Profil de mamă harnică: Otilia Mantelers, trainer de parenting

TOTUL DESPRE MAME

„Mi-ar fi cumplit de greu să nu fiu cu copiii mei atât cât îmi doresc.”

Otilia ne-a mai povestit aici despre viaţa şi dilemele ei de mamă. Yuri, Anna şi Kim sunt copiii ei dragi şi totodată motivele pentru care Otilia s-a îndepărtat de cariera de trainer finaciar şi s-a apropiat de cea de trainer de parenting. Bun schimb, nu-i aşa?

 

Ce făceai înainte să devii mamă? 

Înainte să îl nasc pe Yuri, acum 5 ani jumătate, lucram ca auditor la KPMG (o companie de consultanţă în afaceri), în Olanda, şi aveam un serviciu supraaglomerat. Când Yuri avea cinci luni, ne-am mutat în România şi am început un nou job ca trainer financiar la BPP. Lucram full-time şi mi-a fost foarte greu, aveam mult prea puţin timp pe care să-l petrec cu Yuri.

 

Cum ţi-a venit ideea să organizezi cursuri pentru părinţi?

După ce s-a născut fiica mea mijlocie, Anna, care are acum trei ani şi nouă luni, mi-am propus să stau în concediu de creştere a copilului timp de doi ani de zile. Apoi am realizat că nu mai vreau să lucrez full-time atâta timp cât copiii mei sunt mici. Am decis să lucrez ca freelancer pentru BPP. Apoi a venit şi cel de-al treilea copil al meu, fetiţa Kim, acum de un an şi patru luni, ceea ce mi-a întărit decizia că ne e tuturor mai bine dacă nu mai lucrez atât de mult.

Aşadar, ideea de a lucra de acasă mi-a venit după ce s-a născut Kim. Au concurat mai mulţi factori la luarea acestei decizii: deşi am văzut că, în calitate de freelancer, nu ai nişte venituri sigure, a cântărit mai mult pasiunea mea imensă pentru parenting şi pentru descifrarea şi construirea unei relaţii frumoase între copii şi părinţi. Am început să ţin cursuri pentru părinţi, m-am pregătit foarte mult, am început să fac Facultatea de Psihologie, am avut şi am în continuare acces la nişte oameni minunaţi, cum ar fi Larry Cohen, Aletha Solter şi György Gáspár, terapeutul meu, care mă ajută mult în relaţia cu copiii, dar şi să mă formez ca trainer. Pentru că am văzut că tot ce am învăţat din playful parenting ne-a ajutat şi pe mine, şi pe soţul meu, şi mai ales pe copii, m-am gândit să împărtăşesc lucrurile care funcţionau şi cu alţi părinţi. Înfebruarie 2012 am început cursul de Joc şi Emoţii care are la bază filosofia de playful parenting a lui Larry Cohen. Acesta e un curs pe care eu îl iubesc foarte mult, în care povestim despre cum putem comunica cu copiii noştri prin joc, mai degrabă decât prin a le ţine lecţii de morală. Povestim despre emoţiile copiilor, despre cum le putem pune în scenă prin joc astfel încât copilul să le înţeleagă. Discutăm şi despre emoţiile noastre, ale părinţilor, care sunt şi ele destul de puternice. Părinţii ne spun că acest curs, pe lângă faptul că îi apropie de copii şi că îi ajută să se joace mai conştient cu cei mici, le scoate la iveală şi copilul interior. Părinţii descoperă că, de fapt, dispun de multăcreativitate pe care o pot folosi în joc şi devin actori tot mai buni pe zi ce trece.

 

Un alt curs pe care îl ţin este cel de Rivalităţi între fraţi, curs pe care l-am conceput în momentul în care m-am simţit copleşită de gelozia lui Yuri faţă de Anna. Nu mai rezistam la certurile şi la tachinările lor, la agresivitatea lui Yuri faţă de Anna şi atunci m-am orientat asupra lucrărilor unor autori minunaţi, Adele Faber şi Helene Mazlish, Terry Brazelton, care au povestit despre relaţia dintre fraţi. Iar ceea ce am aflat este că noi, părinţii, putem face o diferenţă în relaţia dintre fraţi: le putem spori sau atenua rivalitatea. Cursul acesta le dezvoltă părinţilor nişte aptitudini care să îi ajute să nu ia partea niciunui copil aflat în situaţii de conflict, să vadă ce se ascunde în spatele unui comportament agresiv, să renunţe la rolurile pe care le atribuie copiilor involuntar şi, cel mai important, să nu îi mai compare între ei.

 

Nu ţi-a fost teamă să laşi un venit cât de cât cert pe un viitor incert din punct de vedere financiar?

Ba da, mi-a fost teamă, dar am făcut o balanţă între ceea ce câştig şi ceea ce pierd dacă rămân angajată full-time şi mi-am dat seama că, dacă aleg să lucrez, pierd mult ca mamă. Am mare noroc că BPP mă solicită şi ca freelancer, ceea ce mă ajută nu numai financiar, dar şi profesional, pentru că eu mi-am iubit dintotdeauna meseria.

 

Care au fost primele reacţii din partea apropiaţilor când le-ai povestit de ideea de a începe ceva nou, pe cont propriu?

Cei apropiaţi m-au întrebat de mai multe ori dacă sunt conştientă de ceea ce fac. De ce nu rămân full-time la un job bine plătit, de ce renunţ aşa de uşor la siguranţa unui loc de muncă şi la toţi anii în care am studiat vrute şi nevrute, în favoarea unui statut nesigur de freelancer şi a unor cursuri pentru părinţi, la care e posibil să nu vină nimeni. Şi le-am spus că mi-ar fi cumplit de greu să nu fiu cu copiii mei atât cât îmi doresc. Şi că mi-ar părea rău dacă nu mi-aş urma pasiunea în condiţiile în care Jo, soţul meu, mă susţine 200%. Îl iubesc tare de tot!

 

Care sunt pentru tine şi familia ta avantajele şi dezavantajele statutului de mamă care lucrează de acasă?

Cel mai mare avantaj este că petrec mai mult timp cu copiii mei. Este important că am un program flexibil şi că îmi urmez pasiunile: parenting-ul şi psihologia. Ca dezavantaj văd doar frustrarea că, uneori, mai ales în perioadele de concedii, nu câştig nimic. Alt dezavantaj este că se mai întâmplă să lucrez noaptea, atunci când în timpul zilei vreau să mă bucur de frumoşii mei copii, iar a doua zi sunt foarte obosită.

 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa