Tragedie la piscină. O fetiță de 8 ani a căzut în apă, iar mama și bunicul ei au murit încercând să o salveze. Tragicul sfârșit al celor trei persoane, în numai câteva minute, și multe întrebări fără răspuns legate de această tragedie, dăinuie în East Brunswick, SUA, din 22 iunie.
Informația, apărută inițial în site-ul People.com, a stârnit multe reacții în America. Poliția spune că mama și bunicul din New Jersey s-au înecat, alături de o copilă de numai 8 ani, încercând să-i salveze viața acesteia.
Tragedie la piscină: totul s-a întâmplat în spatele casei
Nisha Patel, în vârstă de 33 de ani, locuia cu familia sa din aprilie 2020 pe proprietatea pe care s-a produs tragedia. După ce copilul a intrat în apă, Nisha și bunicul patern, Bharat Patel (62 de ani) au sărit după minoră din dorința disperată de a-i salva viața, a transmis WCBS, citând autoritățile care au dat publicității această informație.
Conform spuselor locotenentului Frank Sutter, polițist în East Brunswick, cei doi adulți nici măcar nu știau să înoate, dar nu s-au mai gândit la asta atunci când voiau să salveze viața micuței.
Bazinul se afla pe proprietatea familiei încă de la cumpărarea acesteia și avea o adâncime de 3,5 m, dar se pare că exista și o zonă cu o adâncime mult mai mare, și acolo s-ar fi produs tragedia, potrivit unei declarații comune a Parchetului regiunii Middlesex și a Departamentului de Poliție East Brunswick.
Un alt membru al familiei, mătușa fetiței, a asistat neputincioasă la tragicul eveniment, chiar din curtea casei. Ea este și cea care a alertat autoritățile în speranța că cele trei suflete ar mai avea o șansă de supraviețuire. Cei ajunși la fața locului au făcut eforturi disperate pentru a-i resuscita pe cei trei, însă fără succes! Înecul a fost declarat cauza oficială a morții, decesul a survenit accidental, potrivit procurorului și membrilor departamentului de poliție.
Tragedie la piscină: se poate întâmpla oricui
Astfel de evenimente nefercite se pot întâmpla oricui și oriunde în lume. Chiar dacă noi, românii, nu prea avem piscine în curte, mergem la ștrand, la piscina hotelului, în parcurile acvatice. Iată ce ar trebui să știe un părinte responsabil, pentru a evita o tragedie la piscină”
Prima condiție pentru a avea acces la o piscină este ca cel mic să știe să înoate! Cea mai potrivită vârstă pentru cursuri de specialitate este cea de 4-5 ani.
Ce trebuie să știi înainte de a-ți da copilul la înot:
Înotul este o binefacere pentru trup şi minte, îi dă copilului: încredere în sine, perseverenţă, coordonarea mişcărilor, forţă musculară; dezvoltă capacitatea pulmonară şi cardiovasculară.
Avantaje. Dincolo de faptul că este un sport, înotul este indispensabil pentru securitatea copilului. Teoretic, poate fi început la 4-5 ani, chiar dacă puştiul nu poate învăţa şi executa corect mişcările pentru diferitele stiluri de înot decât după 6 ani. Important este să-l încurajezi să nu abandoneze înainte de a reuşi să se ţină la suprafaţa apei şi în locurile unde nu mai ajunge cu picioruşele pe sol. Fără colac şi fără „aripioarele” ajutătoare, da?
Precauţii. S-ar putea ca puştiului tău să-i fie frică de apă. Nu fi decepţionată şi nu-l arunca cu forţa în bazin după primul refuz. Fiecare copilaş se dezvoltă într-un ritm propriu. Nu renunţa, dar ai răbdare şi amână momentul iniţierii micuţului tău. Dacă insişti, s-ar putea să-i provoci chiar un atac de panică şi să-l îndepărtezi pentru mulţi ani de-acum înainte de apă.
Costuri. Înotul nu este un sport costisitor, practic, nu ai de plătit decât abonamentul la piscină. Pentru că „echipamentul”, adică un slip sau un costum de baie, o pereche de papucei şi un halat intră oricum în garderoba oricărui copilaş. Unii instructori cer şi cască, dar nici aceasta nu costă o avere.
Ponturi. De câte ori ai posibilitatea, intră şi tu cu el în apă, jucaţi-vă împreună, Încurajează-l să sară în apă, poate capătă curaj ca să se scufunde. Iar dacă ţie sau lui tati vă este frică de apă, nu-i spuneţi acest lucru juniorului, s-ar putea să îi transmiteţi această fobie.
Tragedia la piscină poate fi evitată dacă….
• Există un salvamar care o supraveghează sau o persoană din familie care știe să înoate și cunoaște regulile de prim ajutor în caz de înec!
• La suprafața piscinei există mijloace de salvare (colace, plute etc)
• Copilul este în permanență supravegheat de o persoană responsabilă.
• Părintele (sau un alt adult) cunoaște regulile de resuscitare cardio-pulmonară.
Resuscitare cardio-pulmonară
Este o denumire destul de „sperioasă”, care nu înseamnă însă altceva decât respiraţie artificială combinată cu masaj cardiac, care au ca scop menţinerea oxigenării şi circulării sângelui cât timp copilul nu respiră şi nu are puls.
Pasul 1. După ce l-ai scos din apă, cu fața în sus, verifică dacă este conştient – scutură-l un pic de umăr sau freacă-l pe spate şi vezi dacă scoate vreun sunet sau se mişcă.
Pasul 2. Dacă este inconştient, strigă după ajutor şi aşază-l pe spate pe o suprafaţă plană şi rigidă (marginea piscinei).
Pasul 3. Ţine-i capul uşor dat pe spate, ridică-i bărbia (poziţia este asemănătoare cu aceea în care încerci să distingi un miros foarte fin). Apleacă-ţi urechea deasupra feţei lui, în timp ce ochii sunt atenţi la pieptul şi burtica lui. Timp de 5 secunde ascultă, priveşte şi simte-l (cu degetele tale pe pieptul lui) dacă respiră.
Pasul 4. Dacă nu respiră, începi cu respiraţia asistată! Menţine aceeaşi poziţie a capului ca la pasul 3, acoperă-i strâns gura şi nasul cu gura ta şi expiră până când vezi (simţi) că i s-a ridicat pieptul. Ai grijă însă cât aer „sufli”! El are plămânii mult mai mici decât ai tăi şi o cantitate mare de aer poate să producă leziuni.
Respiraţiile trebuie să fie lente şi se repetă la fiecare trei secunde.
Pasul 5. Verifică dacă respiraţia artificială este eficientă – pieptul copilului se ridică o dată cu expiraţia ta? Dacă se ridică, continuă respiraţia artificială (o respiraţie la 3 secunde). Opreşte-te la fiecare douăzeci de respiraţii şi verifică pulsul.
Pentru a verifica pulsul sugarilor, ridică-i mâna deasupra capului şi aşază-ţi degetele arătător şi mijlociu pe partea interioară a braţului, imediat deasupra cotului.
Aplică presiune degetelor „detectoare” şi încearcă să simţi pulsul minimum cinci secunde.
Respiraţia artificială se opreşte când copilul îşi recapătă respiraţia.
Dacă pieptul nu se ridică după respiraţie artificială înseamnă că traheea este blocată. Mergi la pasul 3 din secvenţa descrisă anterior: 5 bătăi pe spate, urmate de 5 apăsări pe piept.
Pasul 6. Dacă micuţul nu are puls şi nici nu respiră, el are nevoie atât de respiraţie artificială, cât şi de masaj cardiac. Masajul cardiac se efectuează în acelaşi mod ca şi apăsările pe piept descrise mai sus. Copilul este aşezat pe spate pe o suprafaţă plană rigidă. Mama sau persoana care îi face masajul comprimă pieptul copilului cu două degete (arătătorul şi mijlociul) aşezate pe stern la un lat de deget mai jos de linia imaginară ce uneşte areolele copilului.
Mişcarea imprimată degetelor trebuie să fie verticală. Compresia nu trebuie să depăşească 1-2 cm, iar frecvenţa trebuie să fie destul de rapidă – circa două apăsări pe secundă (frecvenţă de 100 compresii pe minut). Ţii ritmul mai uşor dacă numeri cu voce tare fiecare apăsare. La fiecare cinci masaje cardiace copilul trebuie să primească o respiraţie artificială.
După ce ai repetat acest ciclu de 10 ori (un ciclu este format din 5 masaje cardiace urmate de o respiraţie artificială), opreşte-te şi verifică din nou pulsul pentru 5-10 secunde. Dacă pulsul a revenit şi micuţul tot nu respiră, fă-i în continuare numai respiraţie artificială (una la 3 secunde).
Dacă nu are nici puls şi nici nu respiră, continuă resuscitarea cardio-pulmonară până când îi revine pulsul sau soseşte ambulanţa.
După 20 de cicluri (1 minut de resuscitare) te poţi întrerupe să suni la salvare, în cazul în care nu a făcut-o nimeni între timp.
