Limitele medicale sunt depăşite: transplantul de uter devine realitate și soluție pentru femeile afectate de infertiliatte
Datorită progreselor extraordinare ale medicinei, la ora actuală şansele ca o femeie aflată în imposibilitatea de a procrea să devină mamă sunt în creștere. Tratamente medicamentoase, inseminări artificiale, fertilizări în vitro, acestea sunt căi prin care o femeie îşi poate duce la bun sfârşit visul de a da naştere.
Frontierele medicinei sunt încă o dată depăşite şi pentru femeile care nu au uter sau care au trecut printr-o histerectomie.
O echipă de specialişti de la pluridisciplinarul centru medical Cleveland Clinic se află în pragul unei intervenţii chirurgicale de excepţie care va marca şi o premieră pentru Statele Unite ale Americii: transplantarea unui uter prelevat de la o pacientă decedată în corpul unei femei fără uter, pentru a o ajuta să aibă copii. Pe lista celor din urmă, apte pentru intervenţie, se află nu doar femeile care s-au născut, pur şi simplu, fără acest organ, ci şi femeile care, din pricina unor probleme complicate de sănătate, au fost nevoite să treacă prin operaţia de îndepărtare a uterului sau al căror uter este iremediabil afectat. Operaţiei de transplantare a uterului i se va mai adăuga un tratament medicamentos constant de împiedicare a respingerii noului organ de către gazdă, pentru că întregul proces de adaptare a organismului la un organ străin este unul temporar.
Uterul astfel implantat va putea, în funcţie de dorinţa femeii, să fie căsuță pentru maxim două sarcini. Sarcinile vor fi obţinute prin FIV, deoarece trompele uterine nu vor fi conectate de uter, naşterile vor avea loc obligatoriu prin cezariană, iar după ultima dintre ele uterul va fi ori extirpat, ori lăsat să se atrofieze de la sine. Pentru reuşita totală, pacientele vor beneficia la Cleveland de ajutorul unei echipe complexe alcătuite din medici, psihologi, asistenţi sociali, avocaţi şi specialişti în bioetică.
Pași către succes
Programul de transplant uterin de la instituţia medicală din Cleveland a fost elaborat în parteneriat cu o echipă de medici din Suedia, de la Universitatea din Gothenberg, Aceştia au reuşit, după tentative eşuate, să facă din transplant un succes, primul bebeluş născut în urma acestei intervenţii datând din luna septembrie a anului trecut. Până în prezent, suedezii au reuşit 9 transplanturi de uter (prelevat de la persoane aflate în viaţă şi de multe ori chiar mamele femeilor fără uter), 5 sarcini şi 4 naşteri de bebeluşi sănătoşi.
Paşii care trebuie făcuţi în cazul în care o femeie îşi doreşte acest transplant, iar echipa spitalicească consdera că situaţia ei medicală o recomandă pentru această procedură sunt următorii: stimularea ovariană, ca să se poată produce mai multe ovule, urmată de un proces de fertilizare în vitro, criogenarea embrionilor fecundaţi, căutarea unui donator, implantarea uterului prelevat, aşteptarea unei perioade de un an pentru adaptarea uterului cu noul corp şi vindecarea sa, implantarea embrionilor pe rând, până se obţine o sarcină, continuarea tratamentului de antirespingere a uterului. Pe lângă toate acestea, gravida va fi atent monitorizată pe toată perioada sarcinii, i se va face o biopsie cervicală în fiecare lună pentru a se vedea în ce măsură există posibilitatea unei respingeri a uterului, iar naşterea va fi prin cezariană. Uterul este extirpat după naşterea copilului sau după cel de-al doilea copil şi atunci se va stopa şi tratamentul medicamentos.
Controverse şi riscuri
Deşi pe hârtie lucrurile sunt destul de clare, în realitate întregul proces va fi unul extem de complicat. Pe întreagă perioadă de timp în care uterul transplantat se va afla în noul corp, femeia-gazdă va trebui să urmeze un amplu tratament medicamentos prin care organismul ei să nu respingă uterul. Deşi medicii îl recomandă ca fiind sigur, datele referitoare la efectele pe termen lung ale acestui tratament nu sunt foarte concludente, fiind obsevate pe o perioadă nu tocmai lungă de timp.
În prezent, aproximativ 50.000 de femei din Statele Unite ale Americii se află pe lista posibililor candidaţi pentru acest transplant uterin. Controversele nu au ocolit acest subiect, însă, mai ales că, spre deosebire de alte organe transplantate care au rol de salvare a vieţii pacientului, aşa cum este ficatul, spre exemplu, uterul introdus în corpul femeii care va trece prin această operaţie nu are rolul de a o scoate pe aceasta dintr-un pericol de moarte. Pe de altă parte, în cazul în care ea va rămâne însărcinată, îi va aduce, însă, o sarcină cu risc crescut, copii expuşi la efectele adverse ale medicamentelor ce împiedică organismul mamei să respingă noul uter şi dezvoltarea lor într-un uter prelevat dintr-un corp al unei femei decedate, ceea ce pentru unii dintre potenţialii pacienţi poate fi un motiv de râzgândire.
