Sex după naştere

(Sau cum NU am făcut sex, deşi ne-am fi dorit)

Acest text ar fi trebuit să reia vechea discuţie despre sexul după naştere: probleme în paradis sau nu? Însă, gândindu-mă la câte s-au spus deja pe această temă, m-am gândit că este mai util să vă povestesc despre cum am tras noi de timp până să ne reîncepem viaţa sexuală după apariţia bebeluşului. În felul acesta, cei care trect prin ce am trecut noi nu se vor mai simţi singuri şi ghinionişti şi vor vedea că nici ceilalţi nu stau mai bine la capitolul sex după naştere. Deşi nu e uşor să recunoşti că ai făcut vreodată sex (chiar dacă ai un copil, cu siguranţă există o categorie de cititori care speră că el a apărut printr-o concepţie imaculată, a doua din istorie – părinţii tăi), există un lucru pe care ţi-e şi mai greu să-l admiţi: că NU ai făcut sex. Despre acest lucru vă voi povesti eu… (Pentru Luca cel care peste ani va citi acest text: dragul mamii, acum că ai aflat, da, şi părinţii tăi au făcut sex! Ne cerem scuze, dar asta e!)

La începutul sarcinii, medicul ne-a spus: “Copii, fără sex sportiv!” Am dat din cap, neştiind ce înseamnă asta. După ce am analizat timp de câteva săptămâni această sintagmă, am decis că mai bine răruţ spre deloc, ca nu cumva să facem rău copilului. Unul dintre noi, nu spun care, era setat mental că nu va mai face sex timp de şapte luni, incluzând şi perioada de după naştere. Printr-o ecuaţie de gradul 3, celălalt a ajuns la concluzia că vor trece mai mult de şapte luni, poate chiar 10, până să ne reîntâlnim în dormitorul conjugal care servea, pe atunci, drept sufragerie, birou şi spaţiu de luat masa, căci locuiam într-o garsonieră. Nu ne convenea, dar ce era să facem? Mai bine niște viitori părinţi un pic dezechilibraţi, dar cu un copil sănătos.

Spre sfârşitul sarcinii, în ultimele zile, când începusem să nu mai suport să am mâinile umflate, să am dureri de spate şi îmi doream să nasc mai repede, îmi încolţise ideea de a grăbi natural declanşarea travaliului. Cum, natural? Printr-o partidă de sex. Pe forumurile de mămici se zvonea că un act sexual poate şterge colul uterin, datorită prostaglandinelor din spermă. Aşa că m-am perpelit o zi întreagă până să vină soţul meu de la serviciu, îmi făcusem planul de bătaie care consta într-un neglijé. Însă, când m-am văzut în oglindă, o fata mică şi umflată cu o burtă de 39 de săptămâni, deloc sexi şi apetisantă, cu un neglijé care aducea mai mult a cravată, mi-a trecut cheful. Deci, am zis pas sex, pas descărcare hormonală.

Am născut şi dintr-odată aveam o grijă care făcea să pălească orice altceva în jurul ei: apăruse Luca. Copilul ne vlăguia de toată energia, trăiam ca pe o bandă de alergat, abia aveam timp să facem un duş rapid de 45 de secunde, darămite să ne mai gândim la o apropiere intimă care să semene a sex… Cumva, vremurile romantice ale relaţiei noastre păreau de mult apuse, încuiate în Mezozoic, iar imaginea noastră, unul gol în faţa cealuilalt, era de-a dreptul hilară. După două luni de la naştere, soţul meu era sătul de mine şi de băile mele de aer pentru sânii răniţi de la alăptat mult, la cerere. Cum să îi mai par atrăgătoare, când sub ochii lui eu defilam doar cu copilul atârnat la sân? Eram mereu obosită, încercănată, cu hainele pătate de lapte, nu prezentam niciun interes sexual, îmi ziceam, uitându-mă pe fugă într-o oglindă mică cât să nu observ dezastrul. Ultima mea grijă era sexul. Nici vorbă de libido, eu eram bombardată de hormoni, dar nu din ăia buni pentru sex.

În plus, copilul dormea cu noi în pat, aşa că zero intimitate. Bine, uitam ceva esenţial: ne mutasem dintr-o garsonieră într-un apartament de trei camere unde puteam inventa ce jocuri voiam noi, unde copilul nu avea cum să dea peste noi pentru că încă nu se deplasa şi unde ne puteam refugia cât timp cel mic îşi făcea somnul. Încet, încet, am început să vorbim şi despre alte lucruri în afară de bebeluş şi am atins subiectul fierbinte: noi ştim să mai facem sex? Oare o să se mai întâmple asta pana ajunge Luca la grădiniţă? Sau măcar la facultate? Aşa am aflat că soţul meu mă vedea mai frumoasă decât oricând şi că îşi făcea planuri cu mine în fiecare seară, însă când mă vedea cât eram de obosită, nu îndrăznea să deschidă subiectul.

Planul primei încercări de a ne relua viaţa sexuală a fost cam aşa: îl culcăm pe Luca în 10 minute, noi ne destrăbălăm cu un masaj şi cu un pahar de vin roşu, mă rog, eu cu vreo două guri de vin, şi ne apucăm de treabă. Cum au stat în realitate lucrurile: Luca a adormit după o oră, eu am ieşit din dormitor nervoasă şi cu un mare chef să mă cert cu soţul meu care adormise de mult şi el pe canapea, iar rezultatul a fost, de fapt, o sticlă de vin roşu desfăcută degeaba şi o restanţă de masaj care şi acum este adusă în discuţie. Mda. Şi asta ar fi trebuit să fie reluarea pasională a vieţii noastre de cuplu…

Nu vă întristaţi, totuşi. Ce a urmat a fost mai bine. La ceva timp după această seară complet ratată, ne-am luat inima în dinţi şi am trecut la fapte. Trezirile dese ale lui Luca au început să ne prindă în cele mai intime momente, când eu mă întrebam ce să fac mai întâi: să alerg dezbrăcată la copil şi să îl readorm sau să pun ceva pe mine? Nici acum nu ştiu cum sa fac.

La voi cum s-a derulat prima partidă de sex după naştere?

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație