Cu toţii suntem plini de bune intenţii şi am vrea să ajutăm cu sfaturi, poveţe şi învăţături pe oricine aflat în nevoie. Nu-i aşa că atunci când vezi pe stradă o viitoare mamă te cuprinde mila, grija şi parcă nu te poţi abţine să nu o mângâi matern, desigur, pe burtă? Ba chiar să îi şi pupi burta în semn de drag şi compasiune?
Ei bine, eu am trecut prin asta atunci când un prieten entuziasmat de vestea sarcinii mele mici şi încă nevizibile, în loc să mă felicite, s-a aplecat brusc să îmi pupe burta.
Am înlemnit pentru că a vrut să pupe burta mea, nu copilul, pântecul care nu era deloc umflat, ceea ce m-a speriat teribil şi m-a făcut să pun interdicţie oricui să pună mâna pe burta mea de om. Şi uite aşa am dus-o până la finalul sarcinii cu restricţii de atingere, dar şi cu rugăminţi şi temenele din partea prietenelor curioase să vadă şi să atingă un burtoi cu un băieţoi în el.
Asta a declanşat un alt val de dorinţe pe care le-am avut în sarcină, dorinţe pe care le-am spus oricui care a vrut să mă trateze în mod special.
Lista lucrurilor de nespus şi de nefăcut unei gravide care poate interpreta diferit realitatea începe cu: nu mă mai trataţi de parca aş suferi de ciumă bubonică!
- Nu îi pune gravidei în cap sare! Da, sună ciudat, dar există un mit popular conform căruia daca următorul gest al gravidei este dusul mâinii la nas sau la gură înseamnă că va avea băiat sau fată. Care mai este rolul acestui obicei în zilele noastre, când există ecografia 4 D?
- Nu îi mai analiza forma burţii: dacă e rotundă, face băiat, dacă e ovală, e sigur o fetiţă acolo. Deja devine enervant şi suspect că toată lumea din ţara asta să se priceapă la politică, fotbal şi ghicitul în forma burţii.
- Doar pentru că tu ai avut o sarcină fără greţuri, picioare umflate sau dureri de spate, nu o asigura pe gravida din faţa ta că va avea aceeaşi sarcină uşoară. Dacă sarcina ei va fi greu de suportat, în mintea ei tu vei fi de vină că i-ai prezis ceva light, când realitatea e cruntă. Aşa că să nu te mai miri de ce nu te va mai pune naşa copilului ei.
- Gravida şi medicul ei ştiu dacă va naşte natural sau nu, aşa că tirada de întrebări nesfârşite: „Cum naşti, natural, nu?” şi „Când te-ai programat la cezariană?” o va stresa enorm.
- Nu o zăpăci nici cu tipul, numărul şi momentul analizelor în sarcină. Nu e treaba ta să îi ţii tabelul cu ce analize a făcut, şi mai ales cât au costat ele. Nu tu i le plăteşti, ştii asta?
- Nu îi analiza dieta din sarcină. Ştiu gravide care au avut sarcini toxice şi au fost nevoite să mănânce pâine la fiecare masă ca să nu vomite. Trist, nu? Dar uite că au născut copii sănătoşi şi vioi.
- Nu îi mai spune că e frumoasă, că radiază şi că nu s-a îngrăşat mult, deşi ea ştie mai bine cum stă cu kilogramele, mai ales când a pus deja 20 kilograme în primele doua trimestre. O vei înnebuni şi mai tare şi îi vei şubrezi încrederea de sine. Spune-i, mai bine, că o vei ajuta să slăbească după ce va naşte şi recomandă-i alăptatul la cerere cu care va topi multe kilograme nedorite.
- Nu îi spune că viaţa cu copil e grea, obositoare, ci doar că va fi diferită. Îndulceşte-i perioada asta deoarece frica de naştere e şi aşa prezentă în viaţa ei, n-are sens să îi zugrăveşti un tablou şi mai dramatic.
- Nu eşti mama universală a celorlalţi copii, nu ştii tu cel mai bine când va naşte prietena ta, când şi cum i se va declanşa travaliul, Mai bine dă-i cărţi de specialitate şi fă-i cadou un curs Lamaze care sigur îi va fi de folos şi lasă pentru altă dată prelegerile despre lichidul amniotic sau drumul copilului pe canalul ne naştere.
Si, totuşi, ce să îi spui? Nimic! Doar ascult-o, încearcă să o înţelegi şi fă-o să se simtă bine. Aşa cred că trebuie să se simtă o femeie când se pregăteşte să aducă pe lume un copil: specială şi unică! Nu-i aşa că nici ţie nu îţi plac prelegerile despre sarcină şi naştere?
