Sarcina oprită în evoluție, cauzată cel mai frecvent de anomalii genetice. Ce măsuri se impun, explică ginecologul

femeie spital medic

Indiferent de momentul când are loc, pierderea unei sarcini este o experiență traumatizantă, greu de depășit, mai ales atunci când răspunsurile la întrebările care te frământă întârzie să apară.

Sarcina oprită în evoluție este un fenomen des întâlnit și se depistează în timpul unei ecografii de rutină, când nu mai sunt înregistrate principalele semne vitale ale fătului. Sarcina oprită în evoluţie semnifică oprirea dezvoltării fătului în primul trimestru de sarcină, fără eliminarea ţesuturilor fetale, și mai este cunoscută și ca sarcină reţinută sau avort silenţios. După împlinirea celor trei luni, oprirea dezvoltării fetale este cunoscută sub numele de moarte intrauterină. Pentru a afla mai multe despre sarcina oprită în evoluție, despre cauzele ce conduc la acest diagnostic, am stat de vorbă cu doctorul Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în infertilitate.

Nu are simptome, dar se vede la ecograf

Sarcina oprită în evoluție nu prezintă niciun fel de simptom, putând fi observat doar în cadrul efectuării unei ecografii de rutină. La început, sarcina evoluează normal, după care principalele semnele de sarcină dispar, uterul nu se mai măreşte corespunzător, în unele cazuri putând chiar involua. Spre deosebire de un avort spontan, în sarcina oprită în evoluție produsul de concepție nu se elimină, fiind necesară intervenția medicului de specialitate. Uneori, placenta formată continuă să elibereze hormoni, astfel încât cea care poartă sarcina are în continuare simptomele unei sarcini.

Anomaliile genetice, cauza cea mai frecventă a unei astfel de sarcini

Chiar dacă de multe ori este imposibil de aflat care au fost cauzele opririi din evoluție a unei sarcini, cel mai des incriminate sunt anomaliile genetice, mai ales dacă diagnosticul se pune în primele 8-12 săptămâni. Apariția anomaliilor cromozomiale este mai des corelată cu vârsta gravidei, statisticile arătând că după 35 de ani, incidența acestor sarcini oprite în evoluție este mai ridicată decât la femeile sub 35 de ani.

O altă posibilă cauză a acestui diagnostic o reprezintă insuficiența/defectul de fază luteală prin mediul nefavorabil existent la nivelul endometrului, mucoasa ce căptușește uterul. În primul trimestru de sarcină, corpul galben este singurul care generează progesteron, numit și hormon de sarcină. Aceste hormon fiind necesar pentru a pregăti endometrul pentru sarcină, cu alte cuvinte să se îngroașe și să ajute la crearea unui mediu favorabil în uter pentru fixarea și dezvoltarea ovului fecundat.

Alte cauze: hipotiroidismul și hipertiroidismul

În timpul sarcinii, endometrul are nevoie de o cantitate mai mare de progesteron, producerea hormonului fiind apoi preluată de placentă. Atunci când există sângerări în primul trimestru de sarcină, medicii prescriu progesteron tocmai în ideea de a preveni o eventuală oprire în evoluție a sarcinii din această cauză, cu atât mai mult cu cât au mai existat pierderi de sarcină.

Afecțiunile tiroidiene, hipotiroidismul și hipertiroidismul, sunt asociate, de asemenea, cu prezența diagnosticului de sarcină oprită în evoluție.

Tocmai de aceea, depistarea eventualelor disfuncții ale tiroidei înainte de planificarea unei sarcini, precum și respectarea tratamentului scad riscul acestui diagnostic în rândul femeilor cu probleme tiroidiene.

Sarcină oprită în evoluție și afecțiunile uterine

Afecțiunile uterine ocupă și ele un rol important în diagnosticul unei sarcini reținute, cel mai des întâlnite fiind malformațiile uterului – bicorn sau didelf, sinechiile uterine (aderențe), fibromul uterin și nu în ultimul rând insuficiența cervicală.

În acest ultim caz, mai frecvent în ultimele două trimestre, dilatarea prematură a orificiului cervical poate fi prevenită prin intervenția chirurgicală numită cerclaj, prin care se menține artificial închiderea orificiului cervical până în apropierea termenului de sarcină.

Atenție și la diabetul zaharat sau excesul de cafea!

Diabetul zaharat necontrolat crește riscul de sarcină oprită în evoluție. Alți factori de risc sunt diabetul subclinic și diabetul gestațional, dobândit în timpul sarcinii, dar într-o măsură mult mai mică. Infecțiile uterine – toxoplasmoza, variola, rubeola, citomegalovirusul, salmonela, brucela, micoplasma, chlamydia, ureaplasma, diagnosticul de trombofilie, medicamente administrate în primul trimetru de sarcină, excesul de cafea (mai mult de 3-5 căni de cafea pe zi) și fumatul sunt alți factori de risc importanți în diagnosticul de sarcină oprită în evoluție.

În cazul acestui diagnostic, în cele mai multe dintre cazuri, femeile nu prezintă niciun simptom specific, tocmai de aceea este considerat un avort silențios. Mai mult, atunci când placenta continuă să elibereze hormoni, femeia va prezenta în continuare simptomele de sarcină.

Sarcina oprită în evoluție. Cum se manifestă

Atunci când semnele unei sarcini oprite în evoluție există, unele femei pot constata că oboseala, stările de greață și somnolență, tensiunea resimțită la nivelul sânilor au dispărut, iar altele pot avea scurgeri vaginale de culoare maronie sau roşiatică. Ecografia fetală este cea care pune diagnosticul de sarcină oprită în evoluție împreună cu valorile gonadotropinei corionice umane (HCG), al cărui nivel nu crește așa cum ar trebui (în mod normal, valorile acestui hormon se dublează la fiecare 48-72 de ore).

În cele mai multe dintre cazuri, țesutul fetal se elimină singur, crampele și sângerările vor porni de la sine în câteva zile. În cazul în care nu se dorește așteptarea eliminării naturale, se poate opta pentru terapie medicamentoasă pentru a stimula contracțiile. Dacă vârsta gestațională este mai mare de 12 săptămâni, eliminarea țesuturilor este dificilă, caz în care se face chiuretaj pentru a preveni apariția altor complicații.

Dacă există un istoric de mai mult de 2-3 pierderi de sarcină, se recomandă consultul unui medic specialist în infertilitate.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()