. Între atâtea consultații, sarcina ajunsese la 27 de săptămâni.

Am fost și la alt spital din București, unde medicul la care am fost chiar a abordat problema cu mult profesionalism. Mi-a spus clar că nu se poate pronunța până nu imi face mai multe investigații, abia apoi putem discuta despre ce se mai poate face sau nu. M-a internat și în prima zi mi-au fost recoltate probe de sânge și urină, iar a doua zi am facut ecografie.

Retard sever de creștere. Fetița cântărea 400 de grame

A treia zi aveam să discutăm concret, deși situația era destul de gravă: nu mai aveam lichid amniotic, bebelușul nu mai era hrănit cum trebuie și era în suferință fetală. Mă sfâșia gândul de ce se putea întâmpla, eram conștienta de gravitatea situației. A doua noapte petrecută în spital a fost și cea mai grea.

M-am trezit cu dureri îngrozitoare (aveam să aflu că acele dureri erau de fapt contracții), am rugat o colegă să anunțe asistenta de gardă, care a chemat o rezidentă să mă consulte. După un consult fulger al rezidentei, care s-a albit la față când a văzut că bebelușul se pregătește să iasă.

M-au urcat instant la sala de nașteri, unde, 15 minute mai târziu și câteva țipete, s-a născut, mort, un bebeluș de sex feminin, care cântărea doar 400 g și care avea  malformații. Îmi aduc aminte că eram pe masa de nașteri, paralizată de durerea pierderii bebelușului, și lacrimile îmi curgeau șiroiaie pe obraz, în timp ce o doctoriță rezidentă mă mângaia pe mână încercând să mă consoleze, iar medicul de gardă mă curăța.

Din toată întâmplarea aceasta, m-au marcat câteva lucruri:

  • indiferența medicului de la una dintre maternitățile din București
  • lipsa de asumare a medicului din Slatina
  • privirea soțului meu, sfâșiat de durere și îngrijorat pentru mine.

Au fost clipe groaznice, în care am plâns și am suferit îngrozitor de mult. Dar, după aproape 3 ani, suntem împliniți. Avem o minunăție de baietel în vârstă de 6 luni, care ne-a umplut inimile cu iubire”.

DISCLAIMER:

Povestea prezentată este scrisă integral de cititoarea Totul Despre Mame și reprezintă exclusiv punctul de vedere al autoarei. Este o expunere subiectivă a unui experiențe trăite de cititoarea noastră. Numele maternitilor din București în care a fost internată le-am eliminant, pentru că nu există posibilitatea ca respectivele unități medicale să prezinte un punct de vedere. 

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa contact@totuldespremame.ro, cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()