„Când am primit o pernă de alăptat m-am uitat la ea ca la opta minune a lumii şi m-am hotărât să ofer această minune şi altor mămici.”
Da, da, să ştiţi că nu este numai o figură de stil: oricine a trecut printr-o sarcină ştie că cea mai bună prietenă a unei gravide este o pernă confortabilă care s-o ajute să doarmă bine noaptea, iar cea mai bună prietenă a unei proaspete mămici este o pernă de alăptat care să-i fie alături în primele luni ale noii ei vieţi. Maria Băluţă, mama lui Vlăduţ, face cele mai de încredere Perne de alăptat la care am putea visa. Maria face şi bijuterii, dar aceasta e o poveste despre care citiţi în rândurile de mai jos.
Ce făceai înainte să devii mamă?
Înainte de a apărea Vlad în viaţa mea, acum doi ani, făceam achiziţii publice pentru o firmă distribuitoare de echipamente medicale, deşi pregătirea mea profesională este în domeniul psihologiei. Lucram câte 10-12 ore pe zi, iar când venea vorba despre copii, ridicam sceptic din sprânceană şi juram că eu imi voi creşte spartan fiul.
Dar se pare că Vlad a venit pe lume cu alte planuri nu doar pentru el, ci şi pentru noi, pentru că încă de când era în burtică a început să bată vântul schimbării în familia noastra.
Cu Vlad în burtică am pus prima oară mâna pe un cleşte de bijutier, pe câţiva metri de sârmă argintata şi un pumn de mărgele. A fost la început un hobby, care ulterior a prins aripi, devenind de ceva vreme proiectul care se cheamă Roua de Argint. Sârma argintată a lăsat repede locul sârmei de argint, margelele pietrelor semipretioase şi pretioase, iar soţul meu a fost cel care a dus proiectul comun la un alt nivel deoarece cursul pe care l-a urmat la Şcoala de Bijuterie Contemporană a lui David Sandu a scos Roua de Argint din zona amatorismului şi a handmade-ului, ducând-o în cea a bijuteriei contemporane din România. Ei bine, până să se nască Vlad, aceasta a reprezentat şi pentru mine latura strălucitoare, interesantă, creativă a vieţii mele.
Când te-ai gândit pentru prima oară să-ţi faci o afacere de acasă?
Venirea pe lume a puiului meu a însemnat o cu totul şi cu totul altă viaţă! Lucrurile care înainte îmi păreau importante acum aproape că nu mai existau pentru mine! Totul căpătase o altă dimensiune, brusc s-a facut lumină în viaţa mea şi mi-a devenit foarte limpede că locul meu era alături de familia mea, de fiul şi de soţul meu.
Bineînţeles, ca orice proaspătă mămică, m-am confruntat şi eu cu tot felul de situaţii care mai de care mai provocatoare sau mai dificile. Una dintre marile noastre provocări a fost alăptarea, lucru care m-a şi condus la cel de-al doilea proiect al meu de suflet, Perne de alăptat, de care ma ocup în continuare şi azi cu aceeaşi pasiune.
Ştiam că toate femeile pot alăpta, aveam încredere în mama natură, aveam încredere în mine. Şi totuşi, ceva n-a mers ca uns! Povestea cu alăptarea n-a funcţionat la noi din varii motive, iar startul a fost complet compromis. Intrucât sunt uşor încăpăţânată şi îmi doream foarte tare să alăptez, preţ de vreo lună şi jumătate am încercat tot ce se putea încerca şi progresele nu s-au lăsat aşteptate. Încet încet, după destul de multe lacrimi, declaraţii de abandon şi reveniri în forţă, după aproximativ o lună şi jumătate, laptele a început să vină mai cu spor, bebelanul meu a început să tragă mai cu nădejde, iar prietena mea mi-a adus cadou o pernă de alăptat pe care îi alăptase pe cei doi voinici ai ei. Ei bine, de aici încolo alăptatul a devenit şi pentru mine un moment de relaxare, de bucurie pură. Nu mai auzisem de perna pentru alăptat, aşa că mă uitam la ea ca la opta minune a lumii. Întrebarea a apărut spontan atât la mine, cât şi la soţul meu: de ce să nu oferim noi minunea asta şi altor mămici?
Şi astfel, cu Vlăduţ la sân, acum un an am purces la treabă.
Nu ţi-a fost teamă să laşi un venit cât de cât cert pe un viitor incert din punct de vedere financiar?
Deşi atât eu, cât şi soţul meu ne dorim să trăim din aceste activităţi şi astfel să petrecem mai mult timp alături de puiul nostru, deocamdată, pentru câteva luni, mi-am reluat activitatea la birou. Spun câteva luni deoarece în februarie 2013 se va naşte şi cel de-al doilea copil al nostru.
Ne dorim, totuşi, ca în viitorul apropiat să dezvoltăm suficient proiectul Perne de alăptat astfel încât să mă pot dedica profesional 100% acestei afaceri.
Care a fost bugetul pe care l-ai alocat începerii unei afaceri proprii? A avut de suferit bugetul familiei?
Nici pentru Roua de Argint şi nici pentru Perne de alăptat nu am avut alocat un buget iniţial, ambele au pornit ca bulgării de zăpadă la vale, acaparând toţi banii familiei în drumul lor.
Pentru primele perne am cumpărat din Bucur Obor patru metri de material şi câteva kilograme de umplutură obişnuită, până când (mult prea curand după părerea unor voci din preajma noastră) am avut nebunia de a ne înscrie la primul nostru târg dedicat bebeluşilor, Baby Expo – ediţia de toamnă 2011. Atunci ne-am dat seama de amploarea pe care o luase munca noastră, atunci am făcut primele achiziţii importante de materie primă, am căutat un atelier de croitorie, am pus la punct o imagine coerentă a afacerii (site, logo, flyere, postere, cărţi de vizită etc). Din fericire, feedback-ul pe care l-am primit la târg atât din partea mămicilor, cât şi din partea viitorilor colaboratori la acel moment ne-a încurajat şi ne-a motivat să mergem mai departe şi să ne dezvoltăm. Acum avem patru linii principale de produse: MilkyWay – perna de alăptat antialergică, MilkyWay Twins – apărută spontan, la cererea mămicilor cu gemeni, SweetBaby – perna de alăptat în varianta economică, accesibilă tuturor bugetelor, StarryNight – perna perfectă pentru dormit în timpul sarcinii.
În plus, pentru că la început livram pernele personal mămicilor din Bucureşti, mămici care erau de obicei la început de drum cu alăptarea, am ajuns să dau tot felul de sfaturi, încercând să ajut fiecare mămică aflată în impas. Foarte repede mi-am dat seama că experienţa personală este folositoare, dar extrem de limitată, astfel încât am mai “sacrificat” o bună parte din buget şi m-am înscris la cursul de consultant în lactaţie, de unde am plecat cu un munte de informaţie cu adevărat folositoare şi gata de oferit mămicilor care îmi solicita ajutorul.
Sigur, bugetul familiei a avut destul de grav de suferit, am tăiat în primul rând din bugetul de vacanţă şi de “ieşit”. De fapt, am cam tăiat de peste tot, singurele răsfăţuri rămânând câteva weekenduri răzleţe, dar răcoroase, la munte sau rarele după-amiezi aromate la câte o ceainărie bucureşteană.
Care au fost primele reacţii din partea celor apropiaţi când le-aţi povestit de ideea nebunească de a începe ceva nou, pe cont propriu?
Proiectul Roua de Argint a pornit nu ca business, ci ca hobby. Cu bijuteriile toată lumea ne-a încurajat fără excepţie. Prietenii au beneficiat din plin de creaţiile noastre, iar faptul că făceam un lucru atât de liber, creativ şi plin de pasiune părea să le hrănească şi lor nevoia de frumos.
În business-ul cu perne de alăptat cea mai mare parte dintre prietenii noştri ne-au susţinut şi ne-au încurajat, însă, bineînţeles, au existat şi voci panicate care ne întrebau cum o să ne descurcăm, de unde o să avem bani, când o să avem timp, cum cred eu că o să lucrez cu Vlad legat de fusta mea. Cred că între timp s-au mai dumirit, deşi uneori nici noi nu mai ştim când avem timp să dormim, să mâncăm, să ne jucăm sau să lucrăm.
Care sunt avantajele şi dezvantajele de mamă care lucrează de acasă?
Este clar că avantajul major îl reprezintă timpul petrecut cu Vlad. A fost minunat să mă trezesc alături de el dimineaţa, să încep ziua cu zâmbetul lui, să facem totul în ritmul nostru, uneori spre exasperarea lui tati. La modul serios, este grozav să-ţi poţi face singura programul, să ai libertatea de a-l modifica în funcţie de schimbările intervenite, de nevoile copilului. La fel de grozav este şi faptul că nu apuci să te plictiseşti niciodată, căci abia ai timp să respiri. Dar, aşa cum bine au subliniat şi alte mămici care lucrează de acasă, toate cele de mai sus reprezintă şi dezavantaje, îţi faci singură programul, provocarea este să-l respecţi. Nevoile copilului nu se termină niciodată, tentaţia de a-i oferi timp nelimitat este deosebit de seducătoare. În momentele de odihnă ale copilului nu-ţi permiţi să te odihneşti, abia atunci poţi fura două ore legate de muncă.
Atunci când eşti angajată, grijile legate de muncă se termină odată cu cele 8 ore de la birou. Când porneşti o afacere pe cont propriu grijile rămân active 24 de ore din 24. Nu-ţi spune nimeni că s-a terminat programul, trebuie să dobândeşti puterea de a spune singură stop.
Deşi nu este deloc uşor, tot acest efort se justifica din plin prin satisfacţiile pe care le ai făcând ceea ce îţi place.
Atunci când părinţii, beneficiari ai pernelor de alăptat, ne vizitează de la un târg la altul să ne spună cât de mult i-a ajutat perna şi ne arată bebeluşi alăptaţi şi fericiţi, simţim că ceea ce facem nu este doar un business. Ne alimentăm permanent cu bucuria pe care o oferim celorlalţi.
