Pe larg, despre atelierul de comunicare cu bebelușii „Ghemotoceală cu tâlc”
Vă propun astăzi să cunoaștem două mămici, de formare psihoterapeuți și traineri, care au pus bazele unui proiect interesant, pe numele său de alint Eu, părinte ghemotoc. Mi-a plăcut atât de mult numele, dar și conceptul din spate, încât am decis să stau puțin de vorbă cu mămicile care i-au dat viață. Ioana și Nicoleta pregătesc, printre altele, un atelier destinat viitoarelor mame, în care se va discuta despre tehnici de comunicare cu bebelușul din burtică, tehnici care îi ajută pe părinți să se conecteze cu bebelușul din burtică, să se cunoască, să se descopere și să simtă încă înainte de a se putea vedea.
Cum s-a născut proiectul „Eu, părinte ghemotoc” și cine sunt părinții lui?
Suntem două mămici în spatele acestui proiect de suflet, ambele psihoterapeute și traineri: Ioana Agachi și Nicoleta Căpraru. Proiectul s-a născut din două pasiuni: profesia noastră și noul nostru rol de mămici, pe care am simțit nevoia să le combinăm cumva. Ca psihoterapeuți, noi lucrăm mai mult cu adulți, care vin la noi cu diferite probleme. În procesul lor terapeutic, de foarte multe ori se ajunge la calitatea relației dintre ei și părinți, relație care are un rol important în problemele cu care se confruntă. Nu putem fi perfecți în rolul nostru de părinți, dar, cu siguranță, având resursele necesare, putem să avem grijă de viitorul emoțional al copilului nostru!
Ce își propune acest proiect, cu ce gânduri și speranțe l-ați pus pe picioare?
Eu, părinte ghemotoc se adresează începuturilor relației părinte-copil, și anume din perioada intrauterină până undeva la 2 ani. De ce? Ei bine, pentru că este mai simplu așa și pentru părinți și pentru copii! Baza emoțională a copiilor se construiește încă din burtică, din trimestrul al doilea, și se finalizează, ca „esență”, undeva până în cel mult 18 luni de la naștere, iar aici facem referire la atașament.
Rolul principal și determinant în construirea acestei baze îl are figura de atașament, adică părintele. Cu alte cuvinte, de noi depinde totul. După 18 luni, spre 2 anișori, ar trebui să apară sub o formă sau alta disciplina, și deja se pune problema despre un stil de a fi părinte, care presupune multă coerență.
Eu, părinte ghemotoc este un program de prevenție, care urmărește să pregătească viitorul familiei nou create, să ofere încrederea, siguranța viitorilor și proaspeților părinți pentru a pune baza emoțională a relației cu bebe, în scopul diminuării tensiunilor și crizelor de furie de mai târziu – și ale părinților, și ale copiilor.
Dacă înainte să pleci într-o călătorie te informezi despre locul respectiv, despre cum va fi vremea și îți faci rucsacul astfel încât să fii pregătit pentru toate provocările ce ar putea să apară, la fel te poți pregăti pentru întâlnirea cu bebe și construirea unei relații calde, securizante pentru acesta.
Un alt aspect interesant este că noi nu ne afiliem unui anumit tip de parenting, ci ajutăm părinții să-și găsească și să-și formeze propriul stil, care să îi reprezinte și să le permită să fie autentici în relația cu viitorul lor copil.
Mi se pare foarte interesant atelierul destinat viitoarelor mămici, pentru că gravidele se preocupă foarte mult de sănătatea și integritatea fizică a copilului din burtică, fac analize, teste și ecografii, dar puține se gândesc să încerce o formă de comunicare cu copilul din burtică. Ce anume învață ele în cadrul atelierului?
