Profil de mamă harnică: Izabela Caragea Marinescu, „inventatoarea” Elefănțelului curios

Delia Grigoroiu
Inventatoarea Elefantelului Curios, Izabela Caragea Marinescu Totul despre mame

„Am creat Elefănțelul curios, loc de joacă și afterschool, ca să petrec timp cu copilul meu și să-l pot lăsa să crească în ritmul lui. Și este perfect!”

Izabela Caragea Marinescu, fostă prezentatoare de știri și purtător de cuvânt la Administrația Străzilor, și-a pus în cui cariera și, după ce l-a născut pe Vladimir (2 ani), a luat-o de la zero și s-a transformat în antreprenoare.

A creat Elefănțelul curios, loc de joacă și afterschool, un spațiu de distracție și relaxare, atât pentru copii cât și pentru mame.

Ce făceai înainte să devii mamă?
Pentru că mi-am schimbat total domeniul de activitate, mi se pare că a trecut așa de mult timp de atunci, deși au trecut doar doi ani. O bună perioadă rolul de prezentator de știri mi s-a potrivit ca o mânușă. Au fost vreo șase ani minunați in televiziune – în Iași, timp de trei ani, în timpul studenției la un post local, dar și în București, la un post privat de televiziune. Apoi am simțit nevoia să trec și de cealaltă parte a baricadei, drept comunicator în administrația centrală, apoi cea locală, unde am ocupat poziția de purtător de cuvânt al Administrației Străzilor, de la Consiliul General al Capitalei.

Când sau cum ți-a venit ideea unei afaceri de acasă și de ce o astfel de idee?
Mi-am dat seama, cât am fost în această poziție, că nu sunt un om static, că nu-mi place să stau la birou să semnez hârtii. Apoi, am reîncercat să lucrez din departamentul de știri, după nașterea copilului meu, dar și acest job presupune o prea mare rigoare de program care nu ascultă de nevoile copilului mic, cel puțin din punctul meu de vedere, așa că ideea asta e pe hold deocamdată. Și, cum nu puteam sta degeaba, chiar dacă aveam și jobul de mamă full-time, mai în glumă mai în serios, m-am apucat de treabă pe cont propriu. De ce spun glumă? Pentru că oarecum așa a pornit totul, în sensul că discutam în casă că n-ar fi rău să organizăm un loc de joacă într-o cameră, la noi acasă, pentru că devenise un fel de competiție între bunici – care aduce ce jucărie, erau prea multe! Am zis, totuși, să nu ne punem casa la bătaie, așa că am căutat un spațiu și am găsit unul foarte aproape de noi: o casă frumoasă, cu spații generoase, la parter, etaj și mansarda, chiar și o curte.

Numai că nu ne-am îndurat să dăm nimic din ce era al copilului, așa că ne-am pus pe amenajări și achiziționări de jucării, pentru alți prichindei de data asta, pentru că am plecat de la o nevoie reală: nu exista un club pentru copii în sectorul 4 unde locuim. Sau cel puțin, nu exista un loc care să ofere loc de joacă, kids parking, afterschool, activități creative, sport/dans pentru mămici, petreceri pentru toate vârstele de copii (1-13 ani). Și uite așa s-a născut Elefănțelul curios, locul ideal unde chiar și băiețelul meu poate petrece timp de calitate la serviciu, la mami. Eu am întâlniri, fac și analizez oferte, iar el se joacă sau participă la diverse activități educative. Ca să nu mai vorbim că am unde să-i fac petrecerea de ziua lui, fără sa-mi fac griji că pot strica ceva!

Nu ți-a fost teamă să lași un venit cât de cât cert pe un viitor incert din punct de vedere financiar?
Îmi e teamă și acum pentru că suntem încă la început, iar investiția e departe a fi amortizată, ce să mai vorbim de profit! Dar sunt convinsă că merită și că va da roade, iar faptul că atâția părinți sunt plăcut impresionați și receptivi la ce le oferim noi, faptul că ne trec pragul din ce în ce mai mulți copii care revin deja cu regularitate, e încurajator pentru mine și știu că venitul va fi unul foarte sigur în viitorul apropiat.

Care a fost bugetul pe care l-ai alocat începerii unei afaceri proprii? A avut de suferit bugetul familiei?
Nu ne-am fi pus în pericol bugetul familiei, mai ales când vine vorba de siguranța unui copil, a cărui creștere vine cu o mulțime de evenimente neprevăzute. Am avut de plătit chirie în avans pentru câteva luni, pentru un fel de confort psihic pentru perioada de început, când te aștepți să nu meargă totul ca uns, apoi alte câteva mii de euro investite în amenajare și dotare.

Care au fost primele reacții din partea celor apropiați când le-ai povestit de ideea nebunească de a începe ceva nou, pe cont propriu?
Cel mai receptiv a fost soțul meu, care m-a susținut foarte mult la începutul asta de drum. Și asta pentru că el însuși are o afacere pe cont propriu și știe că, pe lângă multele bătăi de cap, asta ne asigură și libertatea de care avem nevoie mai ales în creșterea copilului și a tinerei noastre familii. Au mai fost și câteva persoane reticente în jurul meu, care credeau că așa mă voi izola și nu voi mai socializa, ca atunci când mergeam la serviciu. Ba din contră, aș zice, simt că sunt mai activă, pentru că vin în contact cu foarte multă lume, din diferite domenii, persoane frumoase și creative, de la care am de învățat mult. Nu discut doar despre schimbat scutece, chiar dacă businessul meu e legat de copii. 

Care sunt pentru tine avantajele și dezavantajele statutului de mamă care lucrează de acasă?
Nu o să romanțez aici cum am mai auzit de multe mame cu statut de WAHM (working at home mother). Nu, nu e ușor deloc să lucrezi de acasă. Mai ales când ai de răspuns la mailuri sau la telefon, iar copilul și-a propus să nu doarmă fix în ziua aia, ba mai mult să și țipe când vede că o secundă nu i-ai dat atenție. Avantajul este însă că n-ai cui să dai notă explicativă, pentru că există în fiecare zi un miez de noapte în care îți poți face liniștită treabă. Dar nu îmi fac absolut toată treaba doar cu copilul după mine. A trecut de doi ani și începe să-și revendice singur teritoriul, să vrea să petreacă timp și în afara universului nostru de mamă-fiu. E foarte fericit și când se joacă cu altcineva, ba chiar am ajuns la performanța de „Pa, mama!” când trebuie să plec la o întâlnire în afara clubului. De fapt, asta mă bucură teribil, că am avut șansa de a-i putea acorda copilului meu timp, că l-am putut lăsa în ritmul lui, că nu l-am bruscat deloc, lăsându-l singur doar pentru că așa îmi cerea șeful. Asta a fost tot ce mi-am dorit și astăzi asta am și mă bucur copilul meu crește lângă mama lui. Și este perfect!

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa