Jurnalistul TVR Dorin Chioțea a povestit în detaliu despre drama care i-a marcat familia în urmă cu câteva zile, când băiețelul lui de 4 ani a fost grav accicentat de o mașină. Ambulanța a ajuns după 26 de minute după ce a fost solicitată.
Mai jos, mesajul jurnalistului așa cum a fost postat pe pagina lui de Facebook.
„V-am văzut, v-am auzit, am citit, v-am simțit. Suferințele noastre au declanșat o imensă solidaritate. Oameni din întreaga lume ne-au căutat. Despre unii nu mai știam nimic de zeci de ani, pe câțiva îi consideram dușmani. Mari sportivi, medici cunoscuți, politicieni celebri, universitari străluciți, jurnaliști, personalități etc, dar și mulți necunoscuți, oameni simpli, străini de pe toate continentele întîlniți în călătoriile noastre ne sunt alături.
Victoraș, 4 ani și 9 luni, e internat la Neurochirurgie/ Terapie Intensivă. Are posterior dr o fractură de craniu care i-a prins și baza, o fractură de femur stg, fractură de claviculă dr, fractură de piramidă nazală, escoriații, julituri, tăieturi adânci până la os (pe frunte și la genunchi dr), o arsură pe piciorul drept. E vânăt din creștet până-n tălpi, iar ochișorul stîng e acoperit de un imens hematom cu edem. După cîteva ore de intervenții chirurgicale multiple a rămas imobilizat în aceeași poziție: întins pe pătuț, cu picioarele depărtate cam la 30° – cel stg e gipsat, cel drept e bandajat, unghiul dintre ele e menținut cu o tijă -, cu capul înclinat spre stînga. Abia peste cîteva zile își va putea schimba așezarea. E hrănit cu paiul și cu perfuzii, sedat permanent.
La naiba cu GDPR-ul, scriu toate astea pt a constientiza cat mai multa lume ca orice secunda e pretioasa si orice neatentie poate fi fatala. Dacă toată această suferință cumplită ar putea fi transferată, am lua-o asupra noastră. Dar imensul său noroc e că nu are afectate niciun organ intern, că măduva spinării, coloana vertebrală și creierul sunt intacte după un asemnea șoc teribil. Arhivari și curatori ai atâtor drame și tragedii, medicii de la GA ne-au spus că un asemenea caz este extrem de rar. Sunt nenorociri de neînchipuit după banale căderi de pe trotinete/ biciclete, după alunecări, după pași greșiți făcuți pe trepte.
Accidentul a avut loc în fața casei. Carmen și Vic au venit din oraș, au intrat pe hol să se descalțe. Dar el a țâșnit neașteptat afară după cățelul nostru, direct pe aleea din față, puțin circulată. Pur și simplu, s-a aruncat înspre o mașină condusă de o vecină, care nu l-a observat (probabil nimeni nu ar fi putut). Fiul nostru a fost imposibil de reținut, cu atît mai mult cu cât nu făcea așa ceva. Cred că a intrat cumva în lateral, pe zona dintre oglindă și roată (pe mașină nu există nicio urmă de impact), iar izbiturile au fost puternice la contactul cu asfaltul. I-au sărit pantofii din picioare și căciulița de pe cap, i s-au făcut ferfeniță pantalonașii etc.
Vecina care l-a lovit e în stare de șoc
Femeia de la volan, ingineră și soția unui brav ofițer MApN, este mamă și bunica unei fetițe apropiată de vârstă de Vic. E în stare de șoc, are tot suportul nostru pt că îi înțelegem suferința. Nu am vorbit până acum despre reacția Poliției Române, promptă și profesionistă. Trei echipaje sosite în 3 min (primul în mai puțin de 1 min) au blocat/ izolat străzile, au avut și suportul unui excelent echipaj de Jandarmerie. La indicațiile tinerei dr Ioana Nicolau, 27 ani, au scos trusele de prim ajutor din propriile mașini, au oprit și cerut altor șoferi, au apelat la vecini.
26 de minute până a venit SMURD
În tot acest timp, Ambulanța/ SMURD întârzia. 26 de minute a facut, după cum am spus, de la apel până la sosire. Dacă scădem din acest timp panica soției mele, poate incoerența ei firească din disperare de la conversația cu operatorul 112 și toată procedura de transmitere mai departe, tot rămâne un timp nepermis de mare pentru a accesa un loc din Nordul Capitalei, la 500 m în spatele Casei Presei, la 3-4 km de Arcul de Triumf!!! Sunt 100% convins că nu există, punctual, vinovați pentru așa ceva. Dar Sistemul trebuie reorganizat din temelii.
Pe lîngă rapiditatea venirii forțelor de ordine, am la îndemână 24/24, 7/7 o dovadă simplă: telecomenzile cu care pot accesa din casă firma de protecție și pază BGS, al cărei abonat sunt de un deceniu. În contract scrie că dacă echipajele nu ajung în 2 minute îmi dau banii înapoi pe un an întreg. Mai mult, încurajează folosirea telecomenzilor de două ori pe lună, pt a testa vigilența și rapiditatea agenților.
Am făcut proba de cîteva ori, ba din greșeală au butonat și copiii noștri, și ne-am trezit cu echipajele înconjurînd casa în 45 secunde – 90 secunde!!! Deci, dacă BGS poate, Statul de ce n-ar putea?! Trebuie să poată și pentru asta trebuie să luptăm. E unul din crezurile mele de azi înainte. Pentru asta poate ca e nevoie de ambulanțe mai multe și permanent modernizate, de personal angajat și antrenat, de locații plasate strategic de unde echipajele să fie gata de plecare, de perfecta coordonare intre 112 si TOATE serviciile de ambulantă/ urgentă/ pompieri/ poliție/ protecție, incluzîndu-le obligatoriu si pe cele private.
După #Colectiv am studiat temeinic sistemul austriac gratie prietenului Zsigmond Varga, apoi sistemul italian si am descoperit că acolo intervine la caz cea mai apropiată ambulanță dotată în consecință (indiferent a cui este, decontările cu Casele de Asigurări sunt aceleasi pt toti). De asemenea, pacientul e dus la cel mai apropiat spital care il poate trata, nu contează că este privat sau de stat. Geolocalizarile tuturor echipajelor sunt pastrate in sistem ani de zile pentru eventuale anchete, pentru a se evita suspiciuni si acuze ca au fost preferati din dispecerat unii sau altii la caz. Încă o observație legată de Spitalul Grigore Alexandrescu, unde profesionalismul, empatia și dedicarea corpului medical/ managerial sunt totale. Nu se poate ca, din motive de spațiu, mama să nu aibă unde dormi lîngă copil în multe dintre secții.
E o dramă în multe locuri din țară, e ridicol pentru secolul 21 într-o natiune europeană să îți rupi oasele zile și săptămîni veghind doar de pe un scaun, și acela inadecvat. Managerii și doctorii sunt nevoiți să facă tot felul de scamatorii, să găsească soluții de compromis de li se rup sufletele. Spitalele construite în urmă cu peste 100 de ani ar trebui fie demolate și reconstruite, fie aduse, unde e posibil, la standarde moderne de arhitectură medicală. Nu costă mult!!!! Nu mai vreau să aud această scuză penibilă!!!! România risipește enorm pe tot felul de nimicuri. Investițiile în Sănătate și în Educație nu sunt scumpe, ele se întorc prin faptul că oamenii devin valizi, respectiv inteligenti, și produc pentru societate.
„Viața mea este complet resetată”
Ieri am descoperit ca există un pavilion la GA care trebuie refăcut din temelii. Secțiile au fost mutate, comasate cu altele, risipite prin tot spitalul. Medici chinuiti si fugariti, claie peste gramada, încurcături etc. Ma rog, managerii s-au descurcat (de fapt, verbul asta e o nenorocire pt țărișoară) spre lauda lor, au fost nevoiti! Sunt bani pentru reconstructie si dotari, dar de doi ani niste birocrati ai statului nu au prevazut bani pt costurile de demolare in ciuda apelurilor disperate. Halucinant!!! Si stam asa…, luptându-ne cu inerția unora care nu pățesc nimic pentru neasumare si dezinteres. Începând de marți, viata mea e complet resetata. Reverberatiile si sprijinul extraordinare din jurul dramei copilasului nostru dau mai multa putere vocii mele in spatiul public. O voi folosi de cate ori este nevoie pentru a aduce in atentie nereguli, neconformitati. Pentru a cauta si a gasi solutii, nu neaparat vinovati!”
