Sindromul geamănului dispărut

Sindromul geamănului dispărut a fost pentru prima dată recunoscut în 1945. Acest termen este folosit atunci când, într-o sarcină multiplă, unul din fetuşi dispare în timpul sarcinii. Ţesutul fetal este absorbit de celălalt fetus sau de mamă.

 

Cum se identifică sindromul geamănului dispărut?

Înainte de folosirea ecografiilor, diagnosticul morţii unuia dintre copii era dat de examinarea placentei după naştere. În prezent, prezența gemenilor sau a fetuşilor multipli poate fi detectată încă din primul trimestru. O ecografie ulteriorară ar putea dezvălui dispariţia unuia dintre copii.

Spre exemplu, o femeie îşi poate face o ecografie în a şasea sau a şaptea săptămână de sarcină. Medicul identifică doi fetuşi, iar femeii i se spune că va avea gemeni. Când aceasta revine la medic, nu se simt decât bătăile unei inimi. O a doua ecografie este efectuată, astfel observându-se existenţa unui singur fetus.

Uneori, o femeie poate avea simptome care să indice o pierdere de sarcină, iar la ecografie să se dezvăluie prezenţa unui singur copil în uter.

Sindromul geamănului dispărut a fost diagnosticat de multe ori de când ecografia a început să fie folosită în sarcini. O estimare a frecvenţei indică faptul că sindromul geamănului dispărut apare la 21-30% dintre sarcinile multifetale.

De ce apare sindromul geamănului dispărut?

Cauzele sindromului geamănului dispărut sunt adesea necunoscute. Anomaliile care rezultă din dispariţia unui geamăn par să fie prezente încă de la început, şi nu să se dezvolte sau să apară pe parcurs.

Analiza placentei sau a ţesutului fetal adesea indica anomalii cromozomiale, în timp ce geamănul supravieţuitor este, de regulă, normal. Implantarea necorespunzătoare a cordonului ombilical ar putea fi, de asemenea, o cauză.

Studiile indică mai multe cazuri de sindrom al geamănului dispărut la femeile cu vârsta de peste 30 de ani.

Care sunt efectele sindromului geamănului dispărut asupra mamei şi geamănului supravieţuitor?

Dacă pierderea se produce în primul trimestru, nici fetusul supravieţuitor şi nici mama nu prezintă semne sau simptome. Pronosticul geamănului supravieţuitor este, de regulă, foarte bun, însă depinde de factorii care au condus la moartea celuilalt fetus.

Dacă geamănul moare în al doilea sau al treilea trimestru, există un risc destul de mare ca fetusul supravieţuitor să aibă de suferit. Aceasta ar putea include o probabilitate ridicată de paralizie cerebrală şi o continuare cu riscuri a sarcinii.

Când un geamăn moare după perioada embrionară de gestaţie (8 săptămâni), apa din interiorul ţesuturilor geamănului, lichidul amniotic şi restul placentei pot fi reabsorbite. Acest lucru duce la aplatizarea geamănului decedat datorită presiunii supravieţuitorului. La naştere, fătul decedat poate fi identificat ca fetus compressus (comprimat suficient pentru a fi observat) sau ca fetus papyraceus (aplatizat prin pierderea lichidelor şi a majorităţii ţesutului moale).

Care sunt semnele unui posibil sindrom al geamănului dispărut?

Problemele de obicei apar la începutul primului trimestru. Cele mai obişnuite simptome includ sângerarea, crampele uterine şi durerile pelviene.

Ce îngrijire medicală este recomandată în cazul sindromului geamănului dispărut?

Nu este necesară nicio îngrijire medicală specială, în cazul în care geamănul dispare în primul trimestru. Nici fetusul supravieţuitor şi nici mama nu au nevoie de tratament medical.

Dacă moartea fetală se produce în al doilea sau al treilea trimestru, sarcina poate fi tratată ca având risc ridicat.

Femeile însărcinate ar trebui să apeleze la îngrijire medicală dacă experimentează sângerare, crampe şi dureri pelviene.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()